6,669 matches
-
1/5 din pradă revenea sultanului, iar restul de 4/5 erau împărțite luptătorilor ( însă luptătorii nu primeau toți aceeași cantintate de pradă: un cavaler, al cărui rol în lupta era foarte important, primea două sau chiar trei părți de pradă, în timp ce un infanterist, al cărui rol era mai scăzut decât al cavalerului, i se oferea doar o parte). Regulă împărțirii prăzii nu a putut fi aplicată și teritoriilor cucerite, acestea aparținând sultanului sau șefului Ummei. În unele cazuri, teoria judiciară
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de pradă: un cavaler, al cărui rol în lupta era foarte important, primea două sau chiar trei părți de pradă, în timp ce un infanterist, al cărui rol era mai scăzut decât al cavalerului, i se oferea doar o parte). Regulă împărțirii prăzii nu a putut fi aplicată și teritoriilor cucerite, acestea aparținând sultanului sau șefului Ummei. În unele cazuri, teoria judiciară referitoare la această problemă era dublată de unele practici cutumiare turcești și mongole. Cu termenul de gâzi erau desemnați musulmanii care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lor. Prima „invitație” era reprezentată de chemarea la Islam. Această chemare era însoțită de o serie de drepturi și obligații reciproce: cei care se converteau trebuiau să se supună, să celebreze slujbele religioase, să achite zakat-ul, să cedeze cincimea din pradă etc., însă era protejat de Allah ( politeiștilor arabi care treceau la Islam le erau recunoscute posesiunile). Somația religioasă era valabilă timp de 3 zile. A patra zi, șosea somația politică, si anume supunerea față de Islam. Dacă refuzau convertirea la Islam
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cleanul Și mii de specii să înfrățească. Și pasărea ce zboară cerul, Senin azur de necuprins, Adună în pene curcubeul Cu dor de viață neînvins. Dar și jivine, târâtoare, Cu gând viclean, pe sub frunziș, În văgăună de răcoare, S-adune pradă pe furiș. Și ca să fie curăție A născocit păduchi și puric Să soarbă sânge, APĂ VIE, De nu-s distruși în întuneric. Din fir de praf, bătut de vânt, Un pic mai mare ca atomul, A plăsmuit boț de lut
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
în România. Fata cea mare se măritase și împreună cu a doua fată care era încă la liceu, aș fi putut trăi fericită. Apoi am cedat. Serviciu pierdut. Datorii bancare neplătite câteva luni. Telefoane amenințătoare. Un moment de slăbiciune și devii pradă. Victimă. Depresia și părerea că ești într-un labirint fără ieșire. Scrisoarea 2 Un singur sprijin: o prietenă, F., care-mi bătea la ușă, îmi aducea puțină cafea și-mi spunea povești despre Italia. Ea muncea deja de doi ani
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
care ai coloana vertebrală și le arăți că știi lucruri, schimbă și ei atitudinea. Nu mereu, bineînțeles. Ne cred singuri, slabi. Știți dumneavoastră, animalele trebuie să stea în grup, se apără mai bine. Cum noi suntem în afara grupului, suntem și pradă. Ce vă doriți cel mai mult în acest moment?</i> Să continui să scriu. Am terminat între timp a doua carte, Împărăteasa în care vorbesc despre soacra mea, o taranca simplă, una dintre acele figuri care dispar, din păcate, din
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”. La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (urmat și cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă din cauza greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală. În timpul verii nu mai revine în sat: „"Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela "Chinuri". Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele "Viața ca o pradă" și "Delirul". În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul "Moromeții". Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
lui Fiodor Dostoievski: "Demonii". Romanul său, "Marele singuratic", primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Apare ediția a doua a romanului " Marele singuratic" în 1976, iar în 1977 publică "Viața ca o pradă", un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: "Cel mai iubit dintre pământeni". Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
4 decembrie 2009 în urma unui anevrism cerebral survenit la Televiziune și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. "Cumpănă", E.P.L., 1968; "Calea robilor", Cartea românească, 1970; "Eterica noapte", Albatros, 1972; "Văile vegherii", Cartea românească, 1974; "Discurs împotriva morții", Eminescu, 1977; "Pradă realului", Cartea românească, 1980; "Proba de gimnastică, Albatros", 1982; "Pradă realului", Cartea românească, 1985, colecția „Hyperion”, antologie, cu o postfața de Laurențiu Ulici; Despre fragilitatea vieții, Albatros, 1987; "Despre fragilitatea vieții", antologie de autor în colecția „Poeți români contemporani”, cu
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. "Cumpănă", E.P.L., 1968; "Calea robilor", Cartea românească, 1970; "Eterica noapte", Albatros, 1972; "Văile vegherii", Cartea românească, 1974; "Discurs împotriva morții", Eminescu, 1977; "Pradă realului", Cartea românească, 1980; "Proba de gimnastică, Albatros", 1982; "Pradă realului", Cartea românească, 1985, colecția „Hyperion”, antologie, cu o postfața de Laurențiu Ulici; Despre fragilitatea vieții, Albatros, 1987; "Despre fragilitatea vieții", antologie de autor în colecția „Poeți români contemporani”, cu o prefață de Valentin F. Mihăescu, Eminescu, 1997; Am visat
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
ipoteză originală", „Contemporanul”, 26, 1979; Edgar Papu, "O recentă interpretare a „Luceafărului"”, „Luceafărul”, 2, 1979; D.R. Popa, "Avangardismul poetic românesc într-o antologie italiană", „Tribuna României”, 190, 1980; Valeriu Cristea, "Când te fură realul", „România literară”, 37, 1981; Mircea Iorgulescu, "Pradă realului", „România literară”, 15, 1981; Alex. Ștefănescu, "A avea ultimul cuvânt", „Tomis”, 3, 1981; Nicolae Manolescu, "Teoria și practica textului", „România literară”, 12, 1982; Lucian Raicu, "Probele realului", „România literară”, 33, 1983; Livius Ciocârlie, "Critică textuala a Jocului secund, „România
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Liga Arabă a suspendat temporar și Libia, atunci condusă de colonelul Muammar Al Gaddafi și expusă și ea unui lung război civil. Din Liga Arabă fac parte și trei state care nu sunt de limbă arabă - Somalia, de mulți ani pradă unor războaie civile și divizată,Djibuti și Insulele Comore. Liga arabă este condusă de un Consiliu în care are un reprezentant fiecare stat membru. Liga Arabă își are sediul la Cairo, capitala Egiptului, unde a fost înființată la 22 martie
Liga Arabă () [Corola-website/Science/297650_a_298979]
-
Mumu și Mide) corespund în mare parte teritoriului statului irlandez modern, cealaltă (Ulaid) fiind centrată în actuala Irlandă de Nord. Astfel au găsit insula primii invadatori vikingi, sosiți în anul 795. La început, vikingii au sosit doar în expediții de pradă, dar ulterior, spre mijlocul secolului al IX-lea, și-au construit porturi fortificate pentru iernat. Însuși orașul Dublin a apărut ca fortificație vikingă spre sfârșitul aceluiași secol. În 902, două regate celtice și-au unit forțele pentru a-i izgoni
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-a. Marea bătălie are loc la Tapae. La un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
apreciate drept tendențioase și, pe alocuri, exagerate. Referitor la structura organizatorică a armatei, Ion Horațiu Crișan a formulat ipoteza că unitățiile erau conduse de tarabostes, iar subunitățile de către comati. Campaniile militare întreprinse de Burebista nu au avut caracterul expedițiilor de pradă, ci acestea au avut rațiuni politice și au vizat ca obiectiv fundamental cuprinderea teritoriilor ce aparținuseră geto-dacilor și securizarea hotarelor. De asemenea, Burebista nu a urmărit crearea unui stat mare care să fie alcătuit dintr-un conglomerat de populații, asemeni
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
întreprins o serie de acțiuni ofensive împotriva acestora, în jurul anului 60 î.Hr. Informația sumară oferită de Strabon nu a permis stabilirea exactă a cronologiei acestor campanii: Dar se presupune că prima acțiune a avut loc pentru a elimina incursiunile de pradă ale scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.d.Hr. în vecinătatea muntelui Scordus, în teritoriile locuite de către daci la sud de Dunăre. Acest atac împotriva scordiscilor a pornit de la Argedava de la Popești și fost realizat prin surprindere considerând că mișcarea
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
mari pierderi de vieți omenești. Cele 260 de zile de participare la războiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945, lăsând loc întăririi influenței sovietice în România. În ciuda actului de la 23 august 1944, România a constituit, în ochii URSS, o pradă de război, iar în ochii aliaților apuseni, un stat dușman învins. Delegația română la tratativele de pace de la Paris a argumentat că și guvernul Pétain, singurul legal în Franța în perioada iunie 1940 - august 1944, fusese un aliat al Germaniei
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
din lume și aproape de douăzeci de ori mai mare decât în Italia. În raportul pentru 2002 al curții pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat statistic că 87.2% sunt infracțiuni civile și 13.36% penale. Sute de turiști cad pradă în fiecare an hoților de buzunare și de poșete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinși astfel 90% din infracțiuni rămân nerezolvate. Statul Vatican nu are aeroporturi. Există un helioport și 852 m de cale ferată standard (1435
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
asociate, printre care și trei triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au așezat în centrul Bazinului Panonic
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
a lui Buddha) care nu mai generează karma și care există pentru eternitate în tărâmul Nirvana, din sfera căruia poate fi trimis ajutor ființelor lumești suferinde sub forma unor diverși Buddha fizici tranzitorii ("nirmanakayas"). Deși corpurile acestor Buddha întrupați sunt pradă bolilor, degradării și morții - ca toate lucrurile nepermanente - Tathagata salvatoare sau Dharmakaya din spatele lor este întotdeauna liberă de neputință, nepermanență sau mortalitate. Este acest Dharmakaya-Buddha transcendent și totuși omniprezent cel care este prezent în anumite sutre Mahayana importante și prezentat
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
fost doar depozitat de aceasta într-o pivniță caracteristică ("Temple Depository") la care se ajungea intrând numai de sus în jos, și ai cărei pereți erau văruiți cu mare grijă. Desigur, discul trebuie să fi fost adus la Phaistos ca pradă de război, apoi doar lăsat acolo la păstrare, printre alte obiecte (dintre care, în mod remarcabil, lipsesc lucrurile de preț). El nu putea fi mulat, "ștanțat" cu un tipar mobil de hieroglife, apoi ars în cuptor la o dată posterioară anilor
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
Ungariei. La sfârșitul secolului XIV, Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și Tărnovei din sudul Dunării, în timp ce acela al Dobrogei se alipește Țării Românești, episcopul dobrogean Iachint al Vicinei devenind primul metropolit al "Ungro-Vlahiei". Dar în anii 1418-1422, și Dobrogea cade pradă a Turcilor. Constantinopolul, total încercuit de teritoriul de acum încolo otoman, este cucerit la rândul său în 1453, devenind capitala imperiului turcesc. În 1484, Ștefan cel Mare este obligat să le cedeze Turcilor Bugeacul, pierzând astfel accesul la mare odată cu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Bucureștii. Armata lui Mihai și a lui Bathory s-au unit și s-au îndreptat spre Giurgiu în urmărirea otomanilor. Cu un detașament format din 300 de toscani, specializați în asedii, între 15-20 octombrie, cetatea Giurgiului a fost ocupată, obținând prăzi bogate de război. Muntenia era însă ruinată. Mihai a depus eforturi de reconstrucție. Nu mai putea continuă la nesfârșit lupta cu otomanii, astfel, a acceptat tratative cu Poartă, încheindu-se pacea, în schimbul acceptării suzeranității otomane și plata tributului, iar sultanul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]