8,025 matches
-
am făcut declarațiile ce mi s-au cerut, am fost bătut în toate felurile. Se speriaseră și cei din alte camere de suferința mea. Au făcut cu mine "morișca": m-au pus pe doi suporți și m-au bătut la tălpi, în serie, cînd Ruchenștain, cînd Lungu. Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură. Ca să mai pot mișca degetele, am pus picioarele în tineta cu urină... Anchetatorii mei se mîniau mai cu seamă cînd le spuneam că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
după 1965 li se permite să-și continue studiile. Petre Baicu (n. 1909), coproprietar la o mică întreprindere, este arestat pe stradă, la Brașov, în februarie 1948. Principalii anchetatori sînt colonelul Kalusek și maiorul Gelgakoff. Povestește: "Am fost bătut la tălpi și pe tot corpul cu cravașa de cauciuc și cu tot felul de ciomege, dar cea mai mare suferință era ancheta continuă, fără somn (invenție cu totul originală a NKVD-ului rusesc). N-am fost lăsat să dorm pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mine, apoi mi-au băgat un prosop în gură, ca să nu pot țipa și au început să mă bată cu un picior de la capra de locuri pe care erau așezate paturile. Cu această bucată de lemn m-au bătut la tălpi și la fund pînă cînd am leșinat. Vreo patru zile după bătaia asta, timp în care țineam comprese cu apă rece pe locurile bătute și stăteam întins pe burtă, am fost lăsat singur. După trecerea acestui interval de timp, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe cînd eu am fost torturat trei luni zi și noapte cu călăii lîngă mine și am făcut păcate grave datorită incapacității mele de a rezista. Ce ai făcut, părinte, chiar așa de grav? Las la o parte bătăile la tălpi și pe tot corpul dezbrăcat la pielea goală și umilit alături de ceilalți 60 de oameni din cameră. Pînă aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
soluție disproporționată față de amenințare, dar neplăcută și rea. Mircea M. se arată foarte complezent, moaie ambele prosoape al meu și al lui și cu gentilețe stingherit părintească (e mai tînăr ca mine) mi le aplică pe cap, pe coaste, pe tălpi, după cum e cazul". Fostul gazetar la "Universul", Mircea M., coleg de celulă, se roagă în fiecare seară. Pe N. Steinhardt îl preocupă mai vechea dorință, acum stăruitoare, de a se boteza. Se decide după ce i se comunică condamnarea: treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Calea Rahovei, pînă cînd, în 17 noiembrie, a fost anunțată moartea lui. O anchetă din martie 1990 a dezvăluit că Ursu murise în urma unor lovituri repetate cu un obiect greu, în zona abdomenului" (D.D.). Ca argument suplimentar al practicării bătăii la tălpi și pe tot corpul sînt mărturiile celor arestați, lideri ai mișcării revoluționare din 14 decembrie 1989 (semnatarul acestor rînduri fiind unul dintre ei), și care, pînă la fuga dictatorului, au fost supuși unor anchete foarte dure, în care bătaia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cele mai grave. Am fost bătuți cumplit, am fost bătut cu saci de nisip, cu cearceaf ud în baie, am fost pus să fac manej, nu mai vorbesc de suspendările pe o rudă de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare, raportate la bătăile sistematice prin care anchetatorii, așa-ziși anchetatori, voiau să scoată anumite declarații sau să impună să îți însușești punctele lor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
senzație de degradare, sub supravegherea lui de un profesionalism impecabil: Cască gura! Saltă coaiele! Întoarce-te cu spatele! Apleacă-te! Crăcănează picioarele! Asta era. Totuși, percheziția încă nu se terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește lucios, pe care l-a căutat îndelung printre dosare, le-a smuls blacheurile, cu destulă dificultate. Era plutonier, nu cizmar. Pe urmă s-a apucat să controleze îmbrăcămintea...". În celulă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl scuipă drept între ochi. Gestul avea o funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în picioare, cu o violență ieșită din comun. Frenezia distrugerii părea să nu aibă sfîrșit". Cînd era imposibil de lucrat la îndiguiri deținuții rămîneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea acum bucățică cu bucățică, în loc să-i împlinească visurile, așa cum sunau poveștile despre capitală, atunci când le asculta fermecat de pe Bulevardul Carol din Brăila, de la vizitatorii eleganți ce purtau pe tălpi praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf de stele, și nu de mizerie. Dar nimeni nu i-a spus că, pentru a exista acele povești, este nevoie și de celelalte. De coșmarurile ratării din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
culeg ciorchinii și îi pun în coșuri, să simți mirosul lor proaspăt, dulceag, și să simți păianjeni mici și musculițe cum încep să- ți meargă pe mâinile parfumate. Să auzi apoi fiecare bob zdrobindu-se și scurgân- du-se sub tălpi, să simți mustul intrându-ți printre degetele picioarelor și să nu-ți fie jenă de o ușoară excitare. Să te murdărești tot și să-i strivești cu bucuria unui copil care se joacă și pentru care viața e nesfârșită, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câteva figuri acrobatice complexe și destul de periculoase. Cu fiecare salt capătă și mai multă încredere, iar senzațiile trăite până la aterizare devin noul său drog, puterea și libertatea absolută, căderea și controlul ei, până înapoi, în lumea celor bipezi, lipiți cu tălpile, prin gravitație, de pământ. În total va executa unsprezece salturi, până în octombrie, la ultimul miting aviatic din 1936, la Ismail. Aici, pe o vreme total nefastă pentru un salt cu parașuta, vântul bătând cu peste 20 de metri pe secundă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ci să le pună în evidență ciorapii tot mai colorați, poartă cravate ori prea mari, peste curea, ori prea mici și înguste, de preferat de altă culoare decât sacoul în carouri sau pantofii din piele, cu bot lat și cu talpă extrem de groasă, care scârțâiau. Pentru noii adolescenți, costumele scumpe, elegante și rafinate ale lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez sau Zavaidoc încep să pară tot mai bătrânicioase. Un nou gen de sexualitate plutește în aer, prin hainele tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
media, la ei trei, stând acolo neștiind ce se întâmpla la etaj. - Nu, zise Wendy, privind împrejur. Nu suntem decât noi. De data asta m-am ridicat și am luat-o anevoie spre casă, simțind cum se clatină pământul sub tălpile mele. - Wendy, scoate-i pe copii, bine? am zis foarte calm. Silueta continua să stea în fața ferestrei, luminată din spate, neclară. I-am ignorat pe cei din spatele meu, care mă întrebau unde mă duc, și am coborât spre portiță, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cine? Ploua sau era soare? E ca și cum peisajul s-ar fi topit la trecerea lui; ca și cum o prea mare concentrare asupra viitorului sufletului ar fi împiedicat fixarea atenției asupra detaliilor fizice devenite de prisos: zgomotele străzii, gustul pâinii, forma patului, tălpile din piele ale sandalelor, goliciunea piciorului... Nicio aluzie la starea vremii, la ora din zi ori din noapte, la oboseala picioarelor, la distanțele parcurse. Fuga în Egipt? Nici Marcu, nici Ioan nu suflă niciun cuvânt despre așa ceva. Pe jos? Călare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
11august 2 septembrie 1906) rezumă experiența ofițerului de rezervă de la Fălticeni, în marș istovitor (prin Probota, Lespezi, Hârlău) spre tabăra de la Șipote, în nordul Moldovei. Efort fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute de metri, fac jumătate de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare, "necazuri multe"; cursa comandată pune la încercare rezistența convoiului. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de tare și mi-a rănit un picior, încât de la casa dascălului până la scheletul negru al mănăstirii vechi de piatră, două sute de metri, fac o jumătate de ceas șchiopătând. La lumina săracă a câtorva lumânări, lângă biserica înnegrită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dușmanii.” În alte documente, marii nobili Nicolae Banfi și Nicolae Ciupor erau dăruiți cu castele și moșii, pentru că și-au pus capul ca să-l apere pe rege „pentru onoarea și scăparea noastră”. Matei, care era „fală goală din creștet până în tălpi” cum scrie Șincai, n-ar fi pregetat să trâmbițeze victoria lui în toată Europa, așa cum a făcut-o, când și-a însușit victoria obținută de Ștefan la Podul Înalt. Nici tonul scrisorii lui Forgach nu ne lasă să întrevedem o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
general, însărcinat de rege cu conducerea operațiunilor. Atribuindu-și „măreția acestui triumf”, scria Dlugosz, Matei „a făcut aceasta din obișnuita și neobrăzata lui deșertăciune, cu gândul să câștige pentru sine meritele altora.” Dar, această „fală goală din creștet și până în tălpi”, cum îl caracterizase Șincai pe Matei se poate să fi contribuit la apropierea dintre rege și domn. Matei a înțeles cât de importantă este fapta lui Ștefan pentru creștinătate, dar și pentru fala sa. Vestindu-i pe principii apuseni despre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
orice fel de meșteri.” Locuitorii țării erau datori cu munci față de domnie, la posadă, la podvoadă, la moară, la cetate, la căratul vinului, la tăiatul lemnelor și căratul acetora, la cositul fânului și la jold, la poteci, la vii, la talpe și la poduri (pază și îngrijirea acestora). Pentru supravegherea acestor munci și pentru perceperea dărilor erau mici dregători care răspundeau de ele: posadari, ilișari, pererubți, pripășari, joldunari, osluhari. Pentru diferite infracțiuni, se percepea o amendă (gloabă): pentru omor, pentru urmărire
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și l-a botezat Florea, că din floare a fost făcut”) și este datoria lui să regenereze vitalitatea planului vegetal de care depinde viața însăși. Ca și Urmă galbână, Busuioc Verde face să răsară planta omonimă unde atinge pământul cu tălpile, iar numele lui apare mult mai târziu în basmul cules din Fundu Moldovei, Suceava. Momentul numirii este clipa în care flăcăul se naște la nivel mitic, ia o identitate încărcată de energie numinoasă, datorită reiterării acțiunii sacre. Busuioc Verde se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cote extreme din punct de vedere tensional. Soarta întregii lumi depinde de vitejia lui Iorgovan, singurul care poate afla terifianta hierofanie „de la brâul pământului”. În Mistriceanul I(7), blândul șarpe al casei capătă factură cosmică: „Pui de șearpe sugă-mite,/ De sub talpa casei noastre!/ Șearpele, dacauzea,/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean că creștea./ Săvai Mistricean de doi ani,/ Și Șearpele tot de doi ani;/Săvai Mistricean de trei ani;/ Și Șearpele de trei ani;/ Și crescură pân’ la zece,/ Și din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și Șearpele de trei ani;/ Și crescură pân’ la zece,/ Și din zece nu mai trece!/ Șearpele-n coadă să lungea/ Și în căpățână să mărea;/ Iar, trupul, măre, să făcea/Aproape cât butia!/ Zău, mi te prindea groaza!/ Loc sub talpă nu-mi avea./ De la zece ani pleca,/ De sub talpă el ieșea,/ Casa trei zile urla!/ El, măre, unde-mi mergea?/ În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului”. Importantă apare și strânsa legătură a șarpelui cu balaurul, cei doi termeni aflându-se în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zece,/ Și din zece nu mai trece!/ Șearpele-n coadă să lungea/ Și în căpățână să mărea;/ Iar, trupul, măre, să făcea/Aproape cât butia!/ Zău, mi te prindea groaza!/ Loc sub talpă nu-mi avea./ De la zece ani pleca,/ De sub talpă el ieșea,/ Casa trei zile urla!/ El, măre, unde-mi mergea?/ În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului”. Importantă apare și strânsa legătură a șarpelui cu balaurul, cei doi termeni aflându-se în unele variante într-o relație de sinonimie evidentă: „Pui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se pomenea/ C-un balaur veninos,/ (...) Hainele și le rupea/ Și pe șarpe-l blestema”, „Pui de șarpe balaur,/ Cu solzii mare de aur”. Pe lângă evoluția paralelă a voinicului cu șarpele, cel din urmă pare să fie complet izolat sub talpa casei, loc bazic (Vasile Lovinescu) ca și „buricul pământului/ La mijlocul câmpului”. Așa se poate explica transformarea în balaur, condiționată de „recluziune, fuga de om, de orice viețuitoare, de lumina soarelui chiar”, după zece ani inițiatici, în baladă. Ipostaza ofidiană din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]