7,756 matches
-
nepăsător, Rufus îl liniștește: Dacă ești temerar, n-ai de ce să te temi. Nu mă tem de moarte! protestează germanul jignit. — Da’ să rămâi schilod, fără picioare sau fără mâini, asta te spe rie, nu? — Nu mi-ar plăcea să pier în văgăuna asta, recunoaște cu ju mătate de gură călărețul. Ridică imediat fruntea, trufaș: — E altceva când privești pericolul în față, venind spre tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
somnul și - dacă te prinde - tortura te mănâncă. Glasul i se voalează: — Atunci chiar că ți se pare moartea un vis frumos. — N-are de ce să ne fie frică de moarte, rostește pe neaștep tate Pusio. Tot ce, în aparență, piere se transformă de fapt. — Ce-ai zis? se tulbură Rufus. — Moartea de care ne înspăimântăm atâta și de care fu gim... — Eu n-am dat niciodată bir cu fugiții înaintea morții, co mentează sarcastic gladiatorul. — Moartea nu pune punct vieții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este înghițit într-o clipă de mlaștina mocirloasă. Iar în locul unde piere se iscă un vârtej și din adâncuri i se arată Quinctilius Varus însuși. Îl cheamă pe nume să vină la el: „Germanicus! Germanicus! Degeaba fugi, că tot îți e scris să mă urmezi.“ Și îi întinde întruna mâna, iar el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înapoi. Rostește apăsat, accentuând fiecare cuvânt: — Altul ca Theogenes nu găsești. — Și bănuiesc că-și folosește calitățile paranormale pentru tot ce poate fi mai rău, exclamă mușcător celălalt. De data asta el e cel care se îndoiește. Pe Mariamne a pier dut-o pentru totdeauna. Nu va scăpa de Agrippina decât mort. Evreul se codește să-i răspundă. E conștient că în mintea ro ma nilor religia și superstiția sunt doi termeni diametral opuși. Prin religia oficială se definesc ei înșiși și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
borțoasă din nou, se vede de la o poștă. Cu al câtelea? Înalță din sprâncene. Le-a pierdut numărul. Socotește repede în minte. Au deja trei băieți și pe Livilla. Și încă un bebeluș care a murit de curând. Au mai pier dut și alți copii. Al câtelea deci? N-are nici o importanță. Va mai urma, cu siguranță, încă un lung șir de odrasle. Inima i se strânge la amintirea băiețelului lui și al Iuliei. S-au înstrăinat iremediabil unul de altul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știință». Pentru țărani însă propunea organizarea obștiilor pentru aproape toate activitățile de producție și valorificare, ca mod de a realiza producții ridicate și de a fi protejați împotriva speculei și altor abuzuri. Cu privire la obligațiile sociale ale țăranului preciza: «Țăranul nu piere în timpul crizei, dar statul are nevoie de produse agricole multe și de calitate pentru orașe, armată și export; de un țăran care să fie important consumator de produse industriale». Numărul de lucrări dedicate economiei agricole cu referire specială la contabilitate
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
bătrânului senator Lodwen, care își încheia astfel declarațiile făcute cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani: Când pământul din care țâșnește buna stare a orașelor va fi secătuit și când populația care trăiește pe el va fi sărăcită, orașele vor pieri. Viitorul orașelor americane depinde de excedentul populației din ferme. Etapa de azi a urbanismului și industrialismului, cu toate realizările sale extraordinare, pare că conține germenii morții, dacă neglijăm viața de țară”. H. Wallace a fost pionierul noii politici agrare, cu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Nu departe de aici e renumita localitate Wounded Knee, unde la 29 Decembrie 1899 a fost măcelărit un grup de Sioux de către detașamentul de cavalerie nr. 7. Lupta indienilor pentru pășune și pentru vânat le-a adus pierderi inutile. Au pierit însă și mulți europeni. De fapt, pământ era destul pentru toată lumea. Au fost colonizați milioane de oameni și împroprietăriți. De ce oare nu au devenit și pieile roșii buni fermieri? Pentru că agricultura cere aptitudini speciale de ordin fizic și psihic. Cere
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
decapitate și așezate În sicrie, apoi Întreaga sală se transformă Într-un țărm de mare, sau de lac, și văzurăm trăgând la chei șase vase mici, luminate, pe care au fost transportate coșciugele, vasele s-au depărtat pe oglinda apei pierind În noapte, totul se desfășura În timp ce fumul de tămâie devenise palpabil sub formă de aburi groși; o clipă m-am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile, nupțiile...” Pierdusem contactul cu Lorenza, și abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat după ce tutunul se reaprinse cum trebuie și stinse chibritul, Își luă pipa de la gură. — Nu-i așa c-a fost ciudat să dau peste tine la fabrică așa? zise el. Lui Duncan Îi pieri inima. Nu răspunse. Fraser continuă. — M-am gîndit la asta toată ziua. Pur și simplu nu e locul În care m-aș fi așteptat să lucrezi. — Chiar așa? spuse Duncan ridicîndu-și paharul. — Bineînțeles că nu! Să muncești acolo, printre oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Atît de instructive... Data viitoare cînd vă veți duce la cinema, domnișoară Langrish, ar trebui să Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se apropie și-i luă mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să fie un motiv serios. Viv zîmbi. Dar zîmbetul se transformă aproape instantaneu Într-unul dureros. Simți cum lacrimile i se ridică În gît, ca Înainte, cînd simțise cum i se face rău. — O, Betty, zise ea, iar vocea Îi pieri. Își duse mîna la gură și clătină capul. După o clipă, murmură: O să m-apuce plînsul, dacă-ți spun. — Ei, spuse Betty, o să plîng eu, dacă n-o faci! Apoi adăugă pe un ton mai blînd: Bine, nu sînt proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sfărîmată. Vorbeau pe șoptite. Îmi amintesc cum m-am plimbat pe-aici În ziua de An Nou a lui 1941, spuse Julia. Drumul era aproape de netrecut, chiar și la pas. Venisem să mă uit la bisericile avariate. Cred că au pierit mult mai multe de-atunci. Acolo-n spate - arătă ea peste umărul stîng - probabil că sînt rămășițele de la St Augustine’s. Era Într-o stare destul de proastă atunci; a mai fost bombardată, chiar la sfîrșitul ultimului bombardament. — Nu știu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să remarc ușorul cinism al acestei declarații, dar eu i-aș aminti domnului Radu Berceanu că, în 2002 și în 2003, PD era într-o situație foarte critică și atunci am declarat: nu vă bucurați că s-ar putea să piară PD, nu vă bucurați că PSD s-ar putea să-l distrugă pe Traian Băsescu. Trebuie să ne unim cu ei, pentru că, dacă nu, s-ar putea să ne vină rândul. Astăzi nu cred că PD ar trebui să se
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în depărtare, ridicând praful, ca o mătură enormă. Trec în mare grabă printr-un oraș mic și efectul pe care-l produc este același: vânzătorii își împreunează mâinile a mirare, oamenii se dau la o parte din calea lor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grupul de nobili. Cu rafinamentul lor, cu trăsăturile lor aspre și statura mândră, alcătuiesc o priveliște impresionantă. Involuntar, Pran își duce mâna în dreptul feței, parcă pentru a-și mângâia o mustață imaginară, falnică. Cum oare s-a-ntâmplat să-mi piară pașii din grădină Să cad într-o capcană fără un vreasc lumină? — Iar acolo, zice Khwaja-sara, este bărbatul pentru care ai fost adus la Fatehpur. Pran urmărește privirea lui Khwaja-sara. Observă că la rândul lor sunt priviți cu atenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se controleze. Nu va fi bine deloc, declară până la urmă solemn, pentru că lui Firoz îi plac doar acele lucruri care sosesc ambalate din Europa și dacă va deveni nabab își va cheltui banii pe acestea și tradiția Fatehpurului va pieri. Dar nababul nu poate numi moștenitor pe altcineva? — Ar vrea să adopte un băiat, dar are nevoie de aprobarea englezilor. Ei nu-l plac, susțin că este anti-Raj și vrea să pună bazele Khilafatului musulman, să-i ucidă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a adusese atâta rușine. Blestemele rostite pe patul de moarte sunt cele mai puternice. Dar ce blesteme? Asta este întrebarea. Numai rudele Charanului au știut adevărul, dar pe cale neoficială s-a transmis doar că nababul a fost blestemat să-i piară stirpea într-o generație. Și semnele sunt evidente. Recoltele au fost foarte slabe în ultimii ani. Astronomii au observat conjuncții nefavorabile ale lunii cu Venus. Și desigur, există multe alte fenomene mai puțin vizibile pentru public, dezlănțuite în pijamaua lejeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
indicată de ea, alergând din ce în ce mai încet, până când străzile întortocheate se termină abrupt în iarba moartă, cenușie, din Parcul Aitchison. De cealaltă parte, este gara și șirurile de bungalouri ale civililor. Continuă să meargă. Chiar dacă a avut noroc cu soldații, îi piere tot curajul. Când se apropie, vede că ferestrele gării au fost astupate cu saci de nisip, iar soldații englezi armează un tun aflat la intrare. Se oprește un moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a studia toate sculele alea. Mda, Inglis, o să te depășesc, puțoi ce iești. Promovare? Ăla? Mda, sigur. Poate c-o fi ideea unui puțoi de la oportunități egale să transforme poliția Într-un bastion de fraieri, da vechile valori cu greu pier p-aici, mai ales la masoni. O să vadă iel. Inglis iese cu o foaie de hârtie Într-un plic. Îi dă plicul lui Ralph Considine, care-i doar un bulangiu În uniformă și daia de fapt nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gândisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitându-mă la trupul ăla bătrân, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scârba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrâne și dulci, părtașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sunt acum departe și nu le vei mai afla nicicând... Acum, se gândi el. E momentul să o faci. Hai, hai, hai. Și un înger puternic luă atunci o piatră imensă și o aruncă în mare spunând: Prin război va pieri marele oraș al Babilonului, și nimic nu va mai rămâne din el. Piatra cu care mă voi răzbuna, gândi el, este un pistol elvețian, Grady, iar mesagerul morții nu este un înger coborât din Rai, ci reprezentantul tuturor celor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iar scrisoarea, o vîrî încetișor în buzunar și oftă, zâmbind amar și zicîndu-și: "Biata mamă! Se vede că-i strănepoata subprefectului lui Avram Iancu..." Cuprinsul scrisorii îl simțea foarte lămurit în creieri, ca o apăsare. Numai vorbele despre Marta parcă pieriseră fără urme, deși altădată tocmai acestea I-ar fi pus pe gânduri... Ridicând capul, întîlni privirea ordonanței, aprinsă de o curiozitate umilă. Apostol tresări, ca și cum i-ar fi fost frică să nu-i fi citit gândurile. ― Oare ce-o mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu câte șanse de izbândă s-ar putea duce la generalul Karg! Ideea aceasta i se păru atât de minunată, că se miră cum de nu i-a venit mai curând, îndată ce s-a hotărât să se prezinte generalului... Îi pieri pe loc orice urmă de somn, se repezi la hartă și se puse pe socoteli, pe însemnări, până la ziuă, cu o însuflețire neobosită și cu convingerea aprigă că viața lui atârnă de ceea ce face acuma. Toată ziua o petrecu apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine... că și d-ta, zău așa... Împreunîndu-se, buzele lor fierbinți se crâmpoțiră, cu o patimă furioasă, câteva clipe. Apoi Ilona își veni în fire, se smulse ca o șopârlă, își potrivi năframa pe cap dintr-o singură mișcare și pieri pe ușă afară... În același moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uită împrejur cu frică și i se păru că s-a trezit într-o casă străină. Pânza de soare rămăsese pe loc, dar avea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]