7,806 matches
-
repezi spre magazin? O fi pentru că sunt extrem de nerăbdători să meargă acolo? Ei, posibil, dar eu am petrecut mult timp privind oamenii care își lasă mașinile în parcare și așa merg tot timpul - repede. Parcările nu sunt tocmai locuri de plimbare. Nu este Fifth Avenue, nici Main Street, pe care se fac plimbările de seară. Este un loc unde mașinile accelerează, unde se evacuează gaze de eșapament, este mult asfalt, plus că mai sunt și elementele care țin de vreme - ploaie
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Ei, posibil, dar eu am petrecut mult timp privind oamenii care își lasă mașinile în parcare și așa merg tot timpul - repede. Parcările nu sunt tocmai locuri de plimbare. Nu este Fifth Avenue, nici Main Street, pe care se fac plimbările de seară. Este un loc unde mașinile accelerează, unde se evacuează gaze de eșapament, este mult asfalt, plus că mai sunt și elementele care țin de vreme - ploaie, vânt, frig sau căldură toridă. În fiecare parcare din lume este mereu
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
televiziune și alte subiecte pentru adolescenți. După ora cinci, când majoritatea celor care muncesc își făceau apariția, le-am sugerat să expună cărți despre afaceri și calculatoare. Și pentru că dimineața, înainte de ora de deschidere, oamenii mai în vârstă își făceau plimbarea, am spus clientului că înainte de a închide magazinul ar trebui să aranjeze în vitrină cărți despre pensie, finanțe și călătorii. Administratorii magazinului au cumpărat suporturi cilindrice care puteau fi întoarse în funcție de momentul din zi și tipul de cărți care trebuiau
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
ar lăsa să mănânce Big Macs). Acest fenomen nu se întâmplă doar în America. Pe când mă plimbam în concediu prin cartierele cele mai la modă din Milano am observat că mai bine de jumătate din cărucioarele cu copilași scoși la plimbare erau împinse de tătici. Am făcut niște teste pe un prototip de raion cu blugi pentru bărbați într-un magazin în Boston, în efortul nostru de a găsi soluții pentru atragerea bărbaților de douăzeci-treizeci de ani în magazin. Pe casetă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de catifea pentru băiețel sau rochiță de petrecere pentru fetiță. Iar când se apropie sâmbăta dimineață și tata merge să împacheteze sticlele, biscuiții, scutecele și pudra pentru bebeluși; uleiurile și șervețelele și toate lucrurile astea, ce ia cu el la plimbarea copilului? În nici un caz nu ia sacoșa roz de nailon pe care o folosește soția lui de obicei. De fapt, este împotriva tuturor soluțiilor avute la dispoziție - chiar împotriva unei sacoșe negre pe care i-o oferă mama. Dar dacă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Nu-i nevoie ca alți oameni să se găsească acolo, distingîndu-se, material, de noi: căci purtăm mereu cu noi și în noi o cantitate de persoane care nu se confundă. Sosesc pentru prima oară la Londra, unde fac mai multe plimbări, cînd cu un însoțitor, cînd cu altul. O dată e un arhitect care-mi atrage atenția asupra edificiilor, a proporției și dispunerii lor. Altă dată e un istoric: aflu că această stradă a fost proiectată în cutare epocă, că în această
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
legile percepției colective. Dar același lucru se poate spune despre toate amin-tirile, indiferent dacă ele privesc cuvintele schimbate într-o conversație, istoria relațiilor noastre cu o persoană ori alta sau chiar reflecțiile, stările afective prin care am trecut în timpul unei plimbări sau al unui voiaj. De data aceasta memoria percepțiilor nu are decît o intervenție secundară. Nu e de ajuns să revedem în gînd aceleași locuri ca să putem reconstitui suitele de reflecții și de sentimente care s-au derulat, fără îndoială
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a păstrat nimic), scris între 1925 și 1927, copiat (despre asta există indicii) și apoi reluat în cel de-al doilea manuscris, din 1932. Începînd din 1925, se acumulează elemente formate din note de lectură și din meditații ocazionate de plimbări, elemente care vor fi refolosite în Memoria. Halbwachs și-a adnotat ulterior carnetele și le-a recitit în perioada finală de redactare a Memoriei. Avem de-a face aici nu numai cu o legătură îndepărtată, ci cu o întreagă muncă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care se mișcau ceilalți oameni. (Totuși) el trăia din amintirile muzicale. Se poate spune că era închis într-un univers interior? Nu. Însă nu părăsise societatea generală decît pentru a se adînci și mai mult în lumea muzicienilor și în plimbările sale solitare. Simbolurile care reprezentau sunetele dispăruseră din orizontul său auditiv (...) Sunetele dispărute din orizontul său auditiv nu erau o simplă materie plastică așteptînd să capete formă. (Lumea muzicienilor) nu-și reprezintă sunetele și alăturarea lor decît prin simboluri, care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
enunț din Jean-Jacques Rousseau: Malurile lacului Bienne sunt mai sălbatice și mai romantice decât cele ale lacului Geneva 49. Enunțul poate fi considerat produsul unei enunțări anume, situabile temporal, cea a lui Jean-Jacques Rousseau la începutul celei de-a cincea "Plimbări" din Visări: în acest caz, vom spune că este interpretat ca ocurență. Însă la fel de bine poate fi considerat un enunț independent de o enunțare anume: în acest caz, se consideră că toți enunțătorii care au putut sau vor putea produce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o văd cu o zi înainte, pentru prima dată; la miezul nopții, când am fost să o chem, la portarul de la teatru, mi s-a înmânat acest bilet. Iar în ziua următoare? În ziua următoare m-a trimis ea la plimbare, la portar 83. Aici indicațiile temporale nu sunt interpretate față de prezentul enunțării (în acest caz am fi avut ieri și mâine), ci față de un moment precizat în cotext. Unui mod de narațiune dominat de reperajele deictice i se va opune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Trebuia făcut un program. Și l-am făcut. În afara câtorva vizite făcute puținilor prieteni din București, pe care era clar că-i stingheream, pentru că eram un contrapunct inutil în viața lor, programul meu cuprindea „activități“ de interior. Mai întâi, nelipsitele plimbări, de dimineață, prânz și seară, în incinta vastă a spitalului, pe trasee combinate în fel și chip, niciodată aceleași într-o zi. Apoi, contemplarea, iar de la un timp cercetarea, ca un botanist autodidact, a vegetației abundente, în mare parte necontrolată
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
o dispoziție jucăuș- umoristică peste imaginea reală de pe cer. A doua operație de extirpare a tumorilor fusese făcută. Începuse ciclul al doilea, de trei săptămâni, de radioterapie, asociată tratamentului cu citostatice. Programul meu zilnic fusese articulat în liniile lui mari: plimbări, „cercetări“ botanice, geologice și animaliere, exerciții fizice și de psihoigienă, ședințe nocturne de cenaclu literar în cabinetul doctorului L.B. În rest, o lungă, grea, tensionată așteptare. Și întrebările constante: Va fi stopat procesul de regenerare a tumorilor? Câte operații de
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
bucătarul s-a hotărât să-l taie aici, pe loc. Decât să moară și să-l arunce la câini... Omul distins a dat din cap în semn de „ce grozăvie!“ și a dispărut pe poarta spitalului. Nu mi-am încetat plimbările în cele trei zile de ploaie torențială. Simțeam că apa aceea rece îmi face bine. Aveam sentimentul unei protecții. Între mine și altcineva se interpunea zidul acela cenușiu, alimentat continuu cu „cărămizi“. În câteva rânduri, am umplut căușul palmelor cu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
dependență. Acolo se consuma o tragedie în toată puritatea definiției ei. Mi-a fost foarte clar că trebuie să fiu discret și n-o puteam face decât întârziind cât mai mult revenirea în cameră. Atunci, în prima zi, am prelungit plimbarea până spre miezul nopții. Când m-am întors, am fost surprins să văd că încăperea își recăpătase austeritatea. Aproape nici un obiect nu mai era la vedere. Toate fuseseră ascunse, ori în valize, ori sub pat. Bărbatul o făcuse. A doua
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
descurca singur. Femeia ne-a privit pe amândoi, uluită, apoi a dat un telefon, a început să-și facă bagajele și în mai puțin de o oră a plecat. Am ieșit și eu, pentru că venise ora la care îmi făceam plimbarea. Am mai avut timp să văd cum, la capătul aleii, jeepul femeii a virat nervos, dezechilibrându-se o clipă. Am rătăcit pe alei, apoi, după vreo oră, m-am așezat pe promontoriul de beton din fața crescătoriei de câini, acolo unde
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
la pavilion, asistentele, îngrijorate, mi-au spus că, la câteva minute după plecarea mea, a ieșit din încăpere și, tremurând, cu ochii ieșiți din orbite de frică, a întrebat unde sunt. I s-a spus că plecasem să mi fac plimbarea. În ciuda încercărilor făcute de asistente de a-l opri, a părăsit în fugă pavilionul. I-am făcut semn să se apropie. A venit, cu un mers nesigur, și s-a așezat lângă mine. L-am cuprins cu brațul pe după gât
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
râdă vreodată. Uite că râdea. Acel om, pentru care ora în care mă căutase prin parc fusese, probabil, cea mai infernală oră din viața lui, râdea. Am râs și eu, ne-am ridicat și ne-am întors la Pavilion. Celelalte plimbări ale zilei le-am făcut împreună. Cine era Don Quijote, cine Sancho Panza? Noaptea următoare n-am dormit. Era a treia noapte de nesomn. A doua zi, duminică, i-am cerut numărul de telefon al soției. Am sunat-o și i-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
cafenie și ușor cenușie și mult prea jucăușă, cu toate că a ieșit din copilărie. Ba chiar și din adolescență. Ea nu-și ia nasul la purtare, să-și privească de sus semenii cu care se întâlnește atunci când, seara, este scoasă la plimbare. În lesă, se înțelege. Că în Franța lesa-i lege. Nana e modestia întruchipată, deși, într-un fel, e și ușor ascunsă: îi place să-i lase pe alții să-i admire fru- musețea, făcându-se că nu bagă de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
invita pe la el pe aca-să, îi trimitea câte un mesaj în timpul vacanțelor. Îi dădea sfaturi și îl încuraja. Între timp, Gruia și-a ordonat mai rațional activitățile, alter- nând orele de studiu cu munca la calculator (marea lui pasiune), cu plimbările pe bicicletă, cu înotul, cu întâlnirile cu cei câțiva prieteni pe care a reușit să și-i apropie. Mai precis spus, care au reușit să și-l apropie, deși el nu e un mofturos în relațiile cu colegii. Dar nici
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
fi redactat ordinul de zi "Vă ordon, treceți Prutul". Doi dintre deținuți, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul, să se uite, dar acum când celulele, pe rând, sunt scoase la plimbare, ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala nu stânjenește dicția deslușită părintele Mina rostește cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap și pe umeri tot conținutul ibricului (cănița
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
încă din copilărie. Descrie sunetul clopotelor bisericii din Pantelimon, care l-a atras încă de mic copil, apoi mai multe secvențe din tinerețe ... se află undeva prin anii '20 la Brașov, împreună cu mama sa, la un moment dat, în timpul unei plimbări de seară vrea să intre într-o biserică, dar constată că aceasta are porțile mari, înalte, inaccesibile. Nu doar fizic vorbind, ci și spiritual ș.a.m.d. Deci în Jurnalul fericirii există mai multe semnale ale apropierii de creștinism, anterioare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
numește "lipsa pornirilor apodictice" la Steinhardt, altfel spus, modestia monahului, în care vedea "mai degrabă un sfătuitor, un luminător". Uluitoare este, însă, pentru studentul la vremea respectivă, Micu "libertatea cu care acesta aborda tema politică". El mărturisește că într-o plimbare făcută prin Lighet (zonă foarte apropiată din zona mănăstirii) cu un grup de studenți de la Facultatea de Filologie din Iași, veniți să-l omagieze pe Steinhardt cu ocazia zilei sale de naștere, acesta le-a vorbit de Soljenițîn, despre viciile
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a umple o antologie. Iată-l pe finlandezul Gustav Adolf Ramsay, locotenent colonel în armata rusă, participant la campania din 1828- 1829, transcriindu-și în jurnal primele impresii asupra Iașilor. Pe strada principală a orașului se perindă echipajele ieșite la plimbare. Contrastele sunt stranii. Într-o trăsură de Viena, nouă și arătoasă, șade o doamnă tânără, îmbrăcată după ultima modă a Parisului. Tenul și trăsăturile feței îți arată totuși că nu e vorba de o franțuzoaică. Lângă doamna cea elegantă se
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
doamna Preda pleacă regulat prin străinătăți, pe banii statului și ai uniunei, el ne reprezintă la toate barurile, la cele mai mari restaurant și hoteluri mănâncă și bei numai stridii și wischy. Ne întrebăm care sunt avantajele noastre cu aceste plimbări prin străinătăți pe contul statului împreună cu Dna sa, soții noștri băieți tineri și cu talent nu sunt trimiși nici măcar până la Chitila (...). Vă asigurăm că acești tineri și modești scriitori nu ne vor face de râs, nici măcar nu vor trece rușinos
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]