6,168 matches
-
ori: Degetul de gheață (1984), Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu? (1999), Versuri (2000). Este prezent în majoritatea antologiilor de poezie română contemporană apărute în țară și în străinătate. Versurile i-au fost traduse în maghiară, germană, engleză, franceză, suedeză. Poate că vocația lui P. a fost publicistica, el fiind un jurnalist înnăscut, activ și „posedat” de meserie. Nu a făcut însă din aceasta o obsesie. Vocația în care a „produs” s-a dovedit, până la urmă, proza: Vara unui fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
ei, o tiranie, și a avut mai mulți amanți dintre oamenii influenți ai vremii printre care: contele de Coligny, prințul de Condé, marchizul de Villarceaux, marchizul de La Châtres, contele d'Estrées, contele de Fiesque, baronul de Bernier, fiul unui general suedez (Ninon avea șaptezeci de ani), tânărul abatele iezuit Gédouin, ultima pasiune, ea avea optzeci de ani. A și fost supranumită Doamna noastră a amorurilor. Erau trei categorii de "beneficiari" ai relațiilor cu frumoasa și spirituala curtezană: plătitori pentru compania ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i-au fost amanți. Au circulat zvonuri în legătură cu preferințele saphice pentru prințesa de Lamballe, pentru contesa Jules de Polignac. O pasiune puternică, învăluită în legendă s-a creat între regina Maria Antoaneta și contele Hans Axel Fersen, un prinț nobil suedez, bogat, inteligent, foarte frumos, fiul unui ambasador. Un simplu flirt la un bal mascat la Operă s-a transformat într-o pasiune, apărată de ochii curioșilor. El a fost cucerit de frumusețea, eleganța, rafinamentul și naivitatea ei, ea a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
flirt la un bal mascat la Operă s-a transformat într-o pasiune, apărată de ochii curioșilor. El a fost cucerit de frumusețea, eleganța, rafinamentul și naivitatea ei, ea a fost cucerită de frumusețea, distincția, eleganța, demnitatea aristocratică a nobilului suedez și a riscat întâlnindu-se în apartamentele ei private. Contele suedez a căutat-o și în momentele grele de viață, când Versailles era jefuit, în timpul revoluției, a însoțit-o în fuga din Paris, a pus la cale, fără să reușească
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o pasiune, apărată de ochii curioșilor. El a fost cucerit de frumusețea, eleganța, rafinamentul și naivitatea ei, ea a fost cucerită de frumusețea, distincția, eleganța, demnitatea aristocratică a nobilului suedez și a riscat întâlnindu-se în apartamentele ei private. Contele suedez a căutat-o și în momentele grele de viață, când Versailles era jefuit, în timpul revoluției, a însoțit-o în fuga din Paris, a pus la cale, fără să reușească, evadarea ei din închisoarea Le Temple. N-au rămas dovezi scrise
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ghilotina, inventată de medicul Joseph Ignace Guillotin (1738-1814), membru în Adunarea Națională. După șapte ani de la execuția reginei Franței, Fersen a fost reprezentantul Suediei la Congresul de la Rastatt. Napoleon, prim- consul la vremea aceea, nu-l va aborda pe diplomatul suedez pe considerentul convingerilor lui regaliste și pe acela al relațiilor comentate cu regina Franței ce a sfârșit pe eșafod. Revoluția s-a stins în Consulat, prim-consul fiind Napoleon, devenit ulterior împărat ce, după despărțirea de Joséphine, a luat în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
decorului care putea face iluzie câtă vreme domnea penumbra. Cât despre decorul în trompe l'oeil, el dispare total, căci sursele luminoase îl lipsesc de orice prestigiu. Abandonând decorul construit, autorii dramatici și regizorii dau scenei o culoare poetică. Regizorul suedez Adolf Appia, care descoperă multiplele efecte ce pot fi scoase din muzică și lumină, autorii dramatici simboliști care cultivă onirismul, fac din ea un loc plin de simboluri. Jarry, mai revoluționar, o tratează ca pe un spațiu cu totul abstract
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Przekrój”, „Odra”, „Kwartalnik Filozoficzny”, „Przegle¸d Orientalistyczny”, „Folia Orientalia” și „The Tibet Journal”. A primit mai multe distincții: Premiul Asociației Traducătorilor Polonezi (1991), Premiul revistei „Literatura na șwiecie” (1992), Premiul Fundației Culturii Polone (1994). A tradus din limbile portugheză, engleză, suedeză, sanscrită, franceză, tibetană, germană. Din literatura română a transpus în polonă, cu destulă acuratețe, Vânătoarea regală de D. R. Popescu, Secretul doctorului Honigberger de Mircea Eliade, Pe culmile disperării de Emil Cioran și Pitești de Virgil Ierunca, în 1989 alcătuind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
Elveției, dar planul nu a fost niciodată abandonat; exemplul Belgiei și cel al Olandei reprezentau un avertisment sumbru cu privire la soarta statelor neutre și vulnerabile aflate În calea lui Hitler. Din motive similare (și pentru că depindeau, ca Întotdeauna, de cărbunele german), suedezii cooperau cu Berlinul. Suedia făcea de mult comerț cu Germania: chiar și Înainte de război, jumătate din importurile de minereu germane traversau Marea Baltică și trei sferturi din exporturile de minereu suedeze aveau ca destinație Germania. În orice caz, teama de ambițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult comerț cu Germania: chiar și Înainte de război, jumătate din importurile de minereu germane traversau Marea Baltică și trei sferturi din exporturile de minereu suedeze aveau ca destinație Germania. În orice caz, teama de ambițiile rusești Înclina de mult balanța neutralității suedeze spre Germania. Cooperarea cu naziștii (suedezii au permis tranzitul a 14.700 de soldați germani la Începutul operațiunii Barbarossa, precum și al soldaților germani din Norvegia aflați În permisie, și au amânat Înrolarea lucrătorilor din minele suedeze de fier ca să poată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mult balanța neutralității suedeze spre Germania. Cooperarea cu naziștii (suedezii au permis tranzitul a 14.700 de soldați germani la Începutul operațiunii Barbarossa, precum și al soldaților germani din Norvegia aflați În permisie, și au amânat Înrolarea lucrătorilor din minele suedeze de fier ca să poată asigura livrări regulate către Germania) era așadar un nărav mai vechi. După război, elvețienii (dar nu și suedezii) au fost inițial ținta suspiciunilor internaționale În calitatea lor de complici la efortul de război german: ca reglementare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străină pentru produsele germane - acestea erau, de regulă, de mare valoare și avansate din punct de vedere tehnic și s-au vândut pe baza calității, nu a prețului. În orice caz, În primele decenii postbelice concurența era slabă: dacă firmele suedeze, franceze sau olandeze voiau un anumit tip de produs sau unealtă pentru construcții, aveau doar opțiunea de a o cumpăra din Germania și la prețul cerut. Prețurile afacerilor germane s-au menținut la un nivel scăzut datorită investițiilor susținute În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci un mod de viață. Lucru de netăgăduit În Scandinavia. Între 1945 și 1964, scorul Partidului Social-Democrat Danez la scrutinul național a crescut de la 33% la 42%; Partidul Muncitoresc Norvegian a câștigat constant Între 43% și 48%; cât despre social-democrații suedezi, ei au obținut la toate alegerile postbelice minimum 45%. La alegerile din 1968 au depășit chiar 50%. Nu cifrele În sine sunt remarcabile: Partidul Socialist Austriac a avut ocazional un succes comparabil, iar la alegerile generale din Marea Britanie din 1951
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zeci de ani fără Întrerupere - ocazional În fruntea unei coaliții cu parteneri minoritari cooperanți, dar de cele mai multe ori singure. Între 1945 și 1968, opt guverne daneze din zece au fost conduse de social-democrați; În aceiași ani, toate cele patru cabinete suedeze și trei din cele cinci norvegiene au fost social-democrate. și oamenii au rămas aceiași: norvegianul Einar Gerhardsen a condus două guverne social-democrate timp de paisprezece ani; În Suedia, Tage Erlander și-a cârmuit partidul și țara timp de 23 ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scandinave moșteniseră o serie de avantaje. Mici și omogene social, fără colonii sau ambiții imperiale, ele erau de mulți ani state constituționale. Constituția daneză din 1849 a adus un parlamentarism moderat, dar o libertate substanțială a presei și cultelor. Constituția suedeză (și norvegiană, pe atunci) din 1809 (care a rămas În vigoare până În 1975) a introdus instituții politice moderne, printre care reprezentarea proporțională și postul exemplar de ombudsman (comisar), adoptat ulterior În toată Scandinavia, furnizând un cadru stabil În care se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
severe - rata grevelor În ambele țări era, În primele decenii ale secolului XX, printre cele mai ridicate din lume. În timpul Marii Crize din anii ’30, regiunea a cunoscut un șomaj cronic. În perioada 1932-1933, un sfert din forța de muncă suedeză era În șomaj, iar În Norvegia și Danemarca, 40% dintre adulți nu aveau serviciu - cifre comparabile cu cei mai sumbri ani din Marea Britanie, Germania Republicii de la Weimar sau statele industriale americane. În Suedia, criza a dus la confruntări violente: În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
serviciu - cifre comparabile cu cei mai sumbri ani din Marea Britanie, Germania Republicii de la Weimar sau statele industriale americane. În Suedia, criza a dus la confruntări violente: În 1931, armata a pus capăt grevei de la fabrica de hârtie din 7dalen (regizorul suedez Bo Widerberg a redat memorabil episodul Într-un film din 1969, 7dalen ’31). Dacă În perioada interbelică Scandinavia - și În special Suedia - nu a avut soarta altor societăți afectate de criză de la marginea Europei, meritul le revine În mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le Împărtășiseră cu socialiștii nemți și cu alte mișcări socialiste din Internaționala a II-a; În cursul anilor ’30, ei au tins spre un compromis istoric Între capital și forța de muncă. La Saltsjöbaden, În 1938, reprezentanții patronatului și sindicatelor suedeze au semnat un pact care avea să constituie fundamentul relațiilor sociale ale țării - anticipând parteneriatele sociale neocorporatiste formate În Germania și Austria după 1945, dar practic necunoscute Înainte de război, cu excepția celor Încheiate sub auspicii naziste 3. Social-democrații scandinavi erau deschiși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tuturor. În toată Scandinavia, dar mai ales În Suedia, proprietatea privată și exploatarea mijloacelor de producție nu au fost niciodată periclitate. Spre deosebire de stânga britanică, a cărei doctrină de bază era, din 1918, Încrederea nezdruncinată În avantajele proprietății de stat, social-democrații suedezi au lăsat cu dragă inimă capitalul și inițiativa În mâinile proprietarilor particulari. Suedia a evitat experimente de genul British Motor Corporation, un cobai prin care guvernul Marii Britanii a Încercat alocarea centralizată de resurse. Volvo, Saab și alte companii private au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau fără egal În lume (față de SUA și chiar față de Elveția); la fel liniștea și confortul material În care scandinavii Își duceau viața tihnită. La jumătatea anilor ’60, „Nordul Înghețat” al Europei avea deja un statut mitic: chiar dacă modelul social-democrat suedez nu putea fi reprodus cu ușurință În alte părți, el stârnea valuri de invidie și o admirație universală. Oricine cunoaște cultura nordică, de la Ibsen și Munch la Ingmar Bergman, va recunoaște un alt aspect al vieții scandinave: aplecarea spre introspecție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și - se zvonea - de a face dragoste cu persoane complet necunoscute: dovadă În plus, pentru unii, a ravagiilor psihice cauzate de un stat omnipotent care oferă tot și nu interzice nimic 4. Dacă acestea erau păcatele modelului scandinav, atunci social-democrații suedezi puteau să-și contemple mai departe, mulțumiți (sau nemulțumiți - după plata impozitelor), conturile În bancă. Dar criticii sistemului nu se Înșelau complet: statul omnipotent avea Într-adevăr o latură sumbră. Convingerea - apărută În zorii secolului XX - că statul putea ameliora
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de convențiile industriei, de controlul grupurilor de interes special”, ei au recunoscut deschis influența francezilor. Așa cum Jean-Luc Godard Îl elogiase pe Ingmar Bergman Într-un faimos eseu publicat În 1957 În Cahiers du cinéma, „Bergmanorama”, care Îl proclama pe „autorul” suedez „cel mai original cineast european”, la fel Edgar Reitz și colegii lui din Germania, precum și mulți alți tineri regizori din vestul Europei și din America Latină s-au inspirat din opera lui Godard și a prietenilor săi11. Ce admirau Truffaut, Godard
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate cu Monica Vitti, realismul sever și personajele amare, cinice, raționale anticipează universul pustiu și detașat al artei de la sfârșitul anilor ’60, perfect ilustrat de același Antonioni În Blow-Up (1966). Filmului italian Îi lipsea intelectualismul seducător al filmului francez (sau suedez), dar ce aveau toate În comun - și din abundență - era stilul. Acest stil - un amestec În proporții variabile de siguranță artistică, ambiție intelectuală și spirit cultivat - era factorul care singulariza scena europeană, mai ales În ochii americanilor. La sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
calitate Într-o gamă variată de produse, dar chiar și acolo piața prezenta nuanțe semnificative. Străinii cu pretenții Își umpleau casa cu mobilă stilată din Suedia sau Danemarca: deși relativ fragilă, era foarte „modernă”. Aceiași consumatori erau atrași de automobilele suedeze Volvo, În ciuda lipsei lor evidente de stil, tocmai pentru că păreau indestructibile. Ambele calități Însă - „stilul” și „durabilitatea” - erau acum sinonime cu Europa, adesea În opoziție cu Statele Unite. Parisul a rămas capitala modei pentru vestimentația feminină. Dar Italia, cu costuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bani pentru a păstra lucrători de care nu aveau nevoie) și măsuri protecționiste Împotriva importurilor din Lumea a Treia. În RFG, guvernul de la Bonn s-a angajat să acopere 80% din salariul angajaților cu jumătate de normă din industrie. Guvernul suedez a băgat bani În șantierele navale, neprofitabile, dar politic sensibile. Reacția la recesiune Înregistra diferențe naționale. Autoritățile franceze au cultivat intervenția microeconomică, identificând În fiecare sector „campionii naționali” și favorizându-i prin contracte, vărsăminte și garanții; Trezoreria britanică și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]