7,062 matches
-
opt de trepte și le urcăm încet, ca moșii. Îndrept cheia spre mașină, apăs butonul pe care e desenată o cheiță deschisă. Bip-bip. Bag scaunele în portbagaj, apoi ne suim în mașină și plecăm. Când ieșim pe șosea, începe să plouă torențial. Mă gândesc o clipă la omul cu chelie. Parcă n-avea nici o umbrelă. Apoi îl uit, ca și cum n-ar fi fost, și aprind farurile de ceață. Man Bites Dog Piersic? Cine-ntreabă? Tu ești, mă? Am spus cine întreabă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o lună de zile ajung la greutatea ideală. Drum bun Mă uit la ceasul de la bord. Zece și jumătate. Nu mi place să conduc pe întuneric. Mă rog, o sută de kilometri nu-i mare brânză. Partea proastă e că plouă. Și e destul de frig. Încerc să înțeleg ceva din ce anunță tăblițele fosforescente. Caut autostrada spre București. Mă iau după un indicator și mă pomenesc în garajul neterminat al unui mall în construcție. Mă-nvârt pe loc și ies din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Mai bine întreb un om. Dar pe drum nu-i nici un om. Apoi văd benzinăria. Într-o benzinărie sunt oameni. Întotdeauna. Semnalizez dreapta, trag de volan și mă opresc în dreptul ușilor care se deschid singure. Înăuntru e cald și nu plouă. În spatele tejghelei e o femeie. Tânără. Blondă. Frumoasă. Poartă o uniformă care se chinuie în van s-o facă urâtă, inexpresivă, oarecare, gata de uitat. Ajung la tejghea, dar ușile se deschid din nou. Un tip mic de statură, brunet
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-și ia casca. Atunci eu nu mai vin. Sunt aici ca să te apăr, nu ca să te pun în pericol. Mă întreabă de ce eu n-am cască. De șmecher. O mai lungim mult? Că se-ntunecă. Și au anunțat c-o să plouă. Ori îți iei casca, ori renunț la plimbarea asta. Abia înveți să mergi pe bicicletă. Chiar nu vrei să respecți nici o regulă? Astea nici măcar nu-s scrise undeva, sunt doar chestii elementare, dacă vrei să te-ntorci întreagă. Pleacă din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că a dat pe ele doi euro jumate. Nu cred. Miros o piersică. Mușc din ea. E bună. Îmi curge zeamă pe bărbie. Bag pungile în rucsac și plecăm. Peste un sfert de oră ajungem la fermă. A nceput să plouă, dar e mai mult o părere. Hai să mai dăm puțin din pedale. Peste un kilometru facem dreapta. Văd un pod imens,curbat peste linia ferată. Nu vine nici o mașină, din nici o direcție. Hai să-ți exersezi urcarea pe rampă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
treaba lui, strecoară mai departe apa tulbure a râului prin pânza rară a crâsnicului. Mă întreb ce o fi fost râul ăsta când încă nu era râu? O fi fost o rigolă prin care se strecura apa de ploaie când ploua? Pe frunte mi-au căzut câteva picături. Am coborât podul arcuit să mă adăpostesc sub el. Pescarul unui singur pește s-a retras sub ramurile unui arin. Râul plescăie sub picurii de ploaie. No man's land. Când plouă cartierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
când ploua? Pe frunte mi-au căzut câteva picături. Am coborât podul arcuit să mă adăpostesc sub el. Pescarul unui singur pește s-a retras sub ramurile unui arin. Râul plescăie sub picurii de ploaie. No man's land. Când plouă cartierul podului de piatră e o țară a nimănui. M-a străfulgerat un gând: să mă apuc și eu de pescuit, crâsnicul e liber acum. Poate că ploaia asta va aduce belșug de pește pești înotând ca într-un tablou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Mă scol! Mă scol! spuneam eu cu înflăcărare. A doua zi m-am trezit mai devreme, dar tata plecase deja. Prin fereastră vedeam un cer posomorât, înnorat. Supărarea mă stăpânea. Mă întrebam cum e acum la vie, pe deal. Dacă plouă, tata n-are unde să se adăpostească, doar sub căruță, cum am făcut-o amândoi când ne-a prins o ploaie în câmp. Un picior mă durea, părea amorțit. Simțeam o înțepătură mai sus de genunchi. Somnul îmi dispăruse brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
largi și înalte, ticsite de o lume în căutare continuă de senzații și emoții mistuitoare. Femeile își manifestau cu volubilitate îndatoririle de gospodine și susținătoare perpetue a modei vestimentare. Doar pensionarii, adunați în mici grupuri, se căinau că nu mai plouă odată să crească grâul. Și aveau dreptate, era parcă o înciduare a vremii, încât adesea se înnora de se întuneca ziua în amiaza mare, cădeau câteva picături de ploaie, apoi se însenina norii grei risipindu-se absorbiți de vântul uscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
da-o pe degeaba! Bătrâna ieșea primăvara în grădină cu o săpăligă mică și scormonea la rădăcinile plantelor. Dar nu se alegea nimic. Spre vară, ierburile creșteau mai repede decât florile de care avea grijă. Dacă anul ăsta n-o să plouă prea mult, va fi bine își spunea ea. Florile din grădină or să crească mai înalte decât buruienile. Și astfel se liniștea...Câte un trecător de pe stradă o întreba: Nu vinzi casa? Știu că n-ai pe nimeni. Bătrâna bombănea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de umbra celor câțiva lămâi sau portocali din modestele lor grădini și mai aruncau câte o privire de speranță spre albastrul cerului: poate o da Dumnezeu măcar câțiva stropi de ploaie. Zi după zi, arșița își făcea de cap, nu ploua, vântul de-abia adia. Locuitorii din cartierele tradiționale ale capitalei preferau să se bucure până la orele zece de aerul înmiresmat al grădinilor cu arbori de citrice, apoi, dacă aveau instalate aparate de aer condiționat, se retrăgeau în camerele răcoroase, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
le închiriam cu lunile, la Mi lano, la New York, la Barcelona sau la Chicago. Emmanuel îmi trimitea lungi scrisori, care începeau cu À ma bien-aimeée ab sente... De altfel, i-am și spus o dată să nu îmi mai scrie dacă plouă sau ninge, ci să îmi povestească viața lui. și-a scris amin tirile până la patruzeci de ani. Apoi, s-a îmbolnăvit și nu a mai putut continua. Mi-au rămas mie toate notițele. Aș fi putut scoate cartea vieții lui
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ar înțelege niciodată. Am fost la ambasadă, i-am făcut pașaport și acolo mi-au spus că mi-o vor da în fiecare vacanță. N-am mai văzut-o șase ani. În cea mai strălucitoare epocă a carierei mele, când ploua cu flori peste mine la Scala, când nu mai știau cum să mă programeze în mai multe spectacole la Verona sau la Met, eu, noaptea, mă tăvăleam pe podele de durere. Copilul meu era departe. Pentru toți, intervalul dintre 1970
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
deal, noi la vale către gară. Am avut tare multe situații în viață, când eram stăpânit de spaimă: stăteam în postul de santinelă, în fața bordeelor din tabără în munții Făgărașului, care gemeau de așa zișii partizani, anticomuniști, noaptea, beznă și ploua cu găleata, fulgere, trăsnete, săreau jerbele de flăcări în jurul meu de credeai că se desface pământul. Ba pe lângă astea mai umblau și jivinile sălbatice: lupi, porci mistreți și cine știe ce mai erau că parcă voiau să se adăpostească sub foaia mea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ajuns cu atacul într-o localitate Războieni, înainte de Ruginoasa, fosta localitate de domiciliu a lui Alexandru Ioan Cuza unde are și un castel. Am întrerupt atacul și neam oprit pentru a servi militarii masa de prânz, că erau flămânzi, dar ploua cu găleata cum se spune. Mâncam și nu se mai termina ciorba din gamelă, în loc să scadă, creștea nivelul ciorbei datorită ploii și fără posibilități de adăpostire, specifice câmpului de luptă. Greul era când trebuia să mergem pe jos peste arături
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
stare să alarmeze vecinii: asta și voiam, cu asta mă răzbunam. Datorită prezenței mătușii, bătaie n-am mâncat, cum n-am mâncat atunci nici clătitele tăvălite-n praf și impregnate de cioburi de sticlă și porțelan - dar zile întregi au plouat peste mine reproșurile și batjocura. În ce privește lipsa de expansiuni sentimentale a mamei mele, se cade să amintesc mărturisirea ce mi-a făcut-o odată, poate după moartea tatei, că n-a fost niciodată îndrăgostită de el, cum nici de altcineva
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
clarifica gustul, m-au impresionat La figlia di Jorio de d’Annunzio și Mirra de Alfieri) îi deranjau adesea pe locatarii maturi din preajmă, mai cu seamă că „spectacolele“ aveau loc la ora siestei generale, încât a început curând să plouă cu reclamații la ai mei, pentru că eu eram „tartorul“ netrebniciilor, corupătorul celorlalți. Câtă chelfăneală n-am încasat pentru rochiile mamei (nu cele „de bal“ totuși) sustrase și folosite de îndrăcitul actor! Intrau și componentele didactice în repertoriul meu: episodul Mircea-Baiazid
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
universitari de la Facultatea de Drept, între care îmi amintesc de profesorul Eugeniu Speranția cu soția lui, care, așteptându și rândul, dormeau și ei acolo, în aer liber, pe ce aveau la îndemână; noroc că încă nu era frig și nu ploua (început de septembrie). Eu și slujnica, o fată drăguță și fâșneață, dintr-un sat de lângă Cluj, cu care întreținusem până atunci raporturi amicale, aveam fiecare la dispoziție câte o canapea și o pătură, ca să ne putem odihni. Nu prea era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
întâlnit o româncă de vreo 30 de ani; în urma unor ghinioane era pe drumuri și voia să meargă să doarmă în gară. Nu avea loc de muncă, nu avea unde dormi. Am mers mult cu ea peste tot, m-a plouat, eram udă și simțeam răceala, dar la finalul zilei a început munca la o bătrânică. Mi-a mul țumit. Stând apoi singură în stația de autobuz, se apropie de mine o fată de vreo 20 de ani și se oferă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
singur prin străini. Nu poți spune „E grea munca” sau „N-am ce mânca!” etc. Mai târziu m-am întâlnit cu el în Roma; era cu soția lui și mi-a spus că dormise două săptămâni în parc cu ea, plouase torențial tot timpul și ei aveau doar un celofan cu care s-au învelit. Atunci, în Roma, înțelegeam și mi se părea firesc. Dacă mi-ar fi spus asta în țară, n-aș fi înțeles. Zilele trecute am întâlnit o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
apărea povestiri bune sau rele, informații despre cine orga ni zează curse în țară și ce cântăreț român vine la vreun concert în Roma... Ne lipsește informația. Nu se știe nimic despre nimeni. Suntem singuri și izolați! Scrisoarea 151 — Azi plouă, mâine e soare! Așa începe Mariela de fiecare dată. Consideră că viața este o roată imensă și că, atunci când ai sănătate și muncești, trebuie să mai ai doar răbdare. Roata se va întoarce și în favoarea ta. Este colega mea de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bine, ea va muri prin străini! Suntem mulți care vom muri departe de țară, pentru că e nevoie de banii noștri, nu de sufletul nostru! Cui îi pasă de faptul că trăim atârnați între două lumi? În fiecare zi știm dacă plouă în țară, câte stele mai sunt deasupra, cât costă o pâine și dacă puii noștri merg la școală... Și ei cresc în lipsa noastră, se îndepărtează, ceața coboară între inimi... Aici nu există bradul de Crăciun și mă tem că nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de la ei niște stranii mărturisiri. Până aici nimic nu mă privea; dar a venit și rândul meu, și predica s-a transformat curând într-o declamație virulentă. Auzind vehemența acestui discurs, potopul de epitete politicoase pe care îl făcea să plouă asupra mea pentru a mă obliga să fiu politicos la rândul meu, am crezut că săvârșisem cine știe ce mare greșeală, fie presupunând intenții pe care autorul nu le avusese, fie citând într-un fel inexact, fie făcându-i vreun reproș nemeritat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aici până în satul Munteni ... cale de 7 km pe drum de țară, și de urcat la deal ... a trebuit să întindem pasul serios spre a ajunge în sat la presupusa oră a începerii programului școlar. Întrucât cu puține ore înainte plouase destul de bine și niște tractoare grele ne-o luaseră înainte săpând pe drum adevărate șanțuri ... principala problemă nu era atât încărcătura de noroi pe pantofi ... care nici nu se mai vedeau ... ci menținerea echilibrului. Mă gândeam la ea ... care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
se pierd, un oaspete se îndepărtează pe o stradă în miez de noapte, uitând în urmă "mâhnirea promptă a însingurării...". Larkin găsește o aliterație extrem de potrivită pentru această mâhnire derutată: o numește "plantă prolifică". Blake, Byron, Tennyson, Eliot se contopesc. Plouă pe o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte cum inima "îngenunchează" în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]