7,229 matches
-
are un corespondent adjectival; adverb sufixat; expresii lexicale adverbiale) a 20 de lexeme (absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real, serios, statistic, strict, teoretic), urmărindu-se, și în acest caz, repartizarea stilistică a ocurențelor. ANEXA I Frecvența adverbelor în -mente în corpus Adverbe în -mente presă literatură științe drept română vorbită Total absolutamente (C) 2 - - - - 2 actualmente 437 5 3 2 1 448 amicalmente (DILR 2007) - - - - - 0 artificialmente (rar) - - - - 0 certamente (DILR
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
social (din punct de vedere sanitar, cât și social) social (din punct de vedere social cât și profesional) social (din punct de vedere social și psihologic) social-economic spiritual sportiv sportiv (din punct de vedere sportiv, cât și organizatoric) statistic statutar stilistic strategic strategic (din punct de vedere strategic, tactic și operațional) strict structural științific științific (din punct de vedere gramatical și științific) tactic tactic (din punct de vedere strategic, tactic și operațional) taxonomic teatral tehnic tehnic (din punct de vedere politic
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
clinic conceptual creștin cronologic cultural dialectic editorial estetic etimologic eufemistic filosofic fizic fotbalistic generic igienic instituțional intelectual istoric juridic logic lucid matematic mediatic moral obiectiv omenește plastic platonic politic principial probabilistic protocolar psihic realist riguros semantic serios sincer spiritual statistic stilistic strict structural sufletește tehnic teologic teoretic transcendental valoric vizual ANEXA IV Compatibilitatea semantică a adjectivelor absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real, serios, statistic, strict, teoretic cu procedeele de adverbializare. Frecvența
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
S. Secula, publicate în Familia, numărul comemorativ Eminescu din iunie 1899: „...Capul și aproape fruntea întreagă îi erau învălite într-un bandaj negru, în urma secționării ce i s-a făcut pentru a i se scoate și cântări creierul”. Din motive stilistice, bandajul cel larg devine un fel de bandă neagră ce acoperă linia secționării. Tot Familia lui Iosif Vulcan scrisese, însă, la moartea poetului, într-un lung reportaj de la fața locului: „...în biserică, pe catafalc, fața mortului oferea o priveliște înspăimântătoare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
același fenomen, o aceeași părere (ap. Avram [1986] 1997a, ib.) existența unei alte soluții. 2.3.1.4. Niște este evitat, în registrul cult, fiind preferate adjectivele nedefinite unii/unele, anumiți/anumite etc. Apare totuși în structuri (deviante în raport cu norma stilistică) precum: Pentru adulți s-au stabilit niște valori considerate optime ale colesterolului, LDL, HDL și TG (M. Hîrșu, M. Benguș, Colesterolul: 12). 2.3.2. Atât articolul hotărât (sg., pl.), cât și articolul nehotărât (sg.) sunt utilizate cu rol de
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
și rezumatele în franceză și engleză ale articolelor componente. 3. CORPUSUL ȘI ALTE SURSE DE MATERIAL 3.1. În vederea elaborării acestei lucrări, s-a alcătuit, în prealabil, un corpus reprezentativ pentru româna din perioada postdecembristă (CLRA), corpus diversificat ca registru stilistic, ca stil/substil funcțional, ca tip de canal (oral vs scris). CLRA este alcătuit, pe de o parte, din volumele de limbă vorbită (IVLRA, IV și CORV), la care s-au adăugat unele înregistrări ale ședințelor parlamentare sau ale posturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
manierismul care îi caracterizează majoritatea cărților de versuri, Ț. R. parcurge etapa de încercare a condeiului liric în două volume aparținând literaturii pentru cei mici: În lumea copiilor (1963) și De mână cu vacanța (1969). Cu toate că nu abandonează acest nivel stilistic, interesul i se va îndrepta în direcția polizărilor formale și a selecțiilor tematice. Dacă manierismul de structură dovedește că autoarea este capabilă să își esențializeze discursul până la a fi înglobat în tipare geometrice, ornamentale, manierismul de substanță erodează din inerție
ŢARANU RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
variate. Umoristul își întrevede misiunea în tentativa de a proiecta asupra lucrurilor lumina firescului, a naturalului și de a deconspira automatismele, convenționalul, conformismul social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca în textele care pleacă de la Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuioc ș.a. Epigramele și miniaturile lui valorizează paradoxul, surpriza comică, poanta și caricarea absurdă a viciilor, în spiritul unei tradiții bine însușite: „La izvoarele cu ape/ Vii
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Axioma”. Debutează la „Luceafărul”, în 1959, fiind prezent și în „Ecoul”, „Flamura Prahovei”, „Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova”, „Curierul Liceului «I.L. Caragiale»”, „Revista de pedagogie”, „Limbă și literatură”, „Tribuna școlii”, „Prahova”, „România literară” ș.a. Prima carte, Poetică și stilistică. Metode, concepte, îi apare în 1976. Studiile incluse în volumele Comentarii stilistice și literare (1983) și Modalități de analiză a textului literar în liceu (1992) au o clară intenționalitate didactică. În analizele sale T. se oprește îndeosebi la texte de
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
Prahovei”, „Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova”, „Curierul Liceului «I.L. Caragiale»”, „Revista de pedagogie”, „Limbă și literatură”, „Tribuna școlii”, „Prahova”, „România literară” ș.a. Prima carte, Poetică și stilistică. Metode, concepte, îi apare în 1976. Studiile incluse în volumele Comentarii stilistice și literare (1983) și Modalități de analiză a textului literar în liceu (1992) au o clară intenționalitate didactică. În analizele sale T. se oprește îndeosebi la texte de autori cuprinși în programa de învățământ, încercând să ilustreze căile de investigare
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
în liceu (1992) au o clară intenționalitate didactică. În analizele sale T. se oprește îndeosebi la texte de autori cuprinși în programa de învățământ, încercând să ilustreze căile de investigare a textului literar. Apelează echilibrat la metode de analiză aparținând stilisticii, lingvisticii structurale, comparatisticii, istoriei și teoriei literare. Comentariile oferă, în general, „dosarul” complet al unei probleme. Cu Itinerar caragialian (1997) adaugă bibliografiei scriitorului un studiu doct și aplicat, întemeiat pe probe și documente scoase din arhive, axat pe două probleme
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
Alte contribuții critice și istorico-literare sunt culegerea de studii Semne (2003) sau editarea, în colaborare, a unei secțiuni din corespondența primită de I. L. Caragiale - volumele Telegrame primite de I. L Caragiale (2002) și Scrisori pentru Caragiale (2003). SCRIERI: Poetică și stilistică. Metode, concepte, Ploiești, 1976; Din lirica modernă, Ploiești, 1982; Comentarii stilistice și literare, București, 1983, 3; Itinerar caragialian, București, 1997; Concepte operaționale în studiul literaturii, Târgoviște, 2000; Caragiale și Prahova, Ploiești, 2000; Mențiuni caragialiene, Ploiești, 2000; Conexiuni și confluențe, Ploiești
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
sau editarea, în colaborare, a unei secțiuni din corespondența primită de I. L. Caragiale - volumele Telegrame primite de I. L Caragiale (2002) și Scrisori pentru Caragiale (2003). SCRIERI: Poetică și stilistică. Metode, concepte, Ploiești, 1976; Din lirica modernă, Ploiești, 1982; Comentarii stilistice și literare, București, 1983, 3; Itinerar caragialian, București, 1997; Concepte operaționale în studiul literaturii, Târgoviște, 2000; Caragiale și Prahova, Ploiești, 2000; Mențiuni caragialiene, Ploiești, 2000; Conexiuni și confluențe, Ploiești, 2002; Semne, Ploiești, 2003. Ediții: Din universul poeziei moderne, București, 1996
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
Conexiuni și confluențe, Ploiești, 2002; Semne, Ploiești, 2003. Ediții: Din universul poeziei moderne, București, 1996; Telegrame primite de I. L. Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2002 (în colaborare); Scrisori pentru Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: C. Negreanu, „Comentarii stilistice și literare”, LL, 1983, 3; Ion Popescu-Sireteanu, „Comentarii stilistice și literare”, „Revista de pedagogie”, 1984, 5; Elena Tacciu, Instrumente de lucru, CNT, 1984, 11; Ion Bogdan Lefter, O lume într-o carte, RL, 1984, 19; Ion Bălu, Convorbiri colegiale, RL
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
Din universul poeziei moderne, București, 1996; Telegrame primite de I. L. Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2002 (în colaborare); Scrisori pentru Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: C. Negreanu, „Comentarii stilistice și literare”, LL, 1983, 3; Ion Popescu-Sireteanu, „Comentarii stilistice și literare”, „Revista de pedagogie”, 1984, 5; Elena Tacciu, Instrumente de lucru, CNT, 1984, 11; Ion Bogdan Lefter, O lume într-o carte, RL, 1984, 19; Ion Bălu, Convorbiri colegiale, RL, 1993, 14; Constantin Hârlav, Comentariile Tătaru, „Prahova”, 1993, 944
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
din 2001 deține o catedră la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu. Debutează cu critică literară la „Tribuna”, în 1968, iar editorial în 1975, cu volumul Incidențe. Mai colaborează cu recenzii, cronică literară, cronică de spectacol, studii de istorie literară, stilistică, eseuri, versuri la „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”, „Familia”, „Vatra”, „Transilvania”, „Flacăra”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Sur” (Málaga, Spania), „La Cité” (Bruxelles), „Atlas. Clujul liber”, „Cercetări de lingvistică” ș.a. A mai semnat Horia Blându, Maria Pop, Valer
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
boemi tineri și visători. Abia în Scene și portrete T. se arată un observator ironic de caractere, atent la detalii pitorești și la vorbirea personajelor, selectate din lumea mahalalei ori a micii burghezii bucureștene. Sunt creionate, uneori superficial, cu neglijențe stilistice, alteori cu o pregnanță de autor exersat, figuri de oameni politici, funcționari, gazetari, actori de provincie, poeți famelici, „cărturărese” de mahala, chiriași și proprietari. În mare măsură e lumea momentelor lui I. L. Caragiale (eroii au chiar aceleași nume: Mitică, Mache
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
exil publică versuri și articole la „Înșir’te mărgărite”, „Almanahul pribegilor români”, „Vatra”, „America”, „Semne”, „Carpații”. Între Sânziana (1940), prima carte de poezii a lui Ț., semnată Ion Țolescu Văleni, și ultima, Din nopți cu Sânziene (1978), nu există deosebiri stilistice sau tematice, versul se construiește concentric, acumulând și dezvoltând aceleași motive. Patria eroică, aureolată de figurile lui Horea, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, sau țara mitică, diafană, cu zâne, zmei, vârcolaci etc., vor constitui centrul de gravitație al inspirației lirice. Ca
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om./ S-o cânt, prietenia ta o caut./ Înclină crengile albastrului tău pom.../ Ajută-mă să tai un flaut”. În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină). Textele din Cântece de galeră (1946
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
morală iese la iveală în rondeluri satirice, însă fără miză estetică. Tentația epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din Copiii cartierului (1961), pentru ca „romanul în versuri” (Aurel Martin) Povestea Ioanei (1963), scris în stil folcloric, pe alocuri reușit stilistic, pe alocuri fals, să adopte o tramă epică și lirismul dialogat. Inventivitatea lingvistică a poetului găsește în tiparul folcloric - ca și în poezia pentru copii - bune modalități de a se exprima, între limitele inerente: „Nu mi-ajungi, abia te-apuc
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
un tablou final care se armonizează cu tonalitatea baladei, momentul morții haiducului fiind transferat pe tărâm de legendă. Prieten credincios, calul îi va împlini ultima dorință, purtându-i trupul „Colo-n zarea celor culmi / La gropana cu cinci ulmi”. Procedeele stilistice conferă baladei nuanțare, muzicalitate și putere de sugestie. Fraza amplă, bogată în imagini poetice, cuprinde un număr mare de versuri, intensificând suflul epic. Subtila împletire a realității cu fantezia se realizează prin hiperbole descriptive și narative. Repetarea vocativului „Maneo, Maneo
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
lui T., Hronicul măscăriciului Vălătuc (1928; Premiul Academiei Române), scrierea lui de debut, este singulară în proza artistă și umoristică românească din perioada interbelică. Genul proxim al celor opt texte - unele în proză, altele în versuri și fiecare de altă factură stilistică, având ca ramă pretextul manuscrisului găsit - ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
existenței din operele unor scriitori români și străini, analizează creația lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihai Beniuc sub raport filosofic și sociologic, confruntă gândirea lui Martin Heidegger cu cea a lui Teilhard de Chardin, precum și critica stilistică ori avangarda literară contemporană cu marxismul, discută „cazul Lukács”. Eseistul utilizează un sistem referențial amplu, invocă în sprijinul argumentației idei aparținând celor mai diferite orientări, ca și poziții și curente filosofice, sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
512 provincia nord-indiană Gandhăra într-o satrapie. Sub dominația ahemenizilor, regiunea recent cucerită va trebui să plătească un tribut considerabil, însă își va continua viața independentă în interior și va împrumuta din cultura cuceritorilor o nouă scriere, precum și anumite elemente stilistice noi în domeniul artei. Centrul politic al Indiei ariene se mută în zona Gangelui. Aici trăiau popoare mai mult sau mai puțin independente și care aveau sisteme de guvernare întrucâtva asemănătoare. Erau conduse de oligarhii, de sfaturi ale bătrânilor sau
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a procedeelor artistice. În teoria literaturii s-au încetățenit, drept mijloace de expresie artistică, trei genuri literare fundamentale: * genul liric * genul epic * genul dramatic Specia literară: o subdiviziune a genului literar, definită prin anumite particularități, fie tematice, fie structurale, fie stilistice, încadrându-se astfel modaltităților de expunere a unui anumit gen literar. Speciile litearare pot fi în proză sau în versuri. Speciile fundamentale ale genurilor literare: I. Genul liricgenul literar în care ideile, sentimentele se transmit în mod direct prin intermediul eului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]