6,667 matches
-
un tânăr autor (scriind despre Viață și Idei - două noțiuni bineînțeles cu mult mai importante decât pur și simplu, „artă“): vânzător de ziare, vânzător de sifon, călugăr, luptător, supraveghetor Într-o oțelărie, șofer de autobuz și așa mai departe. Cu regret, nu am avut nici una din aceste ocupații. Pasiunea mea pentru literatura bună mi-a prilejuit contactul direct cu diverși autori ruși din străinătate. Pe atunci eram tânăr și interesul meu față de literatură era mult mai viu. Proza și poezia care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mamei sale, un bătrân alb, înțelept și blajin, un adevărat tată pentru nepotul Ștefan. Ce spui? face Ștefan pe miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă și își mângâie obrazul, cu un zâmbet șăgalnic. Regret: barba-rade... de musteață, poate... Boierii pufnesc în râs, o dată cu bubuitul pușcilor pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Chiribuță cu o margaretă, oferindu-i-o. Chiribuță, vrăjit, a uitat să mai închidă gura. E numai ochi. Chiribuță, "Slujba Domnului" s-a sfârșit, îl expediază Ștefan. Întinde-o la joacă! Chiribuță nu s-ar da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu noaptea-n cap. Am încălecat pe Pestrițu și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iarbă, lângă Herman. Neamțule, zice Duma și îi arde o palmă prietenească pe spinare, gurile rele șușotesc că la Cetatea-Albă, cu boambele tale, ai dat la pește cu carne de turc. Doi galion, numai doi... Kaputt! se căinează el, cu regretul că n-a trimis la fund, mai multe. Barem să fi pescuit vreo cadână, ceva... visează Mihail. Boierii râd, gâfâind încă: Unde pune neamțu' mâna... Au bătut-o cu pușcile, da' nimică n-au folosit. Cetatea s-a ținut tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deodată, devenind neîndurător cu sine. Am plătit prețul: nefericirea, singurătatea... Să avem curajul să ne rupem! Atunci, n-am avut. Știi cum s-a sfârșit. Cenușă... Da, pleacă Voichițo! Până nu-i prea târziu! O să doară... O să ne rămână amintirea, regretul, durerea... rostește trist, în timp ce Voichița își înăbușă plânsul în pieptul lui. Și-apoi, unde scrie că trebuie cu orice preț să fii fericit? spune cu voce din nou aspră. Are dreptate "Sfânta", izbucnește el în hohote sarcastice de râs. Turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apropie pe alee; e înfășurat într-o pelerină neagră. Vine?! îl întreabă într-un glas, și Alexa și Negrilă. N-a mușcat. Și pe aista l-o îmbrobodit Vodă! De-l trăgeam pe bătrân de partea noastră... spune Isaia cu regret. Păcat. Stanciu e om greu... Se și grăbea, pleacă la Stambul cu solie de pace. De fapt, în spatele lui, tot eu trăgeam sforile... Și ce?! Vodă vrea pace cu turcii?! întreabă speriat Cupcici. N-avem nevoie de pace! îi sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a răsucit fulgerător, l-a trântit pe maior la pământ și cât ai clipi i-a înfipt cuțitul (pe care-l avea asupra sa) drept în inimă. „După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei lupte, constatase că victima sa purta la piept o cruciuliță. „Bolșevicul” fusese creștin. După această istorisire palpitantă, cu răsturnări spectaculoase de situații, fără să vreau am început să-l privesc cu alți ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
contrazic, dar nici să fiu de acord cu el nu puteam... Căci cum să fiu de acord cu cineva care încă îl mai admira pe Hitler și considera un mare ghinion înfrângerea armatelor germane la porțile Moscovei, în decembrie 1941? * Regret că nu avem copii? Firește. Dar parcă nu atât de mult. Poate pentru că am înțeles că nu poți avea totul. Dumnezeu ne-a dat atâta fericire în căsnicie, încât și-o fi zis: e prea destul pentru ei. De copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de ce am rămas, de o bucată de vreme, fără prieteni. Eu, care și la Cluj, și la București, am avut întotdeauna prieteni, eu care - sunt convins de acest lucru - am vocația prieteniei. Se vede însă că orice fericire se plătește... Regretului de a nu putea avea copii (RH cu anticorpi era formula științifică a acestei fatalități) i-a pus o violentă surdină și faptul că, din dorința de a-i avea, Doina își punea în primejdie nu numai sănătatea, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi, probabil, crezut. Cu condiția, desigur, de a avea șansa unei morți „frumoase”, solemne, ca în filmele în care eroul muribund, lucid până la capăt, spune tot ce are de spus, înainte de a-și înclina, semnificativ, capul pe umăr. * Unul din regretele mele cele mai statornice este acela de a nu putea cunoaște mai mulți oameni. Pe de altă parte, cum se spune, meseria, o meserie sedentară, presupunând recluziune, multe ore petrecute în fotoliul (nu chiar așa de comod) al lecturii sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din opera lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta lui hăituire de către polițist. Mărturisirea deznădăjduită, de dragoste și regrete, a polițistului, în ipostaza de tată, către Choubert care nu-l aude ; de asemeni, mărturisirea lui Choubert, ca fiu, către polițist, care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta lui hăituire de către polițist. Mărturisirea deznădăjduită, de dragoste și regrete, a polițistului, în ipostaza de tată, către Choubert care nu-l aude ; de asemeni, mărturisirea lui Choubert, ca fiu, către polițist, care nu-l aude, nici unul nu-l va putea, niciodată, face pe celălalt să știe cât de mult l-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
săvârșise în aparență un gest de un erotism exacerbat, dar în fapt, ca și acel Jongleur de Notre-Dame al lui Anatole France, a făcut ceea ce știa cel mai bine să facă, iar gestul ei e transfigurat de intensitatea umilinței și regretului. În piesa lui Mazilu nu putea fi vorba de așa ceva, ci numai de cele două eșecuri complementare : Don Juan nu reușește să scape de rolul lui Don Juan, Maria-Magdalena nu reușește să rămână în rolul ei adevărat. Singurele personaje inteligente
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unchiul Scarlat s-a recăsătorit pentru că nu era în stare să-și crească copiii singur. A mai urmat un rând de copii. Pe timpul dominării comunismului, a dus viață grea și cu multe umilințe. A murit la 80 de ani, cu regretul că în copilărie nu s-a ținut de carte, că a crezut că viața este mult mai ușoară. În urma lui au rămas zece copii, unii șoferi, alții muncitori agricoli, unii dintre ei cu deosebite calități, cu remarcabile îndemânări. Când stai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
înconjurător și de posibilitățile modeste de trai. Asupra acestei verișoare mi-a atras atenția unchiul Constantin, de a cărui mărturie mă folosesc pentru a nu aprecia cititorul că n-aș prezenta fapte reale și aprecieri corecte. Am înțeles, cu nesfârșit regret, cum se pierd valorile românești acoperite și zdrobite de sărăcie și de uitare. UNCHIUL ȘTEFAN. Pe el l-am cunoscut mai puțin. Vârsta la care se făcea stagiul militar l-a prins fără a termina școala normală. S-a reangajat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu facă asta, el o va prețui pe prima, găsindu-i trăsături de caracter profunde, puternice. Acum, când nu ne întâlnim decât în gânduri și în spațiul oniric, unde el nu uită să-mi amintească de „greșelile” mele, durerea și regretul mă apasă greu. Singurul care mă consolează cu adevărat este dragul de Lionel, care-mi spune că devoțiunea pentru Domnul îmi ține loc de tot ce aș fi putut eu avea aici, pe lume. Că a fost o alegere esențială
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
copilului, acelui Lionel al meu care ar fi putut să-mi dea mai departe sentimentul că totul a fost adevărat, și nu o irealitate, un vis care se aprinsese ca să se stingă brusc. Am vorbit cu prietenii suedezi despre acest regret al meu - Göran (Sonnevi) mi-a povestit din nou cât de importantă a fost pentru el nașterea copilului lor. Era bolnav în toate privințele, și nașterea copilului, simpla lui prezență în viața lui și a soției sale, Kerstin, l-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să fie prezent la lansarea unei valoroase idei a pictorului Bogdan Bârleanu) și anume arborarea unui imens drapel tricolor pe frontispiciul Palatului Culturii, care, după vreo trei înlocuiri (fiind luat de vânt datorită formulei tehnice necorespunzătoare), a fost înlăturat, spre regretul multor ieșeni. A!... să nu uit, a mai tăiat și panglica la inaugurarea Studioului Teofil Vâlcu de la Teatrul Național, care tocmai se renovase pe timpul guvernării anterioare !... Și iată că s-au metamorfozat speranțele, până la dezamăgire, deși Șeful Statului a făcut
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
peste hotare, rămâne totuși fidelă orașului de pe Bahlui. Alții, pe bună dreptate, au fost tentați de venituri mai mari pe care Iașul - deși ar fi cazul - nu le poate oferi. De aceea, în timp, multe valori (chiar cu declaratele lor regrete) s-au desprins de locul în care s-au format și pe care mulți chiar îl și evocă, cu vădită nostalgie, atunci când li se oferă ocazia. Este sigur însă că soprana Mihaela Grăjdeanu va putea oricând și oriunde să-și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de ea cunoscute, s-a retras în familie, unde s-a simțit cel mai confortabil, lipsind admiratorii de încântătoare apariții. Pentru viața de scenă dispunea de toate datele necesare pentru a profesa cu succes, s-a retras pe neobservate spre regretul colegilor. JANA PÂRVULESCU a stat doar câțiva ani la Iași, dar cei care au urmărit-o în rolul ROSINEI în special, dar și în următoarele sale apariții ca: Berta din Lăsați-mă să cânt, sau în Lakmé, ori Păpușa din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
menționat. Se poate conchide deci că nu graba după succesul imediat l-a condus la performanță, ci răbdarea și studiul științific. Este drept că astăzi are un profesor american care doar îi supraveghează travaliul scenic prin sporadice observații pertinente. Cu regretul că Adina, datorită schimbării climei, a devenit indisponibilă la „Tosca”, după ce a făcut o foarte bună impresie în prima zi de repetiție și apoi s-a îmbolnăvit, o așteptăm la revanșă, altădată. Vigoarea și robustețea glasurilor celor doi colegi, care
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mare curiozitate pusese stăpânire pe mine. M-am gândit să trec pe la Miliție și să-l rog pe șeful de post, care era un om cuminte și supus, să meargă să întrebe ce scria în acel bilet. M-a încercat regretul pentru lipsa de indiscreție de care dădusem dovadă atunci când îi înmânasem plicul cetățeanului din comună fără să-l fi citit, așa cum ar fi făcut orice activist care se respecta. Aveam o vagă bănuială în legătură cu cele scrise în scrisoare. După mult
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și a țuică, era veselă și punea în dulap o sacoșă grea. Nu-mi dădea nimeni nimic, căci eram doar o secretară cu propaganda și nu semnam documente, nici nu aveam influență când se lua o hotărâre. Mă încerca uneori regretul că nu primesc nimic și trebuie să cumpăr orice produs alimentar. O bârfeam deseori pe primăriță, încurajată din plin de contabilă. Aceasta, cu diplomație, mă trăgea de limbă să afle și cele pe care nu le putea afla ascultând pe la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
semnătura mea, să afle lumea că Ianachi Dodu prețuiește mai mult cauza aromânilor decât propria viață. În 29 aprilie 1995 primim din partea D-lui George Padioti din Atena, mai vechi colaborator al Curierului... următoarele: ” Vă aduc la cunoștință un mare regret că prietenul nostru și un foarte bun aromân Ghianachi Dodu a plecat dintre noi la luna februarie. ” În vara anului 1997 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a adresat guvernelor din țările În care există aromâni să acorde drepturi de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
bibliotecă și consideră o acțiune meritorie demersurile noastre de a deschide o bibliotecă În localitatea Veria din nordul Greciei. Konstantin Kalongos medic În Instanbul, grec de origine ne-a vizitat În repetate rânduri relatându-ne despre aromânii din Turcia cu regretul că aceștia În activitățile lor sociale se simt mai apropiați de musulmani decât de grecii de aceeași religie ortodoxă. Mitro Kozma aromân din Selenice, Albania, a participat cu alți colegi la taberele de vacanță și simpozioanele panromâne organizate În fiecare
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]