6,241 matches
-
cuvântului, fie la aventurile lirice ale eului care rememorează prin asocieri dictate de subconștient, vin Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes, Graham Swift, John Fowles și mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte prin care a trecut narațiunea, și o readuc la istorisire. Dacă Joyce ar fi continuat pe drumul deschis de Finnegans Wake, romanul își dădea obștescul sfârșit. Lawrence Durrell, înspăimântat, s-a întors cu patimă la întâmplări palpitante. Istorisirea care ne ține cu sufletul la gură a revenit, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează pe cineva anume. Nu contează că acel cineva are o comportare stranie, un trecut nemărturisibil, gânduri așa de încâlcite că nimeni în text sau în afara lui nu le poate ordona. Tragic sau hilar, mai mult
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de pildă, creează un suspans greu de suportat, care nu se încheie nicicum. Narațiunea a murit, dar trecutul autorului găsește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
text (critic), în care criticul transpunea în verbal ceea ce romancierul încercase să ascundă de sens, de cuvânt. Modernismul unea eroul cu efortul de a-l pune în cuvinte. Viața devenea limbaj, exprimarea (stilul) era lucrul cel mai important. Autorul Desperado readuce personajul la viață. Doar că, de data aceasta, renunțând la obsesia stilului, autorul se refugiază în amintire, în trecutul ascuns în mintea personajului. Rămâne din Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva Modernismului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la viață. Doar că, de data aceasta, renunțând la obsesia stilului, autorul se refugiază în amintire, în trecutul ascuns în mintea personajului. Rămâne din Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva Modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. An Artist of the Floating World (Kazuo Ishiguro) e un roman cu poveste. Eroul e pictor. El a luat parte la entuziasmul imperialist al Japoniei, care a culminat cu reacția de răspuns a celorlalte state: distrugerea țării
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndelete, pe mai multe pagini, explicit. Incidentul noului roman este implicit, dar cu atât mai intens. E o muchie primejdioasă această concentrare de sensuri și era cât pe ce să ucidă plăcerea textului. E meritul autorilor Desperado de a fi readus literatura în sufletul cititorului nedoritor de comentatori. Refuzul deznodământului clar, refuzul de a încheia opera în fond, decurge din celelalte refuzuri, al cronologiei, al realului exterior prezentat direct (nemediat de interioritate). Virginia Woolf se lamenta privind la romanele lui Galsworthy
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintre cele mai variate, de la argou la descrieri necenzurate de senzualitate. * Textul poticnit, narațiunea dezlânată și întreruptă: prezentul nu numai că nu are speranță de viitor dar și înaintează greu, sprijinindu-se cu toată greutatea pe un trecut care e readus în real cu contorsiuni mai mult decât ocolite. * Finalul la întâmplare: opera nu se încheie fiindcă proiectul s-a închis. Din contră, textul se încheie în momentul de maximă deschidere a proiectului inițial, antrenând după sine o relectură intrigată și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Arthur Conan Doyle i-a inventat un dublu. Trăim în câteva lumi paralele deodată. Toată cartea e construită pe paralelisme ale personajelor cu ele însele, pe o existență simultană în mai multe lumi. Mici indicii (locuri, perosnaje ce apar repetat) readuc misterul, deși nu e nevoie să ne ostenim să ținem minte, întrucât totul e repetat și explicat la vremea cuvenită. Se insistă asupra temei muzicii. William Byrd, compozitor care mai încolo, în alt vis, chiar ține o prelegere despre muzică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în mintea lui: lumina, întunericul și orice alt fel de lumi ar mai descoperi. Platon meditează: Poate sunt de jur împrejurul nostru dar nu ne vedem unii pe alții. (p. 121) Tulburătoare ipoteză. Lumi "întrepătrunse" se rotesc în paginile acestei cărți. Trecutul readuce prezentul la viață, prezentul creează și el un trecut în vise. Oare existăm cu adevărat? Platon e total nemulțumit de lume: Vă întreb dacă așa trebuie să trăim. Nu mai pot îndura răbdarea, venerarea nesfârșită, așteptarea noastră. Unii dintre noi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost înainte să fie aruncat (scrisorile revin din coșul de gunoi, de pildă), banii (mai demult plătiți) revin celui care cere ca serviciul să-i fie făcut, vehicolele refac drumul înapoi la punctul de plecare, pacienții (eroul e medic) sunt readuși la viață din propriile cadavre. Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele făcute se desfac lent sub ochii noștri, iar acea parte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tragic în vine. Că-i spunem destin, suflet sau frustrare, e o chestiune de cuvinte. El e făcut pentru lacrimi în singurătate, pentru suferință nemărturisită. Lectorul nu poate scăpa din vedere acest mesaj înghețat al unui univers pustiit. Aceasta ne readuce la ideea de distopie: viitorul este văzut ca un non-prezent, o non-existență. Autorul Desperado amenință că-l va înlocui pe lector. Nu aflăm din lectură cu ce anume, fiindcă, atunci când simțim că începem să ne dezintegrăm, părăsim textul. Se întâmplă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare deschidere a spiritului ei. "Mi-e groază de religie. Mă înfioară înclinația ei criminală", spune ea undeva. Și, în altă parte, " Oamenii ar trebui să gândească înainte să se pună pe urlat lozinci". Toată această groază de fanatism ne readuce în final în ce-o privește pe Lessing la nemărturisita rușine de alegerea ei timpurie, de aprobarea comunismului. În cele din urmă romanciera își construiește o teză "proprie", care merită considerată: De la început a fost așa: oamenii au văzut ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e ca și inexistent, al doilea îl strivește. Yolande își face apariția și îi aduce echilibru. Tema irlandeză a catolicismului și vocației pentru biserică reapare. Preotul (Bernard) cere să redevină laic și pare inapt pentru viața sexuală până ce Yolande îl readuce la viață printr-un fel de terapie. Ea e cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață a lui, primește în finalul romanului ceea ce el numește vești "foarte bune" din Paradis. Iubirea intră în ecuație, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul râu și ultimul uscat sterp, ajungem în sfârșit pe Gange, unde Tunetul, forța supremă a fertilității, care poate readuce viața în tărâmul pustiu, rostește cele trei porunci : "dă, ai compasiune, ține-te în frâu". Toate trei sunt încălcate, drept care ne găsim pe ultimul țărm, împreună cu poetul, care are dinainte marea primordială, dar nu se poate bucura de ea. El
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nostru. Toate poemele lui Adcock sunt astfel de riscuri solitare, acte de bravură ridiculizate. Din ce în ce mai multe romane Desperado se apleacă asupra vârstei de mijloc, își iau intriga din îmbătrânire și nu din iubire. E un semn Desperado faptul că poezia readuce vârsta de mijloc în prim plan, că spune clipei, " Rămâi, ești așa de frumoasă". Acesta este complexul Faust al poeziei Desperado, iar pentru Fleur Adcock el poate fi ilustrat de poeme cum ar fi Kissing (Sărut). Maternitatea a fi mamă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fără niciun fel de intenție teoretică. N-am explicații teoretice ori literare pentru ce scriu. Unica explicație e ceea ce tocmai am numit "viziunile Londrei". Și acesta nu e un fenomen nou. Sigur că e și un procedeu de a-i readuce la viață pe Milton ori Chaucer, dar nu mă simt vinovat. Asta-mi place mie să fac. Student: Scrieți cu multă sensibilitate. Citesc printre rânduri un regret vag, legat nu numai de prezent, ci de tot ce descrieți. Mă gândesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a spitalelor. Această sarcină îi este încredințată în timpul Revoluției, în Franța, medicului și filosofului Pierre Jean Cabanis (1757 - 1808) care în 1789 publică și Du degré de certitude en médecine. Cabanis și Pinel sunt și cei care se străduiesc să readucă instrucția medicală în clinici, bolnavii fiind materialul didactic viu, alături de care cultivă examenul clinic, observația și raționamentul viitorilor medici. CHIMIA ȘI FIZICA îN SPRIJINUL MEDICINEI În acest veac, medicina, oricât de pasionată de idei, clasificări și sisteme ar fi, experimentează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
identifică cu natura vindecătoare, (Natura medicatrix) este responsabil prin vitalismul său, de sănătatea și bolile oamenilor. Pulsul accelerat, febra, epistaxis-ul etc. sunt semnale de atenționare ale sufletului că ceva strică, amenință echilibrul funcționalității integrale a organismului uman care, trebuie readus la starea anterioară prin autovitalism. Terapeuții secolului XIX vor evalua această teorie a semnalelor premonitoare. Desigur că Stahl are critici, între care mai activi sunt senzualiștii englezi, ca neuropatologul William Cullen, care în vindecare, pune accent pe resursele nervoase, pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în locul ei, a rămas, în infern, Dumuzi. Fiind asimilată cu Ishtar, zeița din Babilon, Inanna l-a trimis la moarte pe Dumuzi pentru a se elibera de povara iubirii. Și-a regretat însă fapta, a coborât în infern, l-a readus la viață pe Dumuzi, el simbolizând viața, moartea și renașterea. Un alt episod din viața sentimentală a zeiței sumeriene este și cel legat de Ghilgameș. Deși avea puterea de a influența viața sentimentală și erotică a oamenilor, Inanna a eșuat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Astharte, lui Ishtar i s-a atribuit și iubirea pentru trufașul rege sumerian Ghilgameș, de iubirea căruia a vrut să se elibereze, de aceea l-a omorât. S-a răzgândit însă, a mers în infern unde, prin magie, l-a readus la viață. Astharte este zeița feniciană a frumuseții, fecundității, procreației și patroana prostituatelor sacre din temple. Este asimilată cu Inanna și cu Ishtar. Fenicia s-a aflat în teritoriul de pe coasta răsăriteană a Mării Mediterane, cu orașe vestite: Byblos, Ugarit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și al distrugerilor, Osiris a fost omorât. Disperată, Isis l-a căutat în lumea de dincolo, i-a găsit părțile corpului, mai puțin falusul pe care l-a modelat din lut, le-a asamblat, i-a redat înfățișarea, l-a readus la viață și i-a insuflat viață veșnică. Din iubire l-a născut pe Horus. Hathor, numită și "Marea Vacă", este o altă zeiță a cerului, adorată ca o maică universală. Este considerată a fi sufletul viu al arborilor. Ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
două zeițe. Drept recompensă, zeița desemnată i-a promis cea mai frumoasă femeie din lume, aceea nefiind alta decât Elena, soția regelui Spartei, Menelau. Răpirea Elenei a generat războiul iar Menelau, Agamemnon și alți conducători ahei au plecat s-o readucă pe Elena. Refuzul troienilor de a o ceda s-a soldat cu legendarul și istoricul război troian, devastator și pentru unii și pentru ceilalți (sec. XIII-XII î.H.). Aphrodita s-a implicat în relația fiului ei Eros cu Psyche, o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ambițioasa împărăteasă a uneltit pentru alegerea lui Vigiliu ca papă, a uneltit răpirea papei Silver și exilarea lui într-o zonă aridă. Deși generalul Belizarie a adus servicii mari imperiului, i-a învins pe perși, pe vandali, pe ostrogoți, a readus Spania, Galia, Africa, Italia la imperiul Roman, când i-a căzut în dizgrație, împărăteasa a ordonat să i se confiște averea, fiind acuzat de trădare. La patruzeci și nouă de ani, după douăzeci și unu de ani de domnie, împărăteasa Theodora, hulită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
remarcat-o Regele Soare și tânăra timidă, puternic îndrăgostită de suveran, era copleșită de sentimentul pe care i-l inspirase suveranului. Pentru a o scuti de indiscrețiile răutăcioase ale celor de la Curte, regele a trimis-o la Mânăstirea Chaillot. A readus-o la Curte, i-a oferit palatul Brion unde se întâlneau în taină. Louise îl iubea cu pasiune, fără un interes anume, îl însoțea la vânătoare iar suveranul a făcut din ea inspiratoarea serbării Plaisirs de L'Isle Enchantée. Doamna
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost subminată de relația pătimașă cu marchiza de Montespan care i-a ocupat locul de favorită a regelui și cu care a intrat în concurență. Dezamăgită, a plecat pentru a doua oară la Mânăstirea Chaillot. Apropiatul suveranului, Colbert, a readus-o pe Louise la Curte. A dus însă o viață retrasă, refugiindu-se în lectură, cu preferință pentru texte filosofice. Louise nu concepea să se despartă de idolul ei. Firavă și tensionată, Louise s-a îmbolnăvit și a făcut o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]