6,816 matches
-
nimicești pînă și dreptatea Mea? Și să Mă osîndești, ca să-ți scoți dreptatea? 9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu și un glas de tunet ca al Lui? 10. Împodobește-te cu măreție și mărime, îmbracă-te cu strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași! 12. Smerește cu o privire pe cei trufași, zdrobește pe loc pe cei răi, 13. ascunde-i pe toți împreună în țărînă, învelește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mai de lux mărci și prețuri, de la acea vreme. Rodajul i s-ar fi făcut pe ici-pe colea. Caratele fericirii familiei Iozefinilor sporeau de la zi la noapte și de la noapte la zi. Caratele iubirii lor - de asemenea. Sporeau, toate, în strălucire și în rădăcinitate. A sosit prima zăpadă. Cu primul ger. Familia fericită a pornit, către casa-vilă, pentru a și-o lua în primire, cu tot confortul, cu tot cu chei, noi, cu tot cu ce inima lor își dorise atât de arzător. Ninsoarea s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l mănânce, iar urmăritorii noștri au să se țină după el. Aproape că-i era rușine să mai întrebe, dar voia să știe tot: —Și oglindă? — Va fi un excelent semnal luminos... îi explică amuzat Navigatorul-Căpitan. Ai observat cum reflectă strălucirea soarelui, proiectând raze vizibile de la mare depărtare?... Din timp în timp, cănd oală o să se învârtă, o să trimită asemenea raze, iar Te-Onó au să creadă că sunt săbiile noastre, pe care au avut ocazia să le vadă. Depărta iarăși mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora nutriră speranța că zeii erau dispuși să-i ajute să se întoarcă acasă teferi și nevătămați. Tapú Tetuanúi observa totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndura fauna amazoniană un asemenea abuz? Își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila... „O mie de specii sunt în pericol de dispariție de pe fața pământului.“ Au stat de vorbă până noaptea foarte târziu, pe când luna, care tocmai începea să descrească, dădea strălucire liniștii și întunericului din orașul Santa Marta, a cărui uzină electrică înceta să funcționeze la unsprezece fix. Au vorbit despre divin și omenesc, despre selve și oameni, despre pământuri și animale. Paula și Ignacio Ávila păreau că împreună știu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cum să ajungi la o echilibrare a acestor contraste? Cum să pui un pod între lumi sau să aduci la același nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de semnificativ, încît adeseori pare alături de mine fără îndoială, prezența dincolo de imposibil. Ieri am văzut-o dincolo de aparențe, prin sticla prezentului, aproape, atît de aproape, pentru un moment în care i-am simțit gîndurile și valurile calde, copleșitoare ale afectivității, strălucirea incomparabilă, intensă a ochilor... Este fenomenul care dovedește cît de relativă este această lume și cît de puternică și esențială este prezența iubirii, certitudinea acestui sentiment care înseamnă viața însăși, care are capacitatea de a răsturna orice delimitări ale realului
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
totuși, cu ani în urmă... ca și cum de atunci am încercat să o găsesc din nou, fără să ajung vreodată la acea completă luminozitate, înțelegere, încredere, fericire și însemnătate a sentimentului ca atunci... mereu-mereu îmi revine în minte, în momente neașteptate, strălucirea absolută a seninului acelui cer de primăvară al certitudinii iubirii... și adeseori mi-am dat seama că așa sînt toate amintirile mele cu ea, însoțite întotdeauna de un cer senin de primăvară, poate pentru că astfel era întotdeauna starea mea sufletească
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Mă simt bine singur, par împăcat cu mersul lumii, cu imbatabilul ciclu, cu iluzia că pot iar vorbi cu el, cu Cezar, cu Cezar care stătea pe fotoliul acum gol. Vesel, trist, optimist, copleșit de nedreptate, răpus de răutatea umană. Strălucire și stingere în durere. Ce o fi simțit marele Cezar cînd Brutus...? Nu, mai bine ascult cîntecul monoton, cu răbufniri neașteptate, cu revolte înăbușite, cu eforturi spre a atinge Cerul. Este Cezar, așa cum l-am înțeles cînd l-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai... Nu. Atunci lasă-l în pace, a luptat cinstit. De atunci, MacKena nu mai este bîntuit de Cezar. N-a văzut raiul Cerul devenise lăptos și stelele încercau să se remarce prin strălucirea cu care ne obișnuiseră. Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ușa birouașului improvizat se deschide și în prag apare Dobrilă, un muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu o ostilitate nedisimulată. Ce dracu' mai vrei și tu? Dobrilă ezită să spună motivul. Mîna îi tremură și ochii aveau o strălucire ciudată. Nu poate să se adune și să vorbească inteligibil. Bolborosește ceva, pleacă capul în jos și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece lei. Pentru băutură, da? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor. Nu dorim purificare, nu dorim strălucire, dorim să-i coborîm pe cei de pe piedestal! Nu dorim medalia de aur, ci dorim să-i împroșcăm cu noroi pe cei care o dețin. N-avem dorința de a face efortul capabil să ne propulseze, dar sîntem fericiți cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe cei care vor să evadeze din malaxor. Evident că nu cred în infailibilitatea reflecțiilor mele, dar o viață de atente observații mă îndreptățește să am un punct de vedere. Zilele trecute am văzut cum minți mizerabile încercau să întunece strălucirea celebrului medic Tinică. Cu amar mi-am adus aminte de încercările mele de a-l reține la Iași. Doream enorm să avem o școală de chirurgie cardiovasculară la Iași. Domnule doctor, vă vom oferi o locuință atractivă, vă rog, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată a coborît asupra lor o mare lumină și au văzut carul În care era El suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci cu duhul că a lor e Împărăția cerului“ oare există plată și răsplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru Marcelică sau pentru Niki) Și iată un glas din cer zicînd Ilie! Ilie! și el răspunzînd cu strigăt mare: Abba! Adonai! Și-l văzură pre El chiar pre El ben Bloom Elijah prin norii de Îngeri Înălțîndu-se În splendoarea strălucirii Într-un unghi de 45 de grade peste stabilimentul lui Donohue În strada Little Green precum piatra dintr-o praștie.“ S-a terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
CÎnd m-am trezit mi-am mîngîiat mîna stîngă. Sărăcia congenitală a trupului. Aceasta este Împlinirea dorințelor mele de a mă regăsi mereu umilită, de a roși. Mă plictisesc aceste rînduri. Nu sînt ceea ce aș fi vrut să fie. Nici o strălucire, nici o emoție. Mediocre și banale ca tot ceea ce mă Înconjoară. Îmi aprind țigarea. Întind mîna după o carte. Vreau să-mi amintesc ce scriu alții. Deschid la Întîmplare jurnalul lui Ginsberg Boston, decembrie, 1960 „Viitorul pămîntului este de altfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea în jurul palatului și nu reușea să vadă nici o mișcare. Venise cu gândul să-i ceară ajutor zânei bune care locuia în palatul de cleștar. Oamenii din satul lui erau foarte
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fruntea peste linia orizontului ca un copil curios, dar primele fire bălaie de lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
consilier de război. Spre seară, În cazul utilizării corecte a produselor livrate, granițele legitime erau deja restabilite, iar comunitatea locală se strângea pe fostul teatru de operațiuni să-și Îngroape cetățenii lipsă și să răsucească un proțap la focul cu străluciri de napalm. Dar astea se Întâmplau departe, fie În rezervațiile pe care ONU le destinase conflictelor internaționale, fie În țările pentru care Societatea Imobiliară Globală nu garanta securitatea și confortul. Pe deasupra acestor furnicare mărunte, cărora armele cu sigla Stolzmeier - doi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai găsit bosonul? s-a auzit vocea tatei de dincolo de brâul de stronțiu. — Imediat, am răspuns tare, Întorcându-mă către
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu te mai iei după proști, mă sfătui gros sfinția sa. Supărarea mea, directoarea o trată cu un surîs. Drept urmare am devenit unul dintre suplinitorii permanenți ai lui Costică Fărocoastă care mereu făcea teren. Numai în acest fel modest și fără strălucire mi-am adus contribuția la transformarea socialistă a agriculturii. Curînd, la Dobrina, munca pentru colectivizare fu întărită cu noi activiști. Înalt, gras, cu ochelari și șapcă scămoasă, șeful celor trimiși de la raion se numea tovarășul Șoptelea. Dînsul nu pierdea, precum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poate doar greșelile dumneavoastră personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un eșec pe săptămână. Vă miroase gura, aveți un ten urât, cenușiu și glezne prea groase, doamnă profesoară. (Anna). Stifter trage binevoitor cu ochiul la strălucirea văzduhului luminos, la minunații norișori de aprilie pătrunși de privirile soarelui și la frumoasele brazde verzi rămase de la semănatul de toamnă. Ăstuia i‑ar fi prins mai bine o frumoasă sculă verde, spune Rainer, o privește pe Sophie dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face niciodată. Când materialul se ridică, Sophiei i se văd picioarele subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini, care sunt cu atât mai scumpi cât te gândești cât de ușor se deteriorează. Dar să te gândești la trăinicia lor când vezi strălucirea asta mată e pură perversiune, iar Rainer se străduiește din răsputeri să nu se gândească la asta, mai ales că e destul de preocupat să mediteze la efemeritatea propriei poezii. Nu e o chestiune prea îmbucurătoare, fiindcă aceste poezii vor trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]