8,296 matches
-
un joc de noroc, zise Alexander. Nu știi niciodată dacă o să câștigi sau o să pierzi. În teatrul ăsta am avut noroc până acum, dar... Ridică din umeri, lăsând fraza neterminată. — Îmi pare rău că sunt răspunzător pentru a-ți fi stricat norocul, spuse Henry cu răceală. — Contăm pe Oscar să-l repare, replică Shone, comițând probabil o indiscreție, căci Alexander Îi aruncă o privire Încruntată. — Wilde? zise Henry mirat. Deja a mai scris o piesă? — E una la care Wyndham se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ruskin pentru o cronică proastă, Îți amintești? În fine, s-a plâns la ziare, s-a plâns la club, s-a plâns editorilor, s-a plâns la toată lumea și a amenințat că mă dă În judecată pentru calomnie. Mi-a stricat complet plăcerea pe care mi-a adus-o foiletonul. Au fost chiar momente când m-am gândit să retrag totul. În cele din urmă, am acceptat să scot personajul din varianta În volum a cărții și am inventat altul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înteți focul de la bucătărie. Ar fi putut să o strige și să-i ceară să-i aducă apa caldă de Îndată ce era gata, dar nu se simțea câtuși de puțin ispitit să se dea jos din pat mai devreme și să strice programul obișnuit al casei. În parte, euforia pe care o trăia În clipa aceasta se datora faptului că știa că ziua pe care o avea dinainte Îi stătea În Întregime la dispoziție, fără obligații mondene sau Întreruperi, o zi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ambițios, dar oricum slab, sub medie. Ei gem, de parcă ar fi nevoiți să care pietre de moară a căror greutate a fost calculată pedagogic, de parcă perioada de școală s-ar consuma într-o colonie penitenciară, de parcă povara învățatului le-ar strica somnul cel mai dulce; la mine, însă, spaimele din pauză din curtea școlii nu au devenit niciodată coșmaruri capabile să-mi tulbure somnul. Când eram copil, când nu purtam încă șapcă roșie de gimnaziast și nu colecționam poze din cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meditații în camera ei de la mansardă. Am întâlnit-o întâmplător, nu mai știu unde. Purta niște ochelari cu lentile groase și ședea cu pisica în poală într-un fotoliu cu tapițerie de un roșu rubiniu. „Puțină latină nu poate să strice“, așa suna sfatul ei. De îndată ce aveam liber, mă duceam la ea cu autobuzul. După meditații mă invita la o cană de ceai de mentă, nimic mai mult. Pe urmă, însă, cărțile poștale venite de la rude apropiate și îndepărtate au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trebuie că ai vreo optzeci de kilograme, „la o Înălțime considerabilă“, și să te bage Într-o toaletă. Erau bărbați hotărâți; pentru toată afacerea, aveau la dispoziție patru nopți. În prima, ai nimerit În cușeta lui Goliadkin și le-ai stricat jocul. Într-a doua, l-ai salvat din nou, fără voia ta: doamna i se strecurase În cușetă sub pretextul de iubirii, dar la sosirea ta a trebuit să se retragă. Într-a treia, În timp ce stăteai lipit cu pap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lumii cu asociatu dă la Bazaru Bășcăliile, dân răscrucea lu Pueyrredón cu Valentín Gómez. Mă doare să vă dau matale o veste d-o să vă doară până-n fundu la suflet, don Parodi, da a doua zi după esplozie, ne-a stricat pacea o streche care au Îmbulinat-o toți ăi de le place chiolhanele. Ușor dă zis, greu dă trăit: Zarlenga și Musante s-a certatără! Mi se rupe inema dă scandalu dân Noul Imparțial. Dă când un turc scundac, dotat c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În 1909, César Paladión Îndeplinea la Geneva funcția de consul al Republicii Argentina; acolo și-a publicat primul tom, Parcurile lăsate de izbeliște. Autorul a corectat cu cel mai mare zel ediția, pe care astăzi și-o dispută bibliofilii; o strică, totuși, cele mai samavolnice errata, căci tipograful calvinist era un ignoramus perfect În materie de limba lui Sancho. Amatorii de petite histoire vor mulțumi pentru menționarea unui episod destul de ingrat, de care nimeni nu-și mai amintește și al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Gigantă. Matale nu vi să pare? — Ce să-mi pară mie lăturili alea cu opiu! Nimic, da chiar nimic nu i-a plăcut lu Telescop Cárdenas. Mi-am permis o schimonoseală necurată. — Părerea lu matale, i-am zis, nu-mi strică metabolismu. Io vorbesc dă toată promisiunea că t-ei face Întreguliță luntre și punte pentru ca toată S.U.P.A. să-mi filmeze scenaru. Jură și contează pă eterna tăcere a lu mandea, că io sunt omu-mormânt. N-a Întârziat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Din omnibuz m-am dus la metro și de la metro la casa lu Cárdenas, fără baremi să-mi fac programare la Popolare, ca să-mi pun burdihanu la cale c-un griș, chiar cu riscu ca personalu să mă pedepsească fincă stricasem parpalacu negru vopsindu-mi moaca și ălelante hanțe. Am dat cu toți cracii și pumnii propii În ușa dă la stradă, Întărindu-mă pentru tot șozu cu d-acu clasicu și violentu hau-hau. A dășchis chiar Cárdenas. — Inima bună ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
argoul-personaj este și el un element de camuflare și amânare atât a rezolvării enigmei, cât și a revelării acesteia. Desigur că, pentru a pătrunde tainele argoului, vorbire paralelă destinată În acest caz tocmai relatării de aventuri din lumi paralele, nu strică să dispui de ceea ce George Astaloș numește un „pedigree etno-cadastral“. Dar, cum nici Borbioy nu a dispus de el, ne-am văzut În situația de a răspunde personal la Întreaga serie de Întrebări despre modul În care folosise și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asta căpitanului Barnes, domnule. De la soarele fierbinte de afară trecură printr-o ușă joasă Într-un hol iluminat fluorescent. Aici era mult mai răcoare. — Bine că măcar aerul condiționat nu s-a mai defectat În ultimul timp, spuse ofițerul. — Se strică des? — Numai când e cald afară. Intrară apoi Într-un atelier mare, cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe podea, În care flăcările de acetilenă Împroșcau scântei, În timp ce tehnicienii roboteau aplecați asupra bancurilor metalice și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
La rândul său, acesta Îl privea fix pe Barnes. — Minisubmarinele vă vor transporta În perechi, cu Începere de la ora opt fix, mâine dimineață. — Este extraordinar, izbucni Ted, Fantastic! De necrezut! — Așa că, adăugă Barnes, tot cu ochii la Harry, n-ar strica să trageți cu toții un somn bun... dacă puteți. „Nevinovatul somn, cel ce desface fuiorul Încâlcit al grijii“, cită Ted, care literalmente țopăia plin de Încântare. — În timpul rămas astăzi, vi se vor lua măsurile și veți fi echipați de către ofițerii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
privire spre fotografie, așezând-o pe masă. — Ce se aude cu vremea? Nici o schimbare, domnule comandant. Datele primite de la sateliți au confirmat că, la fața locului, avem patruzeci și opt, plus-minus douăsprezece. — La dracu ', făcu Barnes. — Necazuri? Întrebă Norman. — Se strică vremea. S-ar putea să fim nevoiți să evacuăm baza de la suprafață. — Vrei să spui că se renunță la coborârea de mâine? Nu. Mâine pornim, conform planului. — De ce crede Harry că obiectul nu e o navă spațială? Întrebă Norman. Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prin buzunare, de unde scoase o bancnotă de zece dolari. Norman Îl privi Întrebător. — Cum, nu știai chestia asta? E o veche tradiție. Trebuie să-i dai ceva pilotului la coborâre, ca să ai noroc... Puțin noroc nu cred că mi-ar strica, spuse Norman. Căută și el În buzunar, găsi o bancnotă de cinci dolari, se răzgândi și scoase una de douăzeci. — Mulțumesc, domnilor și ședere bună pe fundul oceanului, zise pilotul. Motoarele electrice porniră din nou. Coborârea continua. Apa era Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mie măcar o aspirină! — Barnes spune să nu-ți dăm. — Barnes mai e aici? — Toți am rămas aici. Harry Își ridică Încet privirea. — Bine, dar trebuia să mergeți la suprafață! — Știu. — Și de ce nu v-ați dus? — Vremea s-a stricat și nu s-au mai putut trimite submarinele. Păi, ar fi trebuit să plecați. Nu trebuia să rămâneți aici, Norman. Levy mai aduse niște limonadă. Harry o Întrebă: — Și tu ești tot aici? Da, domnule Adams. — Câți oameni au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
DORESC ASTA. ESTE NECESAR PENTRU NOI, JERRY. ÎNȚELEG. Ecranul se stinse. Așa e mai bine, răsuflă Barnes. Hai să ne regrupăm acum și să formulăm un plan de acțiune. Ce dorim să aflăm de la tipul ăsta? — Cred că n-ar strica să observăm, zise Norman, că prezintă reacții emoționale la interacțiunea cu noi. — Asta ce Înseamnă? se interesă Barnes. Cred că atunci când tratăm cu el trebuie să ținem cont și de conținutul emoțional. Vrei să-l psihanalizezi? spuse Ted. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
liniștit. ÎMI FACE PLĂCERE ASTA, HARRY. MAI FĂ O DATĂ. Norman Își zise: „Oare citește emoțiile? Consideră cumva emoțiile noastre ca manifestări? Dar asta n-ar avea sens“. Jerry nu le putea citi gândurile, era deja stabilit. Poate că n-ar strica să mai verifice o dată. „Jerry, mă auzi?“, spuse el În gând. ÎMI PLACE HARRY. MANIFESTĂRILE SALE SUNT ROȘII. ELE SUNT SPIRITUALE. — Spirituale? SPIRITUAL = PLIN DE SPIRIT? Înțeleg, spuse Harry. Crede că suntem amuzanți. AMUZANT = PLIN DE VESELIE? — Nu tocmai, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
corpul Într-un mod Îmbietor. — Da. — Mulțumesc mult. Pune-l undeva lângă banchetă. — Bine, zise el și-l puse pe spătarul scaunului. Ea se răsuci din nou, cu fața către lămpi, și oftă. — M-am gândit că nu mi-ar strica puțină vitamina D, Norm. — Da... — Cred că nu ți-ar strica nici ție. — Mda, probabil că nu. Dar Norman se gândea că nu-și amintea de bateria aceea de lămpi de laborator. De fapt, era sigur că nu fusese acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lângă banchetă. — Bine, zise el și-l puse pe spătarul scaunului. Ea se răsuci din nou, cu fața către lămpi, și oftă. — M-am gândit că nu mi-ar strica puțină vitamina D, Norm. — Da... — Cred că nu ți-ar strica nici ție. — Mda, probabil că nu. Dar Norman se gândea că nu-și amintea de bateria aceea de lămpi de laborator. De fapt, era sigur că nu fusese acolo. Petrecuse o grămadă de timp În camera asta. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Este ca atunci când te Îmbraci dimineața. Nu te gândești neapărat la fiecare detaliu, curea, ciorapi și celelalte. Noi luăm doar decizia generală În privința felului În care dorim să arătăm și apoi ne Îmbrăcăm. — Chiar și așa, zise Harry... N-ar strica să luăm Împreună această decizie generală Întrucât, posedând Încă puterea, dacă ne imaginăm povești diferite o să creăm suspiciuni. În regulă, acceptă Norman. Să ne punem de acord. De ce am venit aici? Am crezut că e vorba de un accident aviatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mă reîntoarce la momentul în care am fost atacat. Cine mă sfîșie, cine mă strivește umplîndu-mă de durere? Mă văd deodată spart și împrăștiat pe obiecte. Sîngele vopsește suprafețele. Nu se putea da un răspuns mai stupid la o viață stricată cu o întrebare stupidă. Unde am greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul pămîntului de sub picioare însemnat de firul roșu al dragostei. Peste zîmbetul lui drogat fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu suspiciune: „-Ce perversiune subtilă”-spune el. „-Dai vina pe trup porcăindu-l, îi găsești subdiviziuni ca să-ți salvezi sufletul și să-l înalți. Uită-te mai cu băgare de seamă înăuntrul tău. Porcul e blînd, e natural. Sufletul tău îl strică, el e turbat cu toate că se-nvelește în norii poeziei. Necazul tău e că nu te poți concepe ca o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important doar în economia noastră. E singura
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... Dar, iată că, doar amintindu-mi de acest frumos anotimp, pe care noi îl iubim, am uitat că nu despre el mi-am propus să vă vorbesc! Doream să vă amintesc doar de o anumită parte a lui
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în portbagaj. Le duceau la tomberon la întoarcere. De ce atâta grijă cu resturile astea, mămico? a întrebat Maria. Dar, ce? Tu nu știi? a sărit Ionuț cu gura. Dacă toți oamenii veniți la iarbă verde ar arunca gunoaiele... Ehe! Se strică aerul din pădure. Se strică și iarba... Vrei să moară animalele și păsările? Da, copii, este adevărat, interveni Mia în discuție. Pădurile trebuie respectate, trebuie ocrotite. Poate ați auzit la grădi, dacă tot veni vorba, că pădurea, cu tot lemnul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]