6,994 matches
-
ceva divin. Toate acestea sunt, însă, lucruri banale, care fac parte, probabil, din experiența oricărui intelectual. Mai neobișnuit a fost, poate, entuziasmul, aproape agresiv, pe care mi l-a inspirat "nebunia" lui Schliemann de a se duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceva care "a fost", ci spre ceva de care "avem nevoie". Vine o vreme când obosești să te tot justifici. Mai ales că asta nu servește la nimic. Problema nu e dacă ai avut sau nu dreptate. Trebuie să-ți sapi grădina până la capăt, chiar dacă nu înflorește nimic în ea. Și spun asta fără emfază. Doar cu o mică părere de rău. De fapt, nu știu prea bine ce regret. Mulți spun că dacă ar lua viața de la capăt ar trăi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în urechi aceste vorbe. Iar e vreme urâtă. Plouă mărunt, îmbîcsit, iar valurile se sparg furioase la țărm. Nu văd pe nimeni pe faleză. Au renunțat la înviorarea de dimineață și elevii școlii de karate. Profit de ocazie ca să mai sap puțin la temeliile ideilor cu care am trăit. Ortega y Gasset era de părere că tot sângele rămas de la vechii greci n-ar umple un pahar dacă ar fi strâns. Și, într-o vreme, am înclinat să mă întreb: nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ea, ai "rău de înălțime". Probabil, călugării se încălzeau arzând butuci din această pădure. Revin și, pe la mijlocul peretelui, descopăr un mic tunel pe care nu-l remarcasem la urcare. Cobor prin el și abia acum mă lămuresc. În perete sunt săpate caverne ― chiliile călugărilor. O cavernă mai mare e refectoriul. Alături, altă cavernă mai mică ― bucătăria. Nici o pată de culoare n-a rămas din frescele de care vorbesc ghizii. Doar piatră. Dumnezeu e mai accesibil, oare, în caverne? C'est magnifique
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
neteziseră valurile. Jos, se vedea apa mișcătoare a oceanului, limpede și puternică, ascunzând în imensitatea sa nesfârșite resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri. De acolo, se vedea o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată de veacuri întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în mii de stropi, aruncându-se înspre pereții de roci și apoi retrăgându-se într-o mare de spumă, pentru a reveni iar și iar... Apa începuse
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
în pieptul și brațele trupelor tale. pe stânga se văd alte tabere improvizate de oștiri. șase în al cincilea loc: simți apele de sub pământ, semn bun, adepții tăi sunt foarte însetați, în cântecul de luptă al lui bezaiten furnicile albe sapă adânc, din pânze freatice bleu țâșnesc coloane înalte de apă, cu gura prăfuită bea fiecare soldat al tău apă rece, bleu, țâșnitori dulci umplu întreaga ta tabără de luptă, norocul revine în trupul și în mintea ta, îți continui drumul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
persiști și faci tu azi lucrușorul ăsta. șase în al doilea loc: dacă vreun conducător vremelnic dă ordine oamenilor obișnuiți e de bine, aceștia prosperă, dacă însămânțează la timp și seceră la timp, le duduie cuptoarele de pâini bune, dacă sapă în locurile indicate și la adâncimea potrivită dau de apă rece curată - și ce bună e, pentru ei, după două ore de muncă grea, o căniță cu apă din aceasta dulce să te lingi pe degete, dar pentru cei nobili
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sămânță a purității lucrării tale. șase în al cincilea loc: te întrebi cum de s-a putut dezvolta copacul ăsta înțelept și protector al ridicării tale către înalt în teritoriul vecinului de dedesubt, invadat de animale păroase și oarbe, care sapă tuneluri pe sub pământ, cum a rezistat el până în ziua când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă în vis. nouă deasupra: acum înțelegi că evoluția de la baobabii primitivi la baobabii-bătrâni
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că evoluția de la baobabii primitivi la baobabii-bătrâni capricioși trebuie să fi avut loc într-un ținut invadat de cârtițe, în care au supraviețuit numai exemplarele care aveau studii superioare de supraviețuire în prezența animalelor păroase și oarbe de dedesubt, care sapă tuneluri, și, din acel ținut, mase de aer au deplasat semințe până în ținuturile acestea, pe unde vă întâmplați tu și alesul inimii tale, și o sămânță, iată, a ajuns chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu înnebunește în primele zile, cu timpul își va ocupa trei sferturi din zi cu alte gânduri. Între dragostea de mamă și dragostea de iubită este o prăpastie, nu numai ca formă, dar și ca trăinicie. Obligațiile, la mamă, au săpat într-atîta cămările sufletești și de atâta vreme, încît o trădare este rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei. Este mai fără minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea vreo salvare ca trecutul ei să nu apară monstruos. Când am aprobat vorba ei, mi-a fost recunoscătoare: "Niciodată n-am crezut că ești atât de profund și ai să mă înțelegi". Dar, pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l iubea, îi fusese numai un motiv. Accepta cu ușurință acum ca statuia ridicată cu atâta osteneală să se fărâmițeze. Mi-a fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prelungesc scena și-mi multiplic detaliile, ca să nu-mi epuizez prea repede spectacolul. Asta nu mă împiedică să fiu terorizat zilnic de această posibilitate și aș face tot ce e posibil ca să împiedec această moarte, așa de adânci sunt scrupulele săpate în mine de educație. Dacă ar muri Viky? S-ar duce importanța doamnei Axente! Ar căuta să se despăgubească din plin, în cele două zile până ce merge la mormânt. Ar face tot ceea ce se obicinuiește, fără să uite un detaliu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de sânge. Dar se pare că cei din Ukita au luptat bine. Loialitatea avangardei din Ukita fusese, într-adevăr, pusă la încercare. * * * Odată cu Luna a Cincea, vremea deveni însorită și uscată. Clanul Ukita, care suferise pierderi grele în luptele inițiale, săpă o tranșee în fața zidurilor Castelului Takamatsu, în timp de cinci nopți, la adăpostul întunericului. Odată ce lucrarea fu gata, lansară un atac asupra castelului. Când apărătorii văzură că oamenii din Ukita înaintaseră până la poarta și zidurile exterioare ale castelului, începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ți-o spun, dar o retragere sigură e extrem de importantă în război - mai ales într-o luptă care implică penetrarea în teritoriul inamic. Dacă nu reușești să te retragi în siguranță, e ca și cum ai uita ultimul coș de pământ când sapi un puț adânc de o sută de stânjeni. Mișcă-te cu iuțeala vântului și întoarce-te la fel. — Îți înțeleg foarte bine precauția. Odată ce speranța i se împlinise, Genba era absolut docil. Katsuie își adună imediat generalii. Până seara, ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
De asta nu sunt sigur. Cred că voi avea nevoie de peste o sută de mii. Funcționarii mei spun că ne vor fi de trebuință cam șaizeci de mii de oameni în fiecare zi, timp de trei luni, numai pentru a săpa șanțurile interioare și exterioare. Kazumasa rămase tăcut. Îl cuprinse deprimarea, în timp ce reflecta la marea deosebire dintre acel proiect și castelele de la Okazaki și Hamamatsu, în propria lui provincie. Însă urma oare Hideyoshi să fie într-adevăr capabil de a aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi Hideyoshi. Ia să aruncăm noi o privire. Când sosi, oamenii însărcinați cu proiectul începură să-i explice tot ceea ce se realizase până în acel moment. Mlaștina de la Naniwa era astupată cu pământ, iar pe toată lungimea și lățimea ei se săpau deja canale. Pe șantierul pentru Cetatea începeau deja să apară dughenele improvizate ale negustorilor. Privind spre mare, la portul Sakai și gura Râului Yasuji, se vedeau sute de corăbii aducând pietre, cu pânzele umflate aproape atingându-li-se între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o parte sau alta era, cu siguranță, imposibil. N-am putut face nici măcar o baie, de când am plecat din Osaka. Azi vreau să mă spăl și eu odată. Lui Hideyoshi i se pregăti imediat o baie în aer liber. După ce săpară o groapă în pământ, pajii săi o căptușiră cu hârtii uleiate. Umplând groapa cu apă, înroșiră apoi în foc o bucată de fier vechi și o aruncară în apă pentru a o încălzi. În sfârșit, așternură în jurul gropii scânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din partea de care nu m-am atins. Dar să știi că nu sunt contagioasă. Absolut deloc. Paul fu din nou nevoit să se dezvinovățească; în clipa următoare întinse mâna și luă cu lingurița, ostentativ, chiar din locul unde lingurița Getei săpase adânc în prăjitură. Geta îi urmări atent fața și păru să găsească în gestul lui vitejesc și precipitat un nou motiv să se amuze. Și care era profesiunea la care te gândiseși? reluă Paul. Și în aceeași clipă se gândi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la design din Stourbridge. Fusese pusă la cale o petrecere. Cei trei de la Llenstephan, Carol, o fată pe nume Bea și băiatul, Alun, porniseră pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
formula perimată de 4-3-3 în teatrul englezesc.“ Cronicile lui Bull se întorceau aproape întotdeauna de la redactor modificate aproape integral, cu excepția enunțurilor celor mai simple și mai directe cu putință. De aceea, se simțea ca un prizonier în lanțuri, obligat să sape gropi și apoi să le umple la loc. Incapacității lui Bull de a scrie cronici de divertisment îi corespundea o ură din ce în ce mai pronunțată pentru orice formă de distracție, stand-up comedy, improvizații și alte forme de entertainment pentru public redus. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce vreți să faceți, l-a întrebat. Muncitorul a făcut semn cu capul spre pădure, nu noi, voi vreți, a zis, știți că acolo sus, lângă pădure, se construiește un nou cartier, pe aici va trece canalizarea, iar voi veți săpa un șanț, uite-așa, prin muncă patriotică, să facă și statul acolo, economie de motorină. Prodan s-a uitat la el, unde, aici pe terenul de fotbal? a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a tras un scuipat, chiar aici, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
început n-a zis nimic, apoi s-a încumetat să vorbească, dar ăsta e terenul nostru, a spus. Atunci Traian s-a dus la el, s-a oprit în fața lui, desigur, a zis, tocmai de-aia vreți să ajutați la săpat, voi ați cerut asta, școala voastră, special pentru voi am făcut rost de sape și acum mucles, fiecare să apuce una, cu cât începeți mai repede, cu atât terminați mai repede, sunteți copii, nu trebuie să vă câștigați pâinea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
regulă, a zis, a ridicat de jos o sapă, i-a dat-o lui Áronka apoi, pe rând, le-a dat și celorlați câte una, și mie, ține, Dzsátá, mi-a spus, folosește-o sănătos. Lui frate-su, evident, nu sapă i-a dat, ci caramele, e frate-miu, le-a zis muncitorilor, o să mă ajute pe mine, la care muncitorul pe nume Traian a început să mârâie, dar cel numit Feri a zis că e-n regulă, voi doi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în pământ. La început, Prodan n-a vrut, mi-am dat seama de asta după felul în care a apucat-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să sape, aruncând pământul în spate, și atunci au început să sape și ceilalți, și eu, coada era proastă, îmi făcea bătături în palmă, și pământul era tare, trebuia s-o înfigem cu piciorul în pământ, și coada era prea scurtă, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]