6,791 matches
-
frumuseților eterne ale naturii; sau se folosește de peisaj doar ca pretext pentru a-și expune anumite idei, concepții, etc.; - imaginația scriitorului este solicitată intens (!! direct proporțional cu aceasta fiind solicitată și imaginația cititorului); - autorul își transcrie reacțiile la spectacolul (static sau dinamic) al naturii; într-o gamă largă, de la revărsări retorico - sentimentale la aerul mediaticsceptic. Perspectiva: - adeseori deschiderea unei perspective către spațiul atmosferic și astral, însoțită de intuiția frenetică a unei naturi vaste și cuprinzătoare; - autorul se mișcă în mijlocul naturii
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
regulă, aceasta fiind de tip conclusiv; cele două segmente sunt corelate prin „tot așa și...”, „la fel și eu” etc.; - tabloul se încheagă, de regulă, prin juxtapunere, devenind dinamic și concis; sau rar, prin subordonare, ceea ce duce la un efect static, oaecum baroc; - desenul esențializează; sunt surprinse cu mare pregnanță conturul obiectelor, mișcările, detaliile; deregulă, lipsesc analogiile; prezentarea se face pe orizontală, la nivelul înțelesului primar; (!!) dar în același timp, descoperind în ele simplitatea și armonia proporțiilor care farmecă, încântă, extaziază
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile ar indica și vârsta personajelor: „De mult timp a fost stabilit că numele Ianuarie și Mai simbolizează vârstele incompatibile ale celor două personaje, prin analogie cu lunile anului.”896. Ianuarie mai poate fi asemănat cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de limbaje complementare (text, muzică, dans) care transformă starea existențială primordială ritul în procesualitate semantică ritualul , generând nucleul artisticității ceremonialul. Universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul ca entități structurante ale mitului, se află într-o continuă metamorfoză, de la elementul primar, static, prins în mrejele rostirii și rostuirii, prin rit, al lumii dintru început, la funcționalitatea arhetipală a procesiunii ritualice, până la dimensiunea simbolică a creației artistice. Reprezentarea grafică a mitului ca discurs polifonic este următoarea: LEGENDA: * mitul, ca discurs polifonic, este reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o parte, complexul dinamic de imagini, prezent în devenirea de la arhetip la mit imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea , iar pe de altă parte, complexul constant de imagini, existent la nivelul textului. Cele două tipuri de imagini imaginea dinamică și imaginea statică reconstruiesc textul ca "sistem de semne"; fiecare imagine își dezvăluie semnificațiile prin intermediul unor coduri. Ca manifestare discursivă, textul reprezintă o totalitate interactivă a imaginilor poetice a căror semnificație se dezvăluie sub dublu aspect, la nivelul textualității și la nivelul meta-textualității
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
insistând asupra funcției acționale, comunicative a gestului. Luând în considerare conceptul funcție-semn promovat de Umberto Eco (1976/2008) în lucrarea ,,O teorie a semioticii", am definit gestul în comunicarea didactică ca o stare intermediară între un semn/gest (o entitate statică) și o semioză (situația de comunicare didactică). În primul capitol, am prezentat succint gestul din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre cu intenția de a evidenția dinamica gestualității, subliniind sensuri și semnificații diferite. Pentru a interpreta plenar gestul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reprezentări ale gesturilor făcute cu mâinile sau cu brațele, adesea folosind armele sau uneltele din vremea respectivă. În general, reprezentarea omului în pictură și sculptură s-a realizat după niște canoane: • în sculptura egipteană: corpul este geometrizat, simplificat în atitudini statice și rigide; • în pictura bizantină: omul este spiritualizat și reprezentat prin forme plate, decorative, proporțiile variind în funcție de spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe care le decorează; • în stilurile clasice umaniste (de exemplu: renașterea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care copiii ocupă un loc relevant. Cu o sensibilitate aparte, pictorul a știut să culeagă și să reprezinte în portrete expresiile surâzătoare și gesturile spontane ale copiilor în timp ce se joacă, glumesc sau vorbesc. Spontaneitatea gesturilor este întâlnită și în compozițiile statice, unde personajele au fost surprinse cu brațele ridicate, diverse înclinări ale capului sau răsuciri ale bustului. Expresorii gesturi corporale care însoțesc o trăire organică sau care au un halo afectiv apar în picturile pline de dinamism ale lui Peter Paul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
entitatea psihologică care l-a produs și de cea care Îl interpretează, nu are nici o relevanță pentru comunicare. Caracterul esențialmente dinamic al celor două entități (emițător și receptor) este preluat de către mesaj; acesta nu trebuie privit ca un simplu produs, static, ce conține o semnificație codată ce urmează a fi decodată după un set predictibil de norme gramaticale ( Într-un sens foarte larg), ci ca un produs cu o dinamică internă, unic, irepetabil, optim interpretabil doar În interiorul interacțiunii continue dintre participanții
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
structuri stabile formate din elemente ce se află Într-o rețea de relații reciproce. Caracteristica fundamentală a sistemului astfel structurat este aceea că proprietățile lui Înseamnă mai mult, sau altceva, decât suma proprietăților elementelor ce-l compun. Sesizând nota de static și de oarecare invarianță generată de concepția structural sistemică, În evidentă discordanță cu propria viziune dinamică asupra lucrurilor, Tatiana Slama Cazacu scoate În evidență două caracteristici ale acestei abordări, foarte importante prin consecințele lor: 1) rețeaua de relații nu este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de oarecare invarianță generată de concepția structural sistemică, În evidentă discordanță cu propria viziune dinamică asupra lucrurilor, Tatiana Slama Cazacu scoate În evidență două caracteristici ale acestei abordări, foarte importante prin consecințele lor: 1) rețeaua de relații nu este fixă, statică, ci Într-o continuă dinamică, elementele având posibilitatea de a-și modifica continuu structura de relații din cadrul sistemului, 2) fiecare element este văzut ca un potențial context pentru elementele situate „pe orbite inferioare”; „sistematizările nu pot fi considerate ca fixe
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de codare/enunțare este diferit de cel de decodare/interpretare); validitatea enunțurilor formale se extinde asupra unor contexte mai largi (mai mulți interpreți, perioade mai mari de timp, circumstanțe mai diverse etc.). Dintre dezavantajele comunicării formale pot fi menționate: caracterul static sau rigid (vorbirea contextuală este mult mai flexibilă, semnificațiile se schimbă imediat ce contextul se schimbă); este mult mai complexă ca structură, ceea ce implică un mai mare efort de procesare (se folosesc cuvinte, În general substantive, mai rare, care impun un
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pentru a le susține atenția și interesul în timpul sfintelor slujbe? Liturghia ortodoxă reprezintă forma cea mai fericită și cadrul cel mai firesc de exprimare a sentimentelor noastre de respect, recunoștință, supunere și iubire față de Dumnezeu. Liturghia ortodoxă nu este ceva static, fix și definitiv, ci este ca un fluviu în care se revarsă credința tuturor generațiilor creștinătății răsăritene. Rugăciunea săvârșită înaintea lui Dumnezeu este o închinare adusă Lui, o mărturisire de credință și o cerere de iertare de păcate de la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
aceste fișiere; c) virusul execută misiunea pentru care a fost creat; d) virusul cedează controlul programului-gazdă, care va finaliza încărcarea și activează ecranul. Vorbind despre modul de acțiune, se cuvine să spunem că un virus-fișier infectant poate fi descris ca static sau polimorfic. Un virus static nu se schimbă niciodată. Codul său original rămâne intact după toate acțiunile de infestare pe care le întreprinde. În schimb, virusul polimorfic se schimbă el însuși în timpul deplasărilor de la un sistem la altul. Virusul se
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
misiunea pentru care a fost creat; d) virusul cedează controlul programului-gazdă, care va finaliza încărcarea și activează ecranul. Vorbind despre modul de acțiune, se cuvine să spunem că un virus-fișier infectant poate fi descris ca static sau polimorfic. Un virus static nu se schimbă niciodată. Codul său original rămâne intact după toate acțiunile de infestare pe care le întreprinde. În schimb, virusul polimorfic se schimbă el însuși în timpul deplasărilor de la un sistem la altul. Virusul se schimbă în forme controlate după
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
asemenea sondajelor de opinie), testele, convorbirea și poveștile de viață. Interviul prin chestionar este prezentat unui eșantion de persoane și conține un anumit număr de întrebări, aceleași pentru fiecare intervievat. Când operațiunea este realizată o singură dată, tehnica oferă rezultate statice: fotografia valorilor unui ansamblu de persoane la un moment dat. Dacă operațiunea este realizată la intervale regulate și în aceleași condiții, demersul devine mai fiabil, iar rezultatele obținute descriu o evoluție. Studiile comparative realizate de European Values Study în 1981
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
posibil (value free, spun anglo-saxonii sau sine ira et studio, spun anticii). Capitolele 1-6 au fost destinate să creeze un demers care să combine teoria, ilustrația empirică și practica metodologică: noi am definit valorile; le-am considerat în starea lor statică, cât și în transformările lor; le-am separat pe cele care sunt relative de cele universale. Am arătat cum să le analizăm și care sunt demersurile disponibile în acest sens. În sfârșit, am propus o metodă: să interpretăm și să
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de a cărei funcționare depinde atât starea de echilibru, respectiv sănătatea mintală, cât și starea de dezechilibru, respectiv boala psihică. Dacă nu ar exista această modalitate dialectică de „organizare complementară” ca dispoziție a „sistemului personalității”, aceasta ar avea un caracter static, rigid, încremenit. Dinamica personalității, în planul vieții psihice este dată tocmai de „ambivalența complementară” a organizării acesteia, sau așa cum spuneam, de caracterul ei dialectic. Această constatare importantă ne obligă să-i căutăm și în același timp să încercăm să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o slăbire a funcțiilor vitale cu caracter de pericol (boală) Pentru K. Jaspers, boala psihică este legată, în primul rând, de o „lipsă”, fapt care aduce în discuție două aspecte: a) aspectul transversal al vieții psihice, în sensul de înțelegere statică sau fenomenologică; b) aspectul longitudinal al vieții psihice, în sensul de înțelegeri genetice sau înțelegere a unei „psihopatologii comprehensive”. Psihopatologia ca domeniu al științelor umane este o „antropologie clinică” ce privește fenomenul psihic morbid. Obiectul ei este ființa umană ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „Tu” etc. L. Kanner distinge în cadrul sindromului autist doua forme clinice: a) Formele deficitare la care menționează următoarele: - un tip emergent de psihoză cu QI în creștere; - un tip regresiv, deteriorat de psihoză cu QI în scădere; - un tip static la care QI se menține neschimbat; - un tip simbolic la care QI variază în timp și în funcție de examinator. b) Distorsiuni precoce ale personalității, descrise de R. Misés și M. Moniot care constau în reducerea și electivitatea schimbărilor, copiii fiind incapabili
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și care poare fi, la fel, la începutul somnului. Ambele tipuri de tulburări sunt echivalențe depresive care apar la începutul somnului de noapte și dispar dimineața la trezirea din somn. c) Brahialgii și meralgii. R. Wartenberg a descris brahialgia parestezică statică care apare la trezirea din somn, în regiunea brațelor. Ea are caracterul unei disestezii localizată în brațe și în mâini, uneori de tipul unei acroparestezii genuine. Bolnavul poate acuza parestezii, greutate și dureri, alteori hiperestezie și foarte rar anestezie asociată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fie unică, originală și irepetibilă prin natura Eului său. Iluzie: tulburare psihopatologică constând în perceperea deformată a unui obiect, persoană etc., din realitate. Imaginea de sine: este imaginea pe care persoana și-o face despre propriul corp, totală sau segmentară, statică sau dinamică, sinteză a părților sale componente și a raporturilor acesteia cu obiectele și spațiul înconjurător. Imaturitate: dezvoltare parțială de diferite grade sau niveluri, a vieții afective și intelectuale cu consecințe variate asupra activității conduitei, comunicării și adaptării sociale. Impulsiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O scrisoare pierdută reprezintă cifre semnificative. Viziunea clasicizantă a lui Caragiale păstrează procedeele generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri și formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare, în special de cele ale limbajului. Acestei enumerări de elemente clasicizante i se pot opune fapte esențiale, în netă opoziție cu viziunea clasică. Interesul dominant pentru generalitate se află în contrast cu atenția acordată
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
special de cele ale limbajului. Acestei enumerări de elemente clasicizante i se pot opune fapte esențiale, în netă opoziție cu viziunea clasică. Interesul dominant pentru generalitate se află în contrast cu atenția acordată unor moduri de a particulariza oamenii și împrejurările. Viziunii statice i se opune interesul pentru mișcarea istorică. Pentru Caragiale, auditivul prin excelență, planul principal de particularizare este limba personajelor, la care se adaugă imitația stilistică - „stilul indirect liber“ -nararea în maniera personajului. Trebuie să amintim, pentru o mai bună fixare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
érgon), căci altfel nu s-ar găsi un răspuns la întrebarea referitoare la obiectul transformării. Pe aceeași linie, deschisă de Humboldt, Eugen C o ș e r i u subliniază că o limbă nu este "un lucru făcut", un produs static, ci un ansamblu de "modalități de a face", un sistem de producere care, în fiecare moment, se prezintă numai în parte ca ceva realizat istoricește, fiindcă limba este în primul rînd o tehnică de creare de fapte noi40. Deși acest
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]