6,773 matches
-
dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că o trimiseseră pe necunoscute drumuri... Lunile treceau și cu cât sarcina Inei avansa Olga o alimenta cu asigurări privind sprijinul, loialitatea și grija ei ca lucrurile să curgă în mod normal, fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
temei, că în fiecare om există doi lupi: unul rău și unul bun, și totul depinde de cel pe care îl alimentezi. Se vede că Olga, îl hrănise mult timp numai pe lupul cel rău. În drum spre holul principal, răsturnă o măsuță pe care se afla un pahar plin cu apă. Paharul se vărsă, sfărâmându-se în sute de cioburi. O fi paharul în care s-au adunat toate otrăvurile acumulate în sufletul meu de-a lungul timpului?, gândi Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Înăuntru, dar nu am reușit să rezist mai mult de cinci secunde. Privirea mea a trecut la repezeală peste două perechi de jeansi aruncate grămadă pe podea, peste un sutien agățat de scaunul de la birou și peste scrumiera care se răsturnase, ceea ce făcea ca Întreaga cameră să pută ca o cameră de cămin studențesc, după care s‑a Îndreptat direct spre pat, unde cea mai bună prietenă a mea era lungită pe‑o parte, cu spatele la mine, goală pușcă. Un tip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în timpul nopții. Și Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor. 20. Daniel a luat cuvîntul și a zis: "Binecuvîntat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea. 21. El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți! 22. El descoperă ce este adînc și ascuns, El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina. 23. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
În scoică dă impresia vagă și obsedantă a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și amenințător. Abia acum observi că obsesia sexului feminin Însoțește tot timpul privirea scotocitoare a actantului romanesc retras Într-un anonimat foarte dubios. Răstorn ceașca de cafea, i-o dau vrăjitoarei, adică lui A. Aceasta Îmi „citește“ destinul: „Tu ești aici Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu exist ca materie echilibrând universul, De ce se răstoarnă În mine echilibrul materiei mele Și liniște n-am cât mă lovesc de materie, respirând și vorbind... 26.09.1960 Ce zici, prea divine, acum, că te văd În carne și oase, Mai poți să mă-nveți cum să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și din orice (și nu este veselă În sine, ci mai degrabă gravă), se repede plină de elan spre orice lucru gratuit, ca și cum gratuitatea ar fi unicul ei mod de a fi (și nu este așa). Oricând, este promptă să răstoarne existența când toți par Îngenunchiați de povara acesteia, să o ia mereu În răspăr, să atace prima, fără teamă de complicații, râzând În hohote cu bravura unui gascon-muschetar aflat mereu en garde. Este atâta dorință și voință de a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
indienilor, scot În aceeași fracțiune de secundă pistolul, iată, acum Îmi amintesc, nu era o praștie, ci un pistol de aruncat pietre, simt și acum soliditatea și mărimea acestuia În palmă, și-l ascund sub șapca de elev, tot atunci răstorn totul pe masă: „Am terminat“. Îmi iau șapca În mână, ținând pistolul pe deasupra, În așa fel Încât să nu se observe. Pare că Învățătorul meu e mulțumit de rezultatul negativ al percheziției (totuși eram cel mai bun din clasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scriptorului, zic semiologii), care e și un competent teoretician al literaturii, dedat cu subtilitățile textualizării ale prozei autoreferențiale. Marin Mincu Împinge Însă mai departe experiența romanescă de la care pleacă, pentru a construi o imagine, mai degrabă teoretică, asupra mecanismelor epice, răsturnând perspectiva tradițională; nu chipul mimetic al realității contează În acest caz, ci modul cum se corporalizează textul, cum prinde el contur În actul scrierii ș...ț. Intermezzo folosește ca materie epică două jurnale: cel al lui M., bărbat zvelt, mizantrop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe prințul... Titu se simțea atât de fericit, că trebuia să se răcorească. Se repezi deci la Marioara, o luă în brațe și începu s-o sărute pe gură, pe ochi, pe obraji, până ce toată o ciufuli, ba-i mai răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de însăși doamna Gavrilaș și pusă numai atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la stânga și între ele Raul Brumaru. În sfârșit, Nadina se ridică în picioare, zicînd: ― Toate ca toate, dar cu baba, adineaori, a fost serios! Dacă Rudolf n-avea prezență de spirit, ori intra ea sub roate, ori intram și ne răsturnăm noi în șanț... Bravo, Rudolf! Șoferul zâmbi recunoscător, iar Nadina se aruncă drept în brațele bărbatului ei, continuând cu glas convențional tandru: ― A, Grig, micule, ce dor mi-a fost de tine! Grigore îi sărută obrazul, jenat de cuvintele ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
topiră toate gândurile în minte într-o singură dorință stăpânitoare. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei, gura ei, sânii ei. O cuprinse brusc de mijloc și o răsturnă pe fotoliu, acoperind-o cu sărutări lacome. Nadina îi murmură la ureche cu același glas: ― Nu aici... Nu vreau aici... Îi alunecă din brațe. Apoi îl luă de mână. Și el o urmă ca un câine credincios. 6 A doua
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e provocare directă la rebeliune! La asta nu există decât un singur răspuns demn: arestarea individului, indiferent cine ar fi! Cu atât mai rușinos că e un fost ministru! ― Așa-s ăștia, șefule, zise redactorul cititor, sentențios. Când vor să răstoarne guvernul, nu mai aleg mijloacele. ― Ei, tocmai de aceea, guvernul nu poate răspunde la astfel de crime decât printr-un singur gest: la Văcărești! declară directorul marțial. Sau, dacă nu se simte în stare, atunci mai bine să se retragă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebuie să fie mult exagerate. Observase că în România oamenii nu cunosc decât extremitățile, zeflemeaua sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat-o ca o diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai îngrijorat chiar decât Baloleanu. Aseară, la Predeleanu, a fost sfătuit să nu se hazardeze inutil, până ce se va pacifica județul. Nimeni nu știe precis ce e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repezeală zece capse pe care le puse, mușuroi, în fața lui. Flăcăul le luă, una după alta, indicând de fiecare dată ce țintă dorește, nu era nevoie, căci, după fiecare icnet al puștii, iepurașii, rățuștele ori lupii înșirați pe perete se răsturnau și încremeneau cu capul în jos. Bătrânul rămase cu gura căscată și cu mucul de țigară lipit de buza de jos. Petrache îi dădu înapoi pușca și-i făcu loc Auricăi, să-și poată primi ursulețul de pluș. Târgul începuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl băga în tolba vânătorească, legănată pe umăr. Răscolea cu răbdare prin coșurile ori tomberoanele de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un ștergar și se încinse cu el. Turnă apă într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare să zâmbești auzindu- ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seacă. Numai că de data asta hârtia rămâne la mine. — Știi bine că nu se poate ! ridică glasul Iacob. Eu sunt cel care... Nu mai ești ! i-o reteză Vocea, umblând prin întuneric ca demonul de amiazăzi. Iacob se ridică, răsturnând, cu zgomot, scaunul, dar nu se întoarse. Întinse brațul, deschizând palma în semn de poruncă... Vocea îi răspunse cu râsul ei hârâit, care umplu arcadele. — E prea târziu, șuieră. Nu mai ai nicio putere. Peticul tău de hârtie nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era sprijinit și într-o parte, și în cealaltă. Nu exista așadar pericol să cadă, ceea ce pentru el însemna că șade bine. Altminteri, dacă nu era nimeni în jur, odată căzut, nu se putea ridica singur, era ca un cărăbuș răsturnat pe spate. Închise ochii, amăgindu-și ațipeala cu căldura plitei și cu mirosul zemos de mâncare. Și-o închipui pe soră- sa dibuind pe întuneric căpețelul de lumânare și așezându-l în colț. Apoi, potrivind lemnul pe butuc, măsurând din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea avea, cu siguranță, dreptate, răcnind furios în fața tolbei răsturnate din care nu se rostogoli decât un colț de pâine uscată : — De nimic nu e bun ! Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea așa de prăpădit, că nici măcar să stârnească mila nu e-n stare... Dacă povestesc la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stimați pelerini ! Domnul primar vă urează de Ziua Națională să aveți parte de sănătate... Cârnați cu fasole, pentru toată lumea... Îl votăm ! auzi Coltuc, în vreme ce trupurile repezite la vale îl loviră cu atâta forță, încât îl desprinseră de pe căruț și-l răsturnară cu fața în jos. — Să ne mai dea ! strigau alții, trecând cu tălpile peste umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tălpile peste umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-te pe față în chiuveta aia, netezește-ți hainele și valea ! Zi bogdaproste. Bucură-te că scapi numai cu amendă, de data asta !“ „Bogdaproste !“, repetase ea, somnambulic, crezând că așa trebuie. Primise însă pentru supușenia ei o palmă care o răsturnase, dar, foarte repede, și un dos de palmă care o îndreptase la loc. „Să nu-ți bați joc de mine, parașuto !“, răcnise el. Și, într-adevăr, după două luni primi înștiințarea că are de plătit o amendă contravențională de o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unul înapoi, ca să-l molfăie, printre gingiile dezghiocate, ca pe o bomboană. Isaia puse sticla de trăscău, privind-o cu jind, și o bucată de brânză îngălbenită. Face sete, lămuri, în fața dezamăgirii celorlalți. Iadeș căută în sacul cu fierătanii și răsturnă câteva cutii de tablă, care se rostogoliră prin iarbă. Conserve de pește, stavrid în ulei, explică. Merg, sunt numa’ de trei luni. — Trei luni e nimica la conserve, observă Bunelu. Se cheamă că-s proaspete. Sunt numa’ de trei luni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se turti și trupul noduros se subție. Trase un nechezat lung, fornăi și continuă, pe mai multe voci, ca o herghelie întreagă. Ceilalți se tăvăliră de râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]