7,598 matches
-
fibrilație" și l-am întrebat pentru ce canistre, răspunsul venind ca o ghilotină: "Știți, seara se mai întrerupe apa rece și dacă cineva merge la toaletă..." Noroc de faptul că aveam tensiunea 11 cu 6, că altfel gândul la Herr Rector manevrând la miezul nopții canistra, cu Frau Rector alături, îmi putea fi fatal. Pe "relația Austria" principalul program erau croazierele pe Dunăre între Viena și Cernavodă și invers, efectuate cu două bătrâne motonave "Oltenița" și "Carpați", fabricate prin 1962. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
răspunsul venind ca o ghilotină: "Știți, seara se mai întrerupe apa rece și dacă cineva merge la toaletă..." Noroc de faptul că aveam tensiunea 11 cu 6, că altfel gândul la Herr Rector manevrând la miezul nopții canistra, cu Frau Rector alături, îmi putea fi fatal. Pe "relația Austria" principalul program erau croazierele pe Dunăre între Viena și Cernavodă și invers, efectuate cu două bătrâne motonave "Oltenița" și "Carpați", fabricate prin 1962. Se derulau cu o firmă din Innsbruck, "Dr. Luftner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de asigurare. După aceea, am început să-mi plimb averea prin Brazilia, ca pe sfintele moaște. La Rio, expoziția am prezentat-o la Centrul cultural al Universității "Santa Ursula", o clădire veche, superbă, aflată în centrul orașului. Cunoscusem pe "cancelarul" (rectorul) acestei universități catolice, Madre Maria de Fatima Maron Ramos, persoană încântătoare, cu studii de biologie în Franța, care s-a arătat încântată de propunerea organizării expoziției, mai ales după ce văzuse câteva "mostre". Cu experiența lor de două mii de ani, maicele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
front" a celor din sud, autoritățile federale reacționau prompt și energic pe baza lozincii "împreună și la bine și la rău!". În capitala statului Parana, Curitiba, ma aștepta o întâlnire cu "Senhor prefeito", primarul orașului, cu oameni de afaceri, cu rectorul de la Universidad Federal do Parana și cu directoarea de la Biblioteca Publica do Parana. Descoperisem în Curitiba o "comoară", respectiv pe Doamna Rusu, o româncă stabilită în Parana prin anii '50, femeie cultă, inteligentă, bine cunoscută și respectată de autoritățile locale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la discuțiile din Boca Maldita Gura spurcată, Hyde Park-ul din Curitiba, unde fiecare spune ce-i trece prin cap celor dispuși să-l asculte, am vizitat apoi Catedrala și Muzeul de artă sacră. După-amiază aveam două întâlniri importante: cu rectorul Universidad Federal do Parana și cu directoarea Bibliotecii Municipale. Ambele au fost instructive, interesante, făcând un schimb de idei asupra posibilităților de cooperare. Pentru Biblioteca Municipală am oferit o donație de 50 de volume enciclopedii, dicționare, istorie, beletristică, albume, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
donarea unui set de cărți pentru Biblioteca Universității și donarea unui bust al lui Mihai Eminescu pentru "Galeria marilor gânditori ai umanității" de la UFERJ. Toate propunerile au fost aprobate, așa că la vizita lui Nicolae Văcăroiu la UFERJ ministrul Învățământului și rectorul UFERJ au semnat acordul de colaborare, donația de cărți făcută și bustul poetului național instalat cu mare pompă alături de colegii Goethe și Victor Hugo. Cu avionul delegației aveam să primesc și donația de piese de artă populară, solicitată pentru viitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
având în vedere multiplele sarcini cotidiene, să mă mai dedic și unor vizite și întâlniri nu numai utile, dar și plăcute. Așa a fost deplasarea mea la Alcala de Henares, localitate aflată sub patronaj UNESCO. Scopul oficial era întâlnirea cu rectorul vestitei universități și donarea pentru bibliotecă a unui set de cărți despre România. Aflată la doar 36 de kilometri de Madrid, mergeam acolo însă pentru a mă întâlni cu Cervantes, acesta fiindu-i locul de naștere. Aici avea să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
VI (transformată din "Studium Generale", instituție de învățământ apărută pe la 1293). Tot aici, la 1480, Cristofor Columb a fost primit la "Casa de la Entrevista" de către suveranii Ferdinand și Isabella, prezentându-le planurile sale de călătorii spre "Indii". După întâlnirea cu rectorul, înmânarea donației și vizitarea universității (cea nouă, creată în 1977, cea veche, celebra Universidad Complutense, mutându-se la 1836 la Madrid), am vizitat Casa memorială "Miguel Cervantes". Eram profund emoționat să pășesc prin locurile unde se născuse și crescuse acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unei "Săptămâni culturale românești". Amândouă obiectivele au fost atinse, iar săptămâna culturală românească organizată "Magna cum laude". Am prezentat o expoziție de fotografii "Arhitectura populară românească", o expoziție de grafică, programe de muzică românească, iar la deschidere ambasadorul României și rectorul au rostit alocuțiuni consacrate excelentelor relații bilaterale. Am avut și eu prilejul să susțin la Madrid și în provincia, în diverse locuri și cu diverse ocazii, conferințe pe teme ale istoriei și culturii naționale și ale relațiilor bilaterale. Eram familiarizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu ministrul relațiilor externe, apoi cu miniștrii industriei, economiei, agriculturii, apărării, transportului, culturii și educației, sănătății, pentru a analiza relațiile bilaterale și stadiul de implementare a acordurilor în vigoare, mă întâlnisem cu președintele Curții Supreme de Justiție, primarul capitalei Montevideo, rectorii celor trei universități din Montevideo. Ținusem conferințe, acordasem mai multe interviuri la posturile naționale de radio și televiziune, organizasem expoziții... Abordasem toată gama de probleme de interes vizite la nivel înalt, impulsionarea schimburilor comerciale, desființarea vizelor, semnarea unui nou acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Portului Constanța și Administrația Naționala a Porturilor din Uruguay", semnat la Constanța; Convenții de colaborare între Universitatea Craiova și Universitatea Republicii, Universitatea Montevideo și Universitatea Catolică" (3 convenții separate, pentru care s-a deplasat la Montevideo o delegație condusă de rector, doi decani și doi profesori, de care în anii ulteriori semnării nu am mai aflat nimic, așa cum nu aveam să aflu nimic de Acordul de colaborare între Universitatea București și Universitatea Republicii din Montevideo cu nu mai puțin de 60000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care în anii ulteriori semnării nu am mai aflat nimic, așa cum nu aveam să aflu nimic de Acordul de colaborare între Universitatea București și Universitatea Republicii din Montevideo cu nu mai puțin de 60000 de studenți purtând semnătura ilustră a rectorului Emil Constantinescu. Vivat profesores!); "Acord de colaborare între Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii din România și Ministerul Industriei, Energiei și Mineritului din Uruguay", semnat la Montevideo în iunie 2004; "Convenție de colaborare între Camera de Comerț și Industrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sankt Petersburg, care apare ca interlocutor al lui Petru Velicikovski, într-o surprinzătoare scenă, în care elevul de șaisprezece ani, despre care știm din text că era timid și vorbea cu mare teamă, îi explică Prefectului și în același timp Rectorului Academiei Movilene, care sunt cele trei motive pentru care dorește să părăsescă școala și să renunțe la studii: dorința de a intra în monahism, nemulțumirea față de programul impus de studii care se ocupa aproape în exclusivitate de clasicii greci (și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fel de mărire și va denunța, prin toată existența sa, falsul, convenția, impostura, adică tot ceea ce subminează idealurile de spiritualizare și sublimare a gestului de înduhovnicire, fie ea monahicească, sau laic-interiorizată, petrecându-se în mijlocul lumii. Dialogul între elevul Petru și Rector este de fapt, o confruntare a opțiunii individuale cu autoritatea, confruntare curajoasă, în care individul, aflat la dispoziția unor constrângeri pe care le consideră inutile și nerodnice, alege libertatea spiritului, plătind cu eșecul aparent al vieții publice. Este de altfel
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
străbunicul, bunicul și tatăl său, se va căsători și îi va aduce multă bucurie și mângâiere cu viața sa în lume. Aici are loc un ciudat amestec de valori. Campionul sincerității care îl înfruntase cu doar câteva luni înainte pe Rectorul școlii, spunându-i cu incredibilă nonșalanță tot ceea ce gândește rău despre programa școlară și despre profesorii săi, se vede acum constrâns de dragostea pentru mama sa, pe care o mărturisește în multe rânduri în text și de sfatul duhovnicului său
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în privința favoritismului, conflictului de interese, abuzului de putere, corupției, plagiatului, hărțuirii sexuale); c) proiect de Statut al Consiliilor de Etică în universități, cu toate detaliile legate de componență (profesori, studenți, personal secretarial sau administrativ), funcționare, subordonare față de senat, independență față de rectori, decani, șefi de catedră. Pe scurt: am vrut să știm cum stăm, nu să acuzăm, să dezvăluim, să demascăm și nici nu am făcut-o. Am păstrat confidențialitatea, inclusiv în privința numelor universităților. Am vrut să oferim un proiect de Cod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ordin ca universitățile să-și construiască și să-și adopte propriile coduri și consilii până în decembrie, plecând de la un know-how, desigur failibil, ca orice demers intelectual și normativ. Reacțiile publice majoritare la acest demers sunt, până acum, de următorul tip: Rectorii intervievați spun că la ei nu există astfel de probleme, slavă Domnului, sau dacă au fost, le-a rezolvat foarte bine. Nu facem decât să ne bucurăm că poate exista și rai moral universitar. Eu recunosc că nu trăiesc într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
această scenă atunci când prelucram rezultatele cercetării despre etica în universități împreună cu tânăra sociologă Ana Bulai. A întâlnit o prevalență copleșitoare a favoritismului și spiritului de clan, acuzate de către subiecți drept „păcate capitale” ale mediului universitar (peste 27% dintre subiecți, inclusiv rectori, decani și șefi de catedră sesizau astfel de practici în mediul propriu). Cum nu puteam trata aceste „păcate” în afara contextului specific am nuanțat concluziile cercetării. Le prezint pe scurt: „Fiind preponderent autarhice, deoarece le este greu, adesea imposibil, să rezolve
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
învăța tehnici subterane de acces între deținătorii „pâinii și cuțitului”, spărgând cu (ne)răbdare rândurile întâi-stătătorilor adesea contrareformiști, iar aceștia din urmă vor număra pe sub birou anii până la pensionarea forțată, posibilitățile de prelungire, dar cu condiția să rămână „cineva” (președinte, rector, decan, șef de catedră), altfel intră în criză identitară majoră. Unii dintre cei vârstnici sunt pur și simplu profesioniști deosebit de valoroși pentru domeniul lor. Ei sunt purtați de tăvălugul cobeligeranților, adesea pe post de portdrapel legitimator într-un război universitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
supraimplicate, profesori slab implicați instituțional, administrații obediente, studenți relativ nemulțumiți și absolvenți care nu știu prea clar dacă și la ce folosește ceea ce au învățat. Conducerile sunt bune la toate, de la proiectarea curriculei, la recrutare, anagajări, vânătoare de resurse financiare. Rectorii, decanii, șefii de catedră sunt simultan administratori de spații, organizatoari de admiteri și „graduări”, de balul bobocilor și ceremonii de absolvire, sunt vântători de granturi și coordonatori de proiecte de cercetare sau strategi de implicări politice oportune ca să mai primească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Paris, în vizită oficială, Take Ionescu, ministrul de externe în guvernul generalului Averescu. Fiind onorat, totodată, și cu titlul de doctor honoris causa al Universității din Paris, a fost primit și sărbătorit la Sorbona. În amfiteatrul cel mare al Universității, rectorul Paul Appell a prezidat solemnitatea. Aula Universității era arhiplină. Studenții români erau toți. Mulți studenți francezi și public. Importante personalități din viața politică și culturală a Franței, la locuri de onoare. După elogioasa prezentare făcută de rectorul Appell, a vorbit
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mare al Universității, rectorul Paul Appell a prezidat solemnitatea. Aula Universității era arhiplină. Studenții români erau toți. Mulți studenți francezi și public. Importante personalități din viața politică și culturală a Franței, la locuri de onoare. După elogioasa prezentare făcută de rectorul Appell, a vorbit Take Ionescu despre țara românească, pe care o iubea cu atîta foc, și despre pactul Micei Antante, pe care-l crease cu Cehoslovacia și Iugoslavia ca un instrument de pace în orientul Europei. Nu voi uita niciodată
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
marginea Bucureștiului și la Predeal și organizase cuiburi legionare în toată țara. Echipa morții asasinase, în plină zi, pe camaradul lor legionar, Stelescu, ciuruindu-l de gloanțe, în pat, la spitalul Brîncovenesc, unde se găsea bolnav. La Cluj, Ștefănescu Goangă, rectorul Universității, scăpase cu viață ca prin minune de gloanțele studenților legionari. La București, pe strada Sărindar, la ieșirea de la ziarul Dimineața, jurnalistul Blumenfeld-Scrutator fusese crunt bătut, încît a trebuit să fie transportat, cu coaste rupte, la spital. Într-una din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
În plină evoluție, stare cunoscută atât de conducerea Facultății cât și a Institutului. La ordinul M.A. de a pleca pentru 3 luni În regiunea Constanța, decanul Facultății, prof. dr. Al. Niculescu, secretarul de partid al Facultății (colegul dr. Șuțeanu), rectorul Institutului prof. David Davidescu au fost de acord să rămân pe loc pentru a-mi vedea de sănătate. După o lună de la neprezentare, prin alt ordin al M.A. decanul Facultății, prof. dr. Alexandru Niculescu și alți decani ai nesupușilor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Spre vârful piramidei Acceptând transferul la noua facultate ieșeană, În seara zilei de 8 martie 1964 am părăsit Capitala și În dimineața zilei de 9 martie, decanul Facultății de Medicină Veterinară din Iași, conf. dr. George Drugociu, m-a prezentat rectorului Institutului Agronomic "Ion Ionescu de la Brad", prof. dr. ing. Constantin Pântea, un bătrânel de o bunătate rară, asemănător prof. dr. Mihail Mihăilescu, primul meu mentor, În București. După un călduros și vesel "Bun venit", a dat dispoziție Serviciului Personal să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]