7,468 matches
-
un teritoriu mirabil, veșnic seducător, niciodată exprimabil în absolut. Rezultă așadar că jocul de-a spusul și de-a ascunsul (printre cuvinte) se constituie într-un miraj: fascinantă lunecare printre oglinzi vibratile. Intervine imediat o întrebare: dintre succesivele ipostaze ale poetei, care să fie oare mai relevantă? Nu te poți opri la una singură, la un gest, la o scenă, la o reacție anumită, și tocmai această legănare în clarobscur, în muzical (adică în necuvânt) și în inefabil conferă poeticitate actului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Sălbătăciune de pădure, / Cu puiul după ea..." (Pădureancă). Poeme dense, fluente, confesiunile de tipul acesta derivă desigur dintr-o experiență sui-generis filtrată prin amintire, dar și dintr-o cristalizare morală lină; ele traduc, în fond, o atitudine, o filozofie personală. Poeta, evident, balansează între iubirea in potentia (cu însemne onirice) și iubirea in actu acestea pretexte de relaționări necontenite. Că erosul în genere e sfidare inconștientă sau conștientă a morții, s-a observat de mult; constatare vehiculată de către filozofi și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mort; nașpa minciună; nașpa; nație; neadevăr; nebuni; nebunie, haos; necesar; necunoscut; nefavorabil; nefolositor; negru; neimportant; neinteresantă; neînsemnată; neînțelegeri; nu; număr; oameni de cap; oameni proști; oameni; omenie; oportunist; organizare; partid politic; pauză; perversă; pierdere din timp; plăcut; PLDM; plictisit; plictisitoare; poetă; poetică; politică; pontă; popor; porcărie; prefacere; președinție; prezent; primărie; probleme; progres; promisiuni; propagandă; prosteală; o prostie la noi în țară; prostituată; rahat de porc; raționament; răi; rea; relații; România; rușine; scandal; schimbătoare; scîrbă; sens; simțire; soartă; social; socială; somnorari; stat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului"8. Etimonul grecesc poieó care semnifică " a face", " a compune" prezent în cuvintele poiêma (poem), poiêtés (poet), poiêsis (creație, poezie), onomatopoieia (onomatopee) , și în cuvintele din latină poema, poeta, poesis -, s-a păstrat în limbile europene: fr. Poème, poète, poétique, poétiser, poésie, onomatopée; it. poema, poeta, poesia, poetiggiare, poetizzare, poetare; esp. Poetizar; engl. poem, poesy, poetry, poet, poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este una
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semnifică " a face", " a compune" prezent în cuvintele poiêma (poem), poiêtés (poet), poiêsis (creație, poezie), onomatopoieia (onomatopee) , și în cuvintele din latină poema, poeta, poesis -, s-a păstrat în limbile europene: fr. Poème, poète, poétique, poétiser, poésie, onomatopée; it. poema, poeta, poesia, poetiggiare, poetizzare, poetare; esp. Poetizar; engl. poem, poesy, poetry, poet, poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este una din cele zece kategoriai aristotelice; Aristotel face distincția între poiein, cu sensul de "producere" (poietiké episteme este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rudă cu George Emil Palade, laureatul Premiului Nobel în medicină. Constantin Dimoftache a găsit-o pe Natalia, în iarna lui 1959, lucrând la revizuirea unei vechi traduceri a Metamorfozelor lui Ovidiu și la un poem, Nirvana, inspirat din filozofia indiană. Poeta Natalia Negru moare în uitare la Tecuci la 2 septembrie 1962. Se pare că drama celor trei poeți a fost subiectul unui roman intitulat „Șarpele”, început de Liviu Rebreanu, în timpul refugiului din 1917, dar rămas neterminat 2. Tot lângă Tecuci
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în ciuda vârstei mai mici, am fost împreună cu soțul meu, nașa prietenei mele de cununie. Și acum mă impresionează, după 30 de ani, glasul soțului ei la telefon când îmi spune „Săru’mâna, nașă!”. Cel mai bine descrie situația de atunci, poeta Ana Blandiana, în poezia „Termometru”: “Principalul e să nu ne pierdem mințile”, Auzeam mereu Și-mi imaginam mințile Ca pe niște bobițe de mercur Neastâmpărate, greu de stăpânit Și gata mereu să se piardă” Iar poezia lui Mircea Dinescu „Interviu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
contribuția celor “care au rămas”, pentru “cei care nu mai sunt” spre amintire “pentru cei care vin”. Părintele Justin Pârvu asigură aici slujire continuă, pomenind pe cei morți în temnițe 209. Memorialul de la Sighet La Sighet, prin munca neobosită a poetei Ana Blandiana și a soțului ei scriitorul Romulus Rusan, a luat ființă cel mai important muzeu al comunismului din fostele țări comuniste. Cea mai emoționantă sală a Memorialului de la Sighet este cea în care un perete întreg este acoperit de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
numai după ce ulițele le-au fost acoperite de trupurile țăranilor împușcați și lăsați să putrezeasca neîngropați, ca să genereze supunere și spaimă. Această hartă arată lumii că expresia “Mamăliga nu explodează”, nu are nici o justificare. Și eu mai cred că versurile poetei Ana Blandiana din poezia “Eu cred”: “Eu cred că suntem un popor vegetal, De unde astfel liniștea In care așteptăm desfrunzirea? Eu cred că suntem un popor vegetal, Cine-a văzut vreodată Un copac revoltându-se?” pot rămâne doar o figură
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
hotelul “Ultima Frontieră”, un hotel de patru stele pentru oameni bogați 212. În ciuda faptului că în clădirea hotelului a fost biroul comandantului lagărului “0830 Periprava”, o adresă temută printre deținuții politici din timpul dictaturii lui Gheorghe Ghiorghiu-Dej. „Noi suntem poporul” Poeta Ana Blandiana ne-a povestit la întâlnirea Alianței Civice din 2005 că în decembrie 1989 scria o carte ale cărei personaje erau doi nebuni aflați într-un spital închisoare. De afară se auzeau urale în cinstea “conducătorului iubit”. Unul din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
subtilă, ea urmărește în paralel cu analiza textului un portret psihologic; în cazul Ninei Cassian aproape că realizează o fișă psihanalitică, incursiunea în psihia creatorului presupune o înțelegere profundă a versului ca artă și ca viață. "Nina Cassian este o poetă a iubirii și a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului"". Restul poeților sunt tratați succint în limita spațiului. Procedeul folosit este arta portretului poetic realizat prin îmbinarea unor trăsături de idei și estetică a poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care autoarea, profesoară emerită la Liceul Sf. Sava, n-a publicat-o, deși intenționa. Fapt este că, după adormirea Mariei Pavnotescu, în aprilie 2014, și-a asumat funcția de editor fiica ei, stabilită la New York, informaticiană de profesie, scriitoare "totală" (poetă, prozatoare, cronicar dramatic și cinematografic) cu talent plastic. Roxana Pavnotescu a găsit cu cale să plaseze la deschiderea volumului un "cuvânt" din afară și cui să-l solicite, dacă nu, în primul rând, celui care a îndrumat pregătirea doctoratului mamei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cassian ne vorbește festiv și detașat, compune cu luciditate și abordează ideile veacului. Ea ajunge la poezie atunci când își lasă în voie afectivitatea și trăirile senzoriale, necenzurându-le deliberat. Trăirea erotică este o vibrație permanentă și mereu nouă în versurile poetelor. De-obicei, erotizarea cuprinde întreaga sferă a existenței; până și evocarea trecutului se închide într-o lume de imagini senzuale, elevate, subțiate însă1. Dacă remarcăm un timbru lucid, care se strecoară, șerpuind subțire, prin lirica feminină, el va avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rafinate, extrase din arsenalul cotidian al feminității eterne, descoperim în poezia Ilenei Mălăncioiu, Floricăi Mitroi, Doinei Sălăjan și Ioanei Diaconescu. Lirica feminină se include în poezia eclectică examinată în acest studiu. Ea răspunde termenului în ce privește conținutul, iar la unele dintre poete și ideii de nerealizare în câmpul estetic. Am cita în acest sens pe: Irina Mavrodin, Ioana Bantaș, Valeria Boiculesi, Violeta Zamfirescu. O ipostază a liricii feminine ar fi și căutarea esențelor, care, așa cum remarcă Al. Piru, începe cu Maria Banuș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așa cum remarcă Al. Piru, începe cu Maria Banuș 2 și atinge punctul culminant cu Ana Blandiana. Abordarea problemelor contemporaneității după modelul dat cândva de Maria Banuș 3 și Veronica Porumbacu o vom descoperi în participarea la istorie, la frământările ei, poetele nepătrunzând însă prea adânc în substanța acesteia, sensurile ei etice nedezvăluindu-li-se complet. Pe această linie se înscriu Constanța Buzea, Ioana Diaconescu, Victoria Ana Tăușan, Florența Albu, Doina Sălăjan, Mariana Dumitrescu. Maria Banuș "Țara Fetelor", Editura Cultura Poporului, 1938
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Magie întârziată", comedie, 1970; "Scrieri I-II", Minerva, 1971; "Noru visătoru și amicii săi", Ion Creangă, 1971; Oricine și ceva", Editura Cartea Românească, 1972. Despre "explozia senzorială" din "Țara fetelor" (1938) au scris mai toți criticii, lăudând prima carte a poetei. Numai că nu a mai reușit să se întoarcă la uneltele sale nici după 1960, când mai încearcă senzualități târzii ("Trupul acela masiv și veșted/ care n-a uitat încă de tot îmbrățișarea bărbatului"), și poeta ajunge să se confeseze
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lăudând prima carte a poetei. Numai că nu a mai reușit să se întoarcă la uneltele sale nici după 1960, când mai încearcă senzualități târzii ("Trupul acela masiv și veșted/ care n-a uitat încă de tot îmbrățișarea bărbatului"), și poeta ajunge să se confeseze, degenerând în reportaj: "De aceea, când mă întorc aici, mi se pare/ ceru-i mai străveziu ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul îmi mângâie fața mai răcoros." " Tocmai ieșeam din arenă", "Portretul din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi/ atunci când îi fluier/ numele straniu,/ numele: Eu." Evocarea lui Zampano, intrusul desuet din "La strada", nu este întâmplătoare și este semnificativă pentru starea poetei. Maria Banuș invocă motivul umbrei, nu cu bogăția interpretărilor deschise de simbol, cunoscută la Arghezi, ci sugerându-ne fantastica neputință de a ieși la lumină: "Și-așa de bine m-am mascat,/ și haina-mi deveni natură,/ și cenușiul mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Jocul de fetițe" este arghezian, la fel și poemul "Sub oră": Nu pot, frate, nu pot soră/ Scobitură sunt sub oră." Un ușor univers balcanic, universul mărunt, fac din volumul Mariei Banuș o înmănunchere de căutări încrâncenate de formule, de parcă poeta nu s-ar fi dezvăluit luminii într-o haină proprie niciodată: "Cercul se-nchide/ Ții minte cum nechezau sălbaticii mânjii?/ și tropăiau departe de mângâietorul lanț al părinților. Ții minte cum scuturau coama în vânt?... Dar în ultima clipă simt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
30 de volume, utilizează o gamă largă de tipuri prozodice și procedee care pleacă de la formule abstracte, poezii de notație, suprarealiste, expresioniste, dadaiste până la delir verbal, cu efecte comice realizate prin rimă și ritm. Nina Cassian este un poet autentic. Poetă informată, cu inspirație livrescă ce selectează doar chemările care-i corespund, distilându-le până la esență și până la saturare: "Heraclit și vechii greci, dar și Cocteau și Max Jacob"1; Ion Negoițescu îi mai numește pe Cristian Morgenstern, dar și generația
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
inspirație livrescă ce selectează doar chemările care-i corespund, distilându-le până la esență și până la saturare: "Heraclit și vechii greci, dar și Cocteau și Max Jacob"1; Ion Negoițescu îi mai numește pe Cristian Morgenstern, dar și generația în mijlocul căreia poeta s-a format: D. Stelaru, Gh. Chivu, Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru. În primele volume, versurile sunt facile (1949-1952): "Pace înseamnă: să nu-mi fie teamă,/ Să nu mă pândească/ vreo mână hoțească,/ drapelele comunii la cârmele lumii" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială mai persistă ("Vârstele anului" 1957): "Tot o să treacă iubirea... nici n-o să știm/ Fără de veste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
afective care rarefiază simțurile, ca în "Tristeți de primăvară": "Și când a fost zi-ntr-adevăr-/ Și-așa avea să rămână -/ mi-am scos cu o mână bătrână/ floarea din păr." Un prematur sentiment al bătrâneții sună ca un gong în versurile poetei și spaima în fața lui este mai puternică decât spaima în fața morții: "Dialogul vântului cu marea" continuă stările afective ale poetei, ea va cânta încă "de dragoste"; astfel, sentimentul devine fluid, înalt: "Din albie ies/ Să fiu vânt." Sau capătă secvențe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am scos cu o mână bătrână/ floarea din păr." Un prematur sentiment al bătrâneții sună ca un gong în versurile poetei și spaima în fața lui este mai puternică decât spaima în fața morții: "Dialogul vântului cu marea" continuă stările afective ale poetei, ea va cânta încă "de dragoste"; astfel, sentimentul devine fluid, înalt: "Din albie ies/ Să fiu vânt." Sau capătă secvențe reverențioase, psalmice: "Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire/ Pentru aceste zilnice semnale/ Și voci ale mărinimiei tale." În "Sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cânta încă "de dragoste"; astfel, sentimentul devine fluid, înalt: "Din albie ies/ Să fiu vânt." Sau capătă secvențe reverențioase, psalmice: "Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire/ Pentru aceste zilnice semnale/ Și voci ale mărinimiei tale." În "Sărbătorile zilnice" (1961), poeta, așa cum mărturisește, trăiește simultan toate vârstele: copilăria, adolescența și tinerețea. Devine însă, pe parcurs, retorică și imaginile create nu ne mai înfioară: "Dacă las să se adune tristețea cu alta,/ Vezi crescând deodată/ cu trunchiul impunător, deznădejdea sinteza și încununarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]