6,621 matches
-
rideau, lorsque le héros de la pièce a lancé să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau (...) Clorinde, debout contre la rampe de velours, dominant la salle de șa taille superbe" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Parisul secolului al XIX-lea nu este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nici măcar definiția a contrario a prezidențiabilului democratic nu a funcționat, fiind o abordare necesară, nu și suficientă. Pe de altă parte, chiar o inteligentă indigenizare întârziată a ethosului disident central-european ar fi ratat, fie și cu un Havel autohton la tribună, fiindcă românii nu au putut institui raporturi funcționale între elitele alternative și societate, iar cultura politică a „strângerii de mână” și a „mesei rotunde” nu s-a putut adopta la noi; cât a fost tare, sistemul comunist nu a negociat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
campanii ceva mai coerente, de regulă lipsite de continuări pe termen mediu. De exemplu, România literară a făcut mereu câte puțin din toate, cam în toate direcțiile, mai curând în linia unei onorabile tradiții, iar animozitățile ocazionale între această fostă tribună a spiritului critic exprimabil sub ceaușism și tribuna „noii direcții noi în cultura română”, Observator cultural gândit și condus de Ion Bogdan Lefter, mi-au părut prea marcate de idiosincrazii personale și prea eterogene pentru a putea fi formulate analitic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
continuări pe termen mediu. De exemplu, România literară a făcut mereu câte puțin din toate, cam în toate direcțiile, mai curând în linia unei onorabile tradiții, iar animozitățile ocazionale între această fostă tribună a spiritului critic exprimabil sub ceaușism și tribuna „noii direcții noi în cultura română”, Observator cultural gândit și condus de Ion Bogdan Lefter, mi-au părut prea marcate de idiosincrazii personale și prea eterogene pentru a putea fi formulate analitic ori subsumate unui program. Ludica Dilema, inițiată sub
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sus drept reacție surprinzător de francă, dată fiind prudența (pentru a nu spune mai mult) cu care americanii își comunică public opiniile chiar și atunci când trăiesc din asta. Într-un scurt articol din The Washington Post reluat de International Herald Tribune (cum se știe, acesta din urmă e bazat pe cooperarea dintre cel dintâi și The New York Times), Margaret Engel, importantă personalitate mediatică, comentează reunirea în septembrie 2002 a peste trei mii de jurnaliști la Beverly Hills, cu prilejul decernării unor tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comparației interculturale, vezi Jörn Rüsen, Geschichte im Kulturprozess, Böhlau, Köln, Weimar, Viena, 2002, în special capitolele 9 („Interkulturell kommunizieren - die Herausforderungen der Kulturwissenschaften”) și 10 („Theoretische Zugänge zum interkulturellen Vergleich”). 3. „The new ethnic media are changing America”, International Herald Tribune, 19 septembrie 2002, p. 7; traducerea îmi aparține. Autoarea folosește termenul Balkanized pentru fenomenul redat de mine prin fragmentat (am reținut sensul cel mai favorabil, deși probabil în original se avea în vedere ceva mai grav). Judecând după următoarele exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de cinci ani, obținând doctoratul în drept. În 1930 a făcut parte din delegația la Congresul minorităților de pe lângă Societatea Națiunilor de la Geneva; o vreme este profesor la École pour la Propagation des Langues Étrangères en France de la Paris. Întemeiază revistele „Tribuna românilor transnistreni” (1927-1928) și „Moldova nouă” (1935-1941), organ al Asociației Culturale a Transnistrenilor, conduce ziarul „Transnistria” (1941-1944). În 1942 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Între 1942 și 1943, ca președinte al Consiliului Național al Transnistriei, inițiază, împreună cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
la „Brașovul literar și artistic”, după 1930 evoluând tot mai mult în sensul ideologiei grupărilor de dreapta. Prezent în „Săptămâna”, „Telegraful român”, „Omul liber”, „Banatul”, „Semenicul”, „Viața săceleană”, „Luceafărul literar”, „Lupta”, „Lanuri”, „Țara Bârsei”, „Viața ilustrată”, „Porunca vremii”, „România eroică”, „Tribuna”, „Ardealul”, „Plaiuri năsăudene”, „Klingsor” (semna și A. Postol, Ideal), publică, după volumele Ancore (1926) și Talaz (1933), o culegere cuprinzând întreaga sa creație lirică, Traista mea (1940). Din 1930, devine membru al Societatății Scriitorilor Români, până în 1944, când a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
Din 1998 este și cadru didactic la Facultatea de Jurnalistică a Universității Banatul. Debutează în 1983, cu poezie, la ziarul „Viitorul” din Turnu Severin, iar editorial în 1994, cu placheta Firește că exagerez (Premiul Uniunii Scriitorilor). E prezent în „Orizont”, „Tribuna”, „Poesis”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Familia” și în „Agora” (Philadelphia), „Impuls” (Novi Sad), „Lumina” (Pancevo) ș.a. Volumul Piper pe limbă (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara) reunește interviuri luate unor personalități bănățene. I s-au decernat Premiul de Excelență al Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
o școală postliceală de arhitectură (1971-1973) și Facultatea de Științe Economice (1974-1978). Debutează cu poezie în „Convorbiri literare” (1977) și editorial, cu volumul Fântâni carteziene (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Mai colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Dialog” ș.a. Universul poeziei lui D. se definește printr-un lirism cerebral, auster, în care miturile și simbolurile esențiale ale culturii europene ordonează într-o viziune geometrică elanurile romantic-juvenile ale unui suflet aflat la răspântia marilor întrebări existențiale: „Să îngenunchem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
G. Călinescu. L. este una dintre primele publicații postbelice care s-au aliniat la noua ideologie a epocii. Autoritatea celui care a condus-o a făcut din ea un fel de model pentru viitoarele publicații culturale, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. Nevoiți să supraviețuiască, cei mai mulți oameni de cultură și de presă au acceptat, cu sau fără convingere, fațada ideologică. Astfel, în articolul-program intitulat Arta și lumea, se observă strădania marelui critic de a împăca principiile criticii profesioniste cu cerințele ideologiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
și postul de director). Ca tânăr debutant în Bucureștii începutului de veac, A. trece prin redacția unor gazete ca „Adevărul”, „România”, „Patria”; vreme de câteva decenii e de găsit semnând, deopotrivă ca poet și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
directorul- proprietar al acestei uzine !”, îi comunică Stoian capitalistului unsuros, agățat de coniac și trabuc. Tăietură de montaj. Imagine magnifică a unei uriașe schelării metalice înțesate cu oameni, parcă plutind deasupra masei și mai mari de muncitori. Stoian solemn, la tribună : „Tovarăși, dragii mei tovarăși, trăim astăzi, împreună, unul din marile momente revoluționare ale patriei noastre, naționalizarea tuturor întreprinderilor !”. Tăietură de montaj păstrându-se cuvintele lui pe coloana sonoră : din nou marea arcă metalică aeriană, vestind lumea nouă, un imens drapel
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Bistrița (1986-1991), va fi mai târziu director al Casei de Cultură din Beclean. Debutul are loc la revista „Astra”, în 1968, cu povestirea Caii. Primul volum de proză scurtă, O fotografie veche, înrămată, îi apare în 1994. Colaborează la „Cronica”, „Tribuna” și „Steaua”, „Minerva” (Bistrița), „Banatul” ș.a. Laureat al Concursului „Liviu Rebreanu” (Bistrița, 1983) și al Concursului Național de Proză „Pavel Dan” (Cluj-Napoca, 1987), i se acordă în 1996 un premiu la Salonul Național de Carte din Cluj-Napoca. P. scrie o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
preot. Urmează școala primară în satul natal, apoi gimnaziul la Bistrița și liceul la Năsăud, absolvit în 1953, când se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București (pe care o termină în 1958). A lucrat ca redactor la „Tribuna” (1959-1960), secretar literar la Teatrul de Stat din Turda (1960-1964), apoi redactor la „Steaua” și din nou la „Tribuna”. Debutează în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București (pe care o termină în 1958). A lucrat ca redactor la „Tribuna” (1959-1960), secretar literar la Teatrul de Stat din Turda (1960-1964), apoi redactor la „Steaua” și din nou la „Tribuna”. Debutează în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități importante ale culturii românești (C. Brâncuși) și studii de folclor (Folclor în Țara Zarandului, în colaborare cu Ioan Șerb). În Arghezi și folclorul, lucrare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
ca redactor-șef de secție (social-economic). Este inițiatorul și totodată coordonatorul principal al revistei „Banat-Media”. Colaborează la mai multe publicații din țară și străinătate: „Orizont”, „Paradox”, „Helikon”, „Knjizevni zivot”, „Știință și tehnică”, „Renașterea bănățeană”, „Realitatea bănățeană”, „Banatske novine”, „Forum studențesc”, „Tribuna tineretului” (Iugoslavia), „Stremljenja” (Iugoslavia) ș.a. A debutat în presă cu proză SF în „Forum studențesc” (Timișoara, 1977). Debutul editorial îl reprezintă volumul Averse izolate (1984). Diversitatea preocupărilor lui B. se manifestă și în domeniul propriu-zis al literaturii. Autor al câtorva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
Filiala timișoreană a Uniunii Scriitorilor (1980-1983), secretar literar (1983-1989), apoi redactor (din 1990) la revista „Orizont”. În prezent este președinte director general al editurilor Hestia (fondată în 1991) și Anthropos (fondată în 1995). Colaborează la revistele „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Lumina”. Mai semnează și cu pseudonimele Andrei Băleanu, Lucian Albu, Ovidiu Constantinescu, Al. Lucian. Debutează cu versuri în „Orizont”(1969), iar prima lui carte, Ideografii lirice contemporane, îi apare în 1977 (Premiul pentru debut al Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
Dialog” în 1975, iar editorial, cu volumul Proza criticilor, în 1983. Colaborează la „Amfiteatru”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Astra”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dialog”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna României” ș.a. Este distins cu Premiul pentru critică literară al Colocviului Național de Literatură și Publicistică (1977), Premiul „Napoca universitară” (1978), Premiul revistei „Cronica” pentru critică literară (1982) ș.a., precum și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
în 1975, iar editorial, cu volumul Proza criticilor, în 1983. Colaborează la „Amfiteatru”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Astra”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dialog”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna României” ș.a. Este distins cu Premiul pentru critică literară al Colocviului Național de Literatură și Publicistică (1977), Premiul „Napoca universitară” (1978), Premiul revistei „Cronica” pentru critică literară (1982) ș.a., precum și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2001). Cărțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
editorial cu studiul monografic Aron Densușianu (1974). Colaborează cu studii de istorie literară și comentarii critice la revistele „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista de pedagogie”, „Pro didactica”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Acta Musei Devensis”, „Sargetia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”. Anvergura reală a investigațiilor de istorie literară, capacitatea de a discerne critic valorile sunt ilustrate de numeroase articole semnate de A., reprezentând contribuția la Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și Dicționarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
Partidului. O imensă butaforie pseudo-istorică și pseudo-folclorică face din "vizita de lucru" un tablou vivant care reprezintă istoria pentru a legitima prezentul. Distanțarea față de tradiția stalinistă a liderului invizibil, ale cărui rare epifanii semănau cu un grup statuar pietrificat la tribuna oficială a manifestațiilor, e evidentă: Ceaușescu circulă în toată țara, televiziunea proiectează la nivel național fiecare dintre aceste evenimente regionale sau sectoriale, așa încât prezența obsesivă a Liderului irumpe chiar și în orizontul domestic, anexând spațiul privat celui public. Ceaușescu e
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și Palatul Cotroceni. Dar, când președintele Iliescu a anunțat demisia lui Petre Roman, lucrurile s-au calmat subit și minerii au plecat din București. Interpretarea acestui lanț de evenimente a rămas contradictorie, chiar dacă, în 1999, Curtea Supremă de Justiție (Fostul Tribuna Suprem, azi numit Înalta Curte de Casație și Justiție) l-a condamnat pe conducătorul minerilor, Miron Cozma, pentru tentativă de subminare a instituțiilor statului. Versiunea cea mai informată asupra acestui episod rămâne probabil cea a lui Petre Roman, care a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
n. Ilișiu) și al lui Ștefan Rebreanu, țărani. Face școala primară în satul natal, urmând apoi Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie la București (1952-1957). Va lucra ca redactor, apoi ca șef de secție la revista „Tribuna” din Cluj. În 1969 este numit director al Studioului de Radio-Televiziune Cluj, funcție pe care a deținut-o până în 1985, când studioul a fost desființat. În același an devine redactor-șef al Editurii Dacia din Cluj. În 1989 s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]