6,525 matches
-
și la vechile biserici de lemn din Maramureș. Această încăpere este acoperită de o boltă semicilindrică (cerime) din blane groase sprijinite pe o structură în cruce formată din o meștergrindă în ax sprijinită pe tâmplele laterale și un arc dublou transversal, așezat sub nașterea bolții pe două mici console. Acest tip de structură de sprijin a cerimii este caracteristică pentru o parte însemnată din bisericile de lemn din Sălaj și este o alternativă mai ușoară și mai economică la structura bolților
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
decorative ce susține crucea i se adaugă, de o parte și de alta, o inimă. Cel de al doilea ancadrament, al trecerii în naos, este împodobit cu chenare în „frânghie”, linii frânte și alte linii dispuse în V întors. Arcul transversal al bolții semicilindrice a naosului este străbătut de o „frânghie”, intersectată de șase suprafețe dreptunghiulare pe axul arcului, în care sunt sculptate câte o rozetă în spirală sau cu petale. Din pictura exterioară, care cuprindea scene cum ar fi: „Adormirea
Biserica de lemn din Păușa, Sălaj () [Corola-website/Science/309790_a_311119]
-
fixați sus cu contrafișe strânse. Acoperișul este unitar peste pronaos și naos și are căpriorii dinspre sud așezați pe cununa prispei, iar cei dinspre nord pe o cosoroabă ce se susține pe consolele formate din capetele ultimelor bârne din pereții transversali, astfel încât se diminuează puțin din simetria pierdută a celor două ape longitudinale ale acoperișului. Peste pronaosul bine tăvănit se ridică stâlpii turnului, până deasupra galeriei deschise, cu arcadele ei semicirculare, de unde începe să se avânte spre cer coiful octogonal, înscris
Biserica de lemn din Tămașa () [Corola-website/Science/309840_a_311169]
-
bisericii este încins de un brâu în „frânghie”, același motiv fiind ales și pentru decorarea ancadramentului ușii de intrare de pe latura de sud. Pereții stau pe tălpi masive de lemn, așezate la rândul lor pe un strat de piatră. Arcul transversal al bolții naosului, pornit din console profilate, este decorat cu o salbă de rozete, însoțită de chenare din linii frânte. Grinda-meșter are, la mijlocul fiecărei travei a naosului, câte o cheie de boltă de formă dreptunghiulară, cu un bulb central sculptat
Biserica de lemn din Bozna () [Corola-website/Science/309822_a_311151]
-
de traverse între stâlpi din lemn îngropați cca 1 m în pământ fără nici o legătura între ei în partea inferioară. Peste stâlpi are grinzi longitudinale, dăltuite, îmbinate cu cepuri la stâlpi și cu cuie de lemn între ele, cu grinzi transversale foarte masive îmbinate în foarfecă la coamă, cu grinzi și căpriori la acoperiș, cioplite parcă din crăci, nu din trunchiuri drepte, peste care a fost așezată o împletitură de nuiele pe toată suprafața, apoi paie, peste care au fost așezate
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
Cu alte cuvinte, o prismă este alcătuită dintr-un poligon cu "n" laturi, o copie a acestuia, deplasată cu un vector formula 1, precum și "n" fețe conectând laturile celor 2 poligoane în mod corespunzător. Aceste fețe sunt întotdeauna paralelograme. Toate secțiunile transversale paralele cu baza sunt egale. Deasemenea, dacă vectorul formula 1 este perpendicular pe bază, înâlțimea prismei este egală cu lungimea acestuia ( formula 3 ). O dreaptă care alunecă pe un poligon oarecare și rămâne paralelă cu o dreaptă fixă (ce nu este paralelă
Prismă (corp) () [Corola-website/Science/309328_a_310657]
-
circa 2 km drumul traversează sectorul de chei. Sau pentru cei care vin dinspre nord accesul în chei se face din localitatea Turda sau Buru. Există curse de autobuze doar din și spre Aiud. Zonă strict ocrotită include întregul profil transversal al cheii, iar limita vestică urmărind partea superioară a abruptului calcaros(începe în dreptul crucii de pe marginea șoselei) iar limita estică culmile domoale ce urc spre capatul nordic și sudic al cheilor până în Vârful Rachiș (779 m). Zona tampon se extinde
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
protecție, de absorbție, de depozitare a substanțelor de rezervă și a apei, de înmulțire vegetativa. O frunză completă este formată din trei părți: limb, pețiol și baza (teaca). a. "Eliptica" - întâlnită la "Fagus sylvatica", "Viburnum lantana", caracterizându-se prin diametrul transversal mai scurt decât cel longitudinal, întretăierea lor făcându-se la mijlocul limbului. b. "Ovala" - întâlnită la "Pyrus communis", "Prunus avium", prezintă tot diametre inegale, dar întretăierea lor se face în treimea inferioară a limbului. c. "Circulară" - întâlnită la "Populus tremula", "Celastrus
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
egale și întretăierea lor se face la mijlocul limbului. Dintre celelalte forme, derivate din primele trei, menționam: cordiforma, asemănătoare cu o inimă, ca la "Tilia cordata" (tei pucios); lanceolata, cu diametrul longitudinal de cel putin 3-4 ori mai lung decât cel transversal, ca la "Salix albă" (salcie albă); liniară, ca la "Gramineae"; aciculara, ca la "Pinus", "Abies", "Picea"; filiforma, ca la frunzele submerse de "Ranunculus aquatilis" (piciorul-cocoșului-de-apă). Filotaxia reprezintă modul de dispoziție a frunzelor pe tulpina. Inserția frunzelor pe tulpina se face
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
coral. Corul este un element care se regăsește în bisericile mai mari și cu un rang înalt. Este spațiul care unește aula (sau navele) de prezbiteriu. Transeptul este un element arhitectural specific bisericilor catolice și constituie, în plan orizontal, brațul transversal al crucii creștine. Este spațiul destinat altarului. În prezbiteriu se poate afla și corul. Prezbiteriu este un alt element specific bisericilor catolice. Este un spațiu subteran specific arhitecturii medievale situat de obicei sub prezbiteriu. În criptă se păstrează relicvele, obiectele
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
mici și mijlocii (lungimea corpului variază după specie, fiind cuprinse între 18 și 71 cm), coada este lungă (15-53 cm). Au o greutate de 0,23-5,2 kilograme. Blana este, de obicei unicoloră, de la gri până la maro, uneori cu dungi transversale sau longitudinale mai mult sau mai puțin distincte. Corpul este alungit, iar picioarele sunt scurte. Botul este ascuțit, iar urechile mici. Majoritatea speciilor au câte cinci degete la picioare, dar unele genuri ("Cynictis", "Bdeogale" și "Suricata") posedă doar patru pe
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
de vertebre din fiecare zonă este: Primul orificiu intervertebral se află între vertebrele atlas și axis. Măduva spinării este formată din "substanță cenușie" unde predomina celulele nervoase și "substanță albă" aici predomina prelungirile nervoase (axonii) celulelor nervoase.Intr-o secțiune transversala măduva apare că un fluture, cu două coarne anterioare și două coarne posterioare, unite prin comisura cenușie, străbătuta de canalul ependimar. Între coarnele anterioare și posterioare se află coarnele laterale, măi pronunțate în regiunea toracica și lombara. În secțiune longitudinala
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
este dată de alcătuirea geologică, în care predomina granițele și șisturile cristaline. În Cuaternar o mare parte a acestor munți a fost acoperită de ghețari montani. În urmă acțiunii lor morfologice au rezultat forme de relief specifice: vai cu profilul transversal sub forma literei „U”, circuri glaciare, parguri glaciare, crește înguste, cuvete lacustre și morene.
Munții Tatra () [Corola-website/Science/304864_a_306193]
-
acest caz observându-se mozaicuri celulare de tipul 47,XXX/46,XX sau 47,XXX/46,XX/45,X). Fenotipul este caracterizat prin: Izocromozomii brațului scurt și lung ai cromozomului X reprezintă anomalii cromozomiale de structură ce rezultă în urma clivării transversale a centromerului în cursul diviziunii celulare. Ca urmare, rezultă doi cromozomi derivați: un cromozom ce conține două copii ale brațului scurt al cromozomului X, numit izocromozomul brațului scurt al cromozomului X notat și i(Xp), și un cromozom ce conține
Cromozomul X () [Corola-website/Science/304861_a_306190]
-
treaptă montană de relief cu extensie redusă și joasă că altitudine, din ramificația nordică a Munților Apuseni. Culmea Meseșului este o formațiune îngustă de 5-8 km. și relativ uniformă, fără forme de relief abrupte, alungita de la sud-vest spre nord-est. Văile transversale ce o străbat ("Poicu, Ponița" și "Ragu") au fragmentat culmea în mai multe măguri separate, ce se prezintă sub forma unor masive bine individualizate. Acestea sunt: Dealul Vlesinului de peste 900 m. altitudine, între râul Crișul Repede și valea Poicu; "Mogoșul
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
și alungit. Exista o stradă principală, alungită, de-a lungul cărora se succedau case cu arhitectură identică (ca de exemplu la Cristian). În cazul în care existau mai multe străzi principale ("așezarea compactă"), legătura între acestea se făcea prin ulițe transversale (în cartierele săsești din Brașov, spre exemplu, sau în Râșnov). Aceste străzi pot să conveargă într-o piațetă centrală, mai ales în zona de șes, unde se întâlnește "satul compact adunat". Înspre zonele de munte, la Bran mai ales, satele
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
teren. Un astfel de peisaj se întîlnește în culoarul Vlădeni, pe văile Comana, Lupșa, Șinca, Ormeniș, precum și în diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele și conurile de dejecție ale rîurilor sînt alcătuite din sedimente cuaternare. Perșanii sînt fragmentați de falii transversale și arii de scufundare locală cum sînt: Depresiunea Vlădenilor, Defileul Oltului la Racoș și Valea Lupșei. Prezența acestor falii explică ivirile de lavă și înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sînt
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
m). Perșanii domină dealurile înconjurătoare cu 100-150 m, deosebindu-se de ele prin litologie, energia reliefului și peisajul specific de păduri întinse și poieni. Tipul de roci și de relief, variațiile locale ale altitudinii, prezența văilor adînci și a depresiunilor transversale au determinat împărțirea Munților Perșani în patru sectoare: munții Poiana Mărului, munții Bogatei, defileul Oltului și munții Vârghișului. Munții Poiana Mărului se desfășoară între văile Șinca și Bârsa, la sud, și Depresiunea Vlădeni, la nord, pe o lungime de 22
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
Rodna, Coșnița, Coșna, Tureacul). Rîurile care drenează Munții Bîrgău sînt tributare Someșului Mare și mai puțin Bistriței Moldovene, care, prin intermediul Dornei, culege apele de pe flancul răsăritean (Teșna-Coșna și Dornișoara). Rîurile din Munții Bîrgău sînt dispuse în cea mai mare parte transversal față de cele trei axe hidrografice principale orientate est-vest: Someșul Mare. care își adună apele de sub Vf. Omul (1932 m) și Vf. Cociorbii din Munții Suhardului marchează limita dintre Munții Rodnei și Munții Bîrgăului, iar prin pîrîul Măria (S=46 km2
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
mai puțin pe cea a DN2. Masivul este circumscris: Traversarea rutieră a munților se poate face pe următoarele drumuri: O serie de drumuri interioare care combină accesul dintre platforme comunale și forestiere, pot realiza accesul auto între: Drumurile circumferențiale Drumurile transversale sunt în general cu probleme: Rețeaua feroviară este tributara magistralei 500. De la sud la nord sunt liniile: Aeroporturile cele mai apropiate sunt la Bacău și Suceava. Munții sunt bine populați, cu ghirlande de sate răsfirate pe văi. Administrativ sunt situați
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
bine conservată și mai extinsă, în ansamblu păstrîndu-se la altitudini ce se mențin constant între 1400 și 1500 m. Deși este destul de unitară sub raport altimetric, ea ocupă o poziție periferică în cadrul Masivului Suhard și este puternic fragmentată de rețeaua transversală, care a dus la individualizarea mai multor culmi secundare. Cu toate că partea înaltă a masivului Omu s-a aflat deasupra limitei zăpezilor permanente, glaciațiunea cuaternară se pare că nu a afectat și Munții Suhard. În schimb, în pleistocen întregul masiv s-
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
așa cum arată cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special sectoarele granitice). Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care reprezintă latura nordică a horstului dobrogean. În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic trei zone:zona hercinica a Munții Macin, zona triasica a Tulcei și zona Bazinului Babadag. Sub raport geomorfologic
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
acel covor a fost vopsit cu coloranți vegetali. Urzeala este ansamblul de fire verticale întinse între cele două extremități ale războiului de țesut. Franjurile covorului sunt extremitățile firelor de urzeală. Bătătura este formată dintr-una sau din mai multe fire transversale (în general două, unul lăsat liber și celălalt întins), dispuse între cele două linii de noduri. Bătătura servește la alinierea nodurilor în linii paralele și asigură soliditatea covorului. Bătătura este presată cu ajutorul unui pieptene special (vezi imaginea de mai sus
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
secțiune este mult mai mică decît lungimea de undă a sunetului viteza de propagare depinde de modulul lui Young și de densitatea solidului: De exemplu, într-o bară de oțel viteza sunetului este de aproximativ 5100 m/s. Cînd dimensiunile transversale ale mediului devin comparabile cu lungimea de undă această formulă nu mai este corectă, viteza reală fiind mai mare. Pentru o bară cu secțiunea transversală mult mai mare decît lungimea de undă modulul lui Young trebuie înlocuit cu modulul undei
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
într-o bară de oțel viteza sunetului este de aproximativ 5100 m/s. Cînd dimensiunile transversale ale mediului devin comparabile cu lungimea de undă această formulă nu mai este corectă, viteza reală fiind mai mare. Pentru o bară cu secțiunea transversală mult mai mare decît lungimea de undă modulul lui Young trebuie înlocuit cu modulul undei plane, "M", care se poate calcula din modulul lui Young și coeficientul lui Poisson, formula 5: Viteza de propagare a sunetului calculată astfel este mai mare
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]