7,454 matches
-
construit flote mari de submarine nucleare. Cele mai mari submarine cu propulsie nucleară sunt cele dotate cu rachete balistice cu rază mare de acțiune, purtând focoase nucleare. Cunoscute sub denumirea de SSBN ("Nuclear Powered Balistic Missile Submarine"), acestea pot lansa rachetele pe sub apă, pentru a lovi ținte la mii de kilometri depărtare. Submarinele SSBN se afla în dotare în flotele militare din S.U.A., Rusia, Marea Britanie, Franța și China. Sunt submarine dotate cu instalație de propulsie bazată pe ciclul Walter cu folosirea
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
Guvernul Netanyahu a consimțit, în schimbul soldatului Ghilad Shavit, la eliberarea din închisoare a sute de membri ai Hamas, ce fuseseră condamnați la închisoare în Israel pentru crime de teroare, mai ales din cursul celei de-a doua Intifade. Sutele de rachete lansate apoi de Hamas asupra localităților din sudul și centrul Israelului au dus guvernul Netanyahu la decizia de a iniția în toamna anului 2012 operația „Coloana de fum” care a pus capăt acestor atacuri. De asemenea a fost construit un
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
zbor, spre deosebire de bombardiere, care sunt concepute pentru a ataca ținte terestre, prin lansarea de bombe. Avioanele de vânătoare dispun de armament propriu instalat la bord (de regulă mitraliere de diferite calibre), dar cele moderne au și posibilitatea de a lansa rachete de atac (aer-aer, aer-sol). Scopul principal al unui avion de vânătoare este de a stabili superioritate în aer, deasupra unui câmp de luptă. Din Primul Război Mondial până acum, realizarea și menținerea superiorității aeriene a fost esențială pentru victorie în
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
structuri suficient de rezistente. Bariera sunetului a fost spartă, și în curând s-a depășit și Mach 2, viteză la care avioanele nu mai pot face manevre strânse în timpul luptelor aeriene sau pentru a evita atacul. La începutul anilor 1960 rachetele aer-aer au înlocuit în mare parte armele și rachetele de pe bordul avioanelor, deoarece s-a crezut că ambele au devenit inutilizabile la vitezele atinse, însă războiul din Vietnam a arătat că armele au avut încă un rol de jucat și
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
și în curând s-a depășit și Mach 2, viteză la care avioanele nu mai pot face manevre strânse în timpul luptelor aeriene sau pentru a evita atacul. La începutul anilor 1960 rachetele aer-aer au înlocuit în mare parte armele și rachetele de pe bordul avioanelor, deoarece s-a crezut că ambele au devenit inutilizabile la vitezele atinse, însă războiul din Vietnam a arătat că armele au avut încă un rol de jucat și avioanele de vânătoare construite de atunci sunt dotate cu
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
atinse, însă războiul din Vietnam a arătat că armele au avut încă un rol de jucat și avioanele de vânătoare construite de atunci sunt dotate cu tun (de obicei cu calibru între 20 și 30 mm), ca armă suplimentară pentru rachete. Cele mai multe avioane de luptă moderne pot transporta o pereche rachete aer-aer, precum și unele dintre cele mai mari avioane de vânătoare, cum ar fi Suhoi Su-27 pot fi dotate și cu 12 astfel de rachete. În anii 1970 turboventilatoarele au început
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
avut încă un rol de jucat și avioanele de vânătoare construite de atunci sunt dotate cu tun (de obicei cu calibru între 20 și 30 mm), ca armă suplimentară pentru rachete. Cele mai multe avioane de luptă moderne pot transporta o pereche rachete aer-aer, precum și unele dintre cele mai mari avioane de vânătoare, cum ar fi Suhoi Su-27 pot fi dotate și cu 12 astfel de rachete. În anii 1970 turboventilatoarele au început să înlocuiască turboreactoarele îmbunătățind economia de combustibil suficient de mult
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
30 mm), ca armă suplimentară pentru rachete. Cele mai multe avioane de luptă moderne pot transporta o pereche rachete aer-aer, precum și unele dintre cele mai mari avioane de vânătoare, cum ar fi Suhoi Su-27 pot fi dotate și cu 12 astfel de rachete. În anii 1970 turboventilatoarele au început să înlocuiască turboreactoarele îmbunătățind economia de combustibil suficient de mult ca până și ultimele avioane de sprijin dotate cu motor cu piston să se poată înlocui cu avioane cu reacție, făcând posibilă apariția avioanelor
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
tehnologii electronice, care au făcut ca radarele să fie suficient de mici pentru a fi transportate la bordul avioanelor mici. Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu ghidare prin infraroșu au devenit banale, dar primii senzori de IR au avut sensibilitate slabă și unghi de detectare foarte îngust (de obicei
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
mici pentru a fi transportate la bordul avioanelor mici. Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu ghidare prin infraroșu au devenit banale, dar primii senzori de IR au avut sensibilitate slabă și unghi de detectare foarte îngust (de obicei nu mai mult de 30 °), care a limitat utilizarea efectivă a
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
transportate la bordul avioanelor mici. Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu ghidare prin infraroșu au devenit banale, dar primii senzori de IR au avut sensibilitate slabă și unghi de detectare foarte îngust (de obicei nu mai mult de 30 °), care a limitat utilizarea efectivă a acestora doar pentru distanțe
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
generație a asistat la maturizarea continuă a inovațiilor din cea de a doua generație dar aceasta este cea mai marcată de punerea accentului pe manevrabilitate și capacități tradiționale de atac la sol. Pe parcursul anilor 1960, creșterea experienței de luptă cu rachete ghidate a demonstrat că lupta în prim-plan putea să revină lupta aeriană clasică. Aparatura analogică a început să apară, înlocuind în instrumentația bordului „manometrele” învechite. Îmbunătățiri ale performanței aerodinamicii din cea de a treia generație de avioane de vânătoare
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
în 3 episoade, cu viața unei echipe de filmare, în care regizorul este jucat de însuși. Filmul „Conrad Haas”, povestește despre inventatorul austriac cu același nume (n. 1509, Dornbach, azi cartier al Vienei - d. 1576, Sibiu), precursor al zborului cu rachetă, care și-a imaginat, între 1529-55, la Sibiu, tehnica rachetei în trepte. "Secretul Armei.. secrete" (1988), este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlesca, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
care regizorul este jucat de însuși. Filmul „Conrad Haas”, povestește despre inventatorul austriac cu același nume (n. 1509, Dornbach, azi cartier al Vienei - d. 1576, Sibiu), precursor al zborului cu rachetă, care și-a imaginat, între 1529-55, la Sibiu, tehnica rachetei în trepte. "Secretul Armei.. secrete" (1988), este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlesca, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizației moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzica
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
telescop spațial în cadrul Programului Spațial Uman, și în 1965 Spitzer a fost numit coordonatorul comitetului care să definească obiectivele telescopului spațial. Astronomia spațială a început să se dezvolte după cel de-al doilea război mondial, oamenii de știință folosind tehnologia rachetelor, utilizată în război. Primul spectru ultraviolet al Soarelui a fost obținut în 1946. În 1962 Regatul Unit a lansat un telescop care avea o traiectorie în jurul Soarelui, ca parte a programului spațial Ariel, iar în 1966 NASA a lansat primul
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
componente/trepte care efectuau diverse funcții esențiale atingerii scopului propus. Componentele erau următoarele (de sus în jos): Modulul de comandă, Modulul de service, Modulul lunar și adaptorul pentru modulul lunar. Erau plasate în partea de sus a vehiculului de lansare, racheta Saturn V. Metoda de aselenizarea aleasă din mai multe propuse a fost "Întâlnire pe orbita Lunii" "(Lunar Orbit Rendezvous)". Fazele acestei metode erau: O rachetă lansa astronava spre Lună. Astronava zbura spre Lună și se plasa pe o orbită în jurul
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
și adaptorul pentru modulul lunar. Erau plasate în partea de sus a vehiculului de lansare, racheta Saturn V. Metoda de aselenizarea aleasă din mai multe propuse a fost "Întâlnire pe orbita Lunii" "(Lunar Orbit Rendezvous)". Fazele acestei metode erau: O rachetă lansa astronava spre Lună. Astronava zbura spre Lună și se plasa pe o orbită în jurul acesteia. O parte componentă a vehiculului spațial trebuia să aselenizeze și apoi să se întoarcă pe orbita Lunii. În final, doar o mică parte a
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
în timpul lansării. Situațiile prestabilite în care acest sistem trebuia să fie activat erau: incendiu pe platforma de lansare, explozia vehiculului de lansare sau devierea de la traiectoria prestabilită făra posibilitatea de revenire. Întregul subansamblu era abandonat după desprinderea primei trepte a rachetei Saturn V, în acel moment aceasta aflându-se la o altitudine la care nu mai era nevoie de acest sistem. Secvența de funcționare a sistemului de salvare era următoarea: era activat manual sau automat, era pornită racheta cu combustibil solid
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
primei trepte a rachetei Saturn V, în acel moment aceasta aflându-se la o altitudine la care nu mai era nevoie de acest sistem. Secvența de funcționare a sistemului de salvare era următoarea: era activat manual sau automat, era pornită racheta cu combustibil solid aflată în vârf și dispozitivul canard care scoteau modulul de comandă de pe traiectoria vehiculului cu probleme. După un anumit timp subansamblul se desprindea de modulul de comandă, care ateriza în siguranță cu ajutorul unor parașute. Dacă situația de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
aflată în vârf și dispozitivul canard care scoteau modulul de comandă de pe traiectoria vehiculului cu probleme. După un anumit timp subansamblul se desprindea de modulul de comandă, care ateriza în siguranță cu ajutorul unor parașute. Dacă situația de urgență aparea când racheta se afla încă pe platforma de lansare, sistemul de salvare putea să ducă modulul de comandă până la o înălțime la care puteau fi utilizate parașutele. Modulul de comandă era centrul de control al vehiculului spațial și în același timp, spațiul
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
orbita Lunii și reconectarea cu Modulul de comandă/service. Adaptorul pentru "Modulul lunar" (în engleză "Spacecraft Lunar Module Adapter" - SLA) era o structură conică din aluminiu care avea rolul de a susține "Modulul de service" deasupra treptei S-IVB a rachetei Saturn V. Mai folosea la protecția "Modulului lunar", a sistemului de propulsie a acestuia precum și a cablurilor de legătură dintre vehiculul de lansare și "Modulul de comandă/service" în timpul lansării și al ascensiunii prin atmosferă. SLA era compus din 4
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
activarea detonatoarelor, multiple detonatoare pentru fiecare încărcătură explozivă iar explozia unei încărcături provoca explozia în serie a încărcăturilor vecine chiar dacă detonatoarele acestora nu funcționau. Toate aceste măsuri de siguranță erau luate pentru a asigura desprinderea de treapata S-IVB a rachetei purtătoare. Dacă mecanismul de desprindere nu funcționa corect exista risul ca astronauții să rămână blocați pe orbită. Odată ajunși în spațiu astronauții trebuiau să apese un buton care declanșa procedura de separare a "Modulului de comandă/service" de vehiculul de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
partea de jos a panourilor mari, care aveau un dublu sistem de aprindere, imprimau acestora o mișcare de rotație de aproximativ 30-60 de grade pe secundă. În timpul misiunii Apollo 7 panourile SLA au rămas atașate de treapta S-IVB a rachetei Saturn V. Ulterior, inginerii de la NASA fiind îngrijorați de perspectiva unei posibile coliziuni între "Modulul de comandă/service" și panouri au decis ca acestea să fie desprinse în timpul separării de racheta purtătoare. Balamalele care legau panourile erau în așa fel
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
SLA au rămas atașate de treapta S-IVB a rachetei Saturn V. Ulterior, inginerii de la NASA fiind îngrijorați de perspectiva unei posibile coliziuni între "Modulul de comandă/service" și panouri au decis ca acestea să fie desprinse în timpul separării de racheta purtătoare. Balamalele care legau panourile erau în așa fel construite încât să se desprindă de tot în momentul în care se deschideau la 45 de grade. Un set de arcuri imprimau un impuls panourilor împingându-le la o distanță sigură
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
utilizat în fabricarea conductelor de gaz. Deși aceste aliaje conțin un maxim de 0,1% niobiu, percentajul mic crește duritatea oțelului. Stabilitatea temperaturilor a superaliajelor ce conțin niobiu e importantă pentru utilizarea să în motoarele cu reacție și cele de rachete. Niobiul este folosit în varioase materiale suberconductibile. Aceste aliaje supraconductibile, care conțin și titan și staniu, sunt folosite pe scară largă în magneți supraconductori pentru scannerele IRM. Alte aplicații ale niobiului includ folosirea să în sudura, industria nucleară, electronică, optică
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]