8,428 matches
-
i se dăduse, a vorbit liber, făcând un rechizitoriu concepției materialiste și comunismului. N-a apucat să-și termine expunerea, căci a fost bruiat, apoi arestat și adus în țară. Bătăile și supliciile la care a fost supus l-au tulburat; avea mai tot timpul stări de om speriat, arareori momente de luciditate. Într-una din stările de liniște sufletească am reușit să aflu câte ceva. Bietul tânăr cred că nu depășea 25 de ani, dar din cauza suferințelor și a neîngrijirii părea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
maniere ca și cei cu care stătusem. După doi ani au plecat la Galați și am rămas singuri în apartamentul în care locuim și astăzi. Șicanările securității Plecasem de la inginerul Dragon, dar șicanele securității nu încetau. Chemările aproape zilnice o tulburau pe soția mea. A luat copilul în brațe: Hai cu mine la securitate! Vreau să știu ce au cu tine! Ofițerii care mă aveau sub control, Coliban, zis și Luță, și Bulearcă, lipseau. Un ajutor, ofițer mai tânăr, Stanciu, mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
somn cu privirea răvășită, abia răsuflând înecat. Fiica lui Coliban, minunea înfiată, nu dăruită de Dumnezeu ca un dar meritat, va fi lezată în conștiința ei de cele ce se spun despre tatăl ei adoptiv. O rog să nu se tulbure. Ea nu cred că moștenește nici una din virtuțile tatălui adoptiv. Poate abia acum află că binele și îndestularea în care a trăit erau prețul durerii, al adevărului care i se revelează. Iertați-mă, domnișoară Coliban. Dumnezeu vă iubește și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prin tot felul de tentații, te vor lovi, calomnia și batjocori, îți vor crea situații greu de suportat, îți vor pune piedici greu de trecut. De aici poți înțelege că altcineva lucrează prin ei. Nu faptul că ai plecat îi tulbură propriu-zis, ci faptul că ești acum pentru ei oglindă care le arată murdăria în care se află. Diavolul, temându-se ca nu cumva și altul să se trezească, să-și vină în fire, dă asaltul asupra oamenilor, să-i facă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dragostea mea în Hristos! MAXIM VIRGIL Aș fi dorit ca aceste memorii să apară după moartea mea. Dar am considerat că astă noapte am murit; rog pe cei ce au de pus vreo întrebare pentru vreun lucru care i-a tulburat citind memoriile să vină să mă întrebe sau să-mi ceară socoteală la mormânt. Acolo le voi răspunde! Te Deum Ca bobul din spic Te-ai copt, Cuvântule, în Holda Neamului... Și așteptăm doar ziua-hotărâtă plinirilor, Plinirii-n Veșnicie!... Ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fundamentală a omenirii. Procesul acesta organic reprezintă o evoluție naturală, deoarece națiunile au misiuni și numai națiunile pot îndeplini asemenea "misiuni istorice". Dacă se abat sau sînt forțate să se abată de la ele, ordinea naturală (organică) a lumii va fi tulburată (așa cum echilibrul ecologic al lumii naturale poate fi tulburat prin intervenții forțate industriale sau de altă natură, într-o nișă ecologică). Presiunile pot distruge națiunea, dar niciodată nu o vor schimba sau modifica. Întrucît este organică, ea nu poate fi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
naturală, deoarece națiunile au misiuni și numai națiunile pot îndeplini asemenea "misiuni istorice". Dacă se abat sau sînt forțate să se abată de la ele, ordinea naturală (organică) a lumii va fi tulburată (așa cum echilibrul ecologic al lumii naturale poate fi tulburat prin intervenții forțate industriale sau de altă natură, într-o nișă ecologică). Presiunile pot distruge națiunea, dar niciodată nu o vor schimba sau modifica. Întrucît este organică, ea nu poate fi transformată în altceva. Românii sînt mai presus de orice
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
rață este rață. Se pare însă că lipsește ceva aici. Era oare Iorga un conservator sau un naționalist romantic întîrziat care credea în evoluția organică a societății? Pentru el, nu exista nici o entitate mai organică decît națiunea. Revoluțiile tind să tulbure și să stopeze acest proces, așa cum sublinia Iorga în timpul conferințelor pe care le-a ținut în America 33. Iorga a încercat să minimalizeze importanța unor asemenea momente de cădere. În acest context, "omul secolului al XIX-lea" ignora însă impactul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai bune. Ulterior, Iorga a încercat să deschidă "orizonturile" și o mare parte din celelalte aspecte au trecut pe plan secundar. Iorga a susținut întotdeauna că epoca fanariotă nu a fost sterilă și că, lucru extrem de important, ea nu a tulburat evoluția procesului organic. Dr. Samuel Johnson n-ar fi fost de acord cu personalitatea lui Iorga sau cu teoriile sale istorice, deoarece l-ar fi considerat drept un om ale cărui convingeri profunde se opuneau legii și ordinii. (Dr. Johnson
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
chiar și despre istorie. El accepta multe (dar în nici un caz pe toate) dintre criteriile lui Taine, mai ales pe cele relativ la legătura dintre natură și literatură (L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre (Origines de la France contemporaine). Taine judeca un scriitor după "mediul moral" al societății. El era un determinist: rasa, mediul, momentul istoric au, după părerea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
expresia: "Mai bine Hitler decît Blum!" Echivalenții din Anglia ai acestor oameni știau că chiar dacă englezii vor cîștiga iminentul război, Imperiul Britanic nu va supraviețui. Cuvîntul la ordinea zilei era împăciuitorismul. Iorga era partizanul împăciuitorismului (deoarece "împăciuitorii" nu voiau să tulbure starea de fapt din România, iar un război distrugător între Hitler și Stalin nu i-ar fi frînt inima nici lui Iorga). Dar n-a fost să fie așa. Următoarele evenimente din 1936 vor deschide drumul Conferinței de la Hossbach. În timpul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
erau într-un fel foarte diferite. Așa cum menționează doamna Liliana în Jurnalul ei (însemnarea poartă datarea simplă de decembrie 1938), "Tata este dezgustat de uciderea lui Codreanu și a celorlalți legionari". Iorga i-a spus următoarele lui Călinescu: "Nu sînt tulburat din cauză că au fost împușcați, ci din cauză că statul a devenit un criminal!" Le-a spus alor lui că regele și Călinescu aranjaseră aceste asasinate. Ceilalți membri ai cabinetului nu știau nimic despre aceasta, iar Iorga se gîndea serios să demisioneze. În timpul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lipsită de conducere tocmai atunci cînd trebuia să facă față răspunderilor puterii, să se ridice la înălțimea idealurilor pe care se angajaseră să le împlinească. Iorga nu a făcut nici un comentariu în legătură cu masacrele, deși, după spusele alor lui, era foarte tulburat de metodele utilizate de regim. După asasinarea lui Călinescu, a fost numit un guvern sub conducerea generalului G. Argeșanu, în scopul organizării băii de sînge. Apoi, timp de aproape două luni, prim-ministru a devenit Argetoianu. În cele din urmă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
marea fereastră orizontală, tăiată pe câțiva metri din perete, care dă spre camera „interioară“. Când mă ridic în picioare, sunt obligat să o privesc, întrucât în sticla neagră îmi văd fața reflectată ca într-o oglindă. Niciodată n-am fost tulburat de spaime nocturne. Nu-mi aduc aminte ca în copilărie să-mi fi fost vreodată frică de întuneric, Încă de la început, mama mi-a sădit în minte ideea că teama de întuneric e o superstiție de care oamenii cu credință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
masă voluminoasă, cu o spinare vălurită și ghimpoasă. A mai apărut ceva ce putea fi o labă sau o aripă imensă de pește. Nu puteam vedea întreaga creatură, ci o porțiune a trupului, sau poate că o coadă lungă care tulbura apele înspumate în jurul părții de jos a ceea ce se ridicase acum din mare la o înălțime (ce părea) de șapte sau chiar zece metri. Și pe urmă, creatura s-a încolăcit, așa încât gâtul lung s-a rotit în două cercuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să se înalțe chiar la picioarele mele. Dar mădularele mi-erau ca împietrite, iar inima îmi bătea cu atâta violență, încât orice efort în plus m-ar fi putut doborî. Marea își reluase calmul și nimic nu l-a mai tulburat. În cele din urmă, m-am ridicat și am pornit-o încet spre casă. Am urcat scările și am intrat în salon, unde am stat un răstimp controlându-mi respirația și apăsându-mi mâinile pe inimă. Nu suportam să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
însumi ca și cu ceilalți. (Aventurile amoroase prostești și stânjenitoare, mai cu seamă în cadrul unui grup închis, afectează munca serioasă.) Eu unul sunt foarte înclinat spre gelozie și am avut de-a face cu oameni foarte geloși. Invidia m-a tulburat în mai mică măsură. Invidia mutilantă poate deveni un teribil handicap în teatru, și mi-am dat seama, foarte curând, că una din condițiile succesului constă în depășirea invidiei. Am suferit că n-am fost niciodată un actor de prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iar mama trebuie să fi înțeles acest lucru. (Cât de egoist apar, probabil, când mă descriu drept centrul universului părinților mei. Dar eram centrul universului lor.) Până la urmă, am încetat să mai aștept cu nerăbdare vizitele mătușii Estelle, deși eram tulburat ori de câte ori venea pe la noi, pentru că o deprima și o enerva pe mama. Casa noastră era întotdeauna „tulburată“ de asemenea vizite, și după aceea era nevoie de o bucată de timp până să-și revină la normal. Când Rolls-Royce-ul lui Abel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
centrul universului părinților mei. Dar eram centrul universului lor.) Până la urmă, am încetat să mai aștept cu nerăbdare vizitele mătușii Estelle, deși eram tulburat ori de câte ori venea pe la noi, pentru că o deprima și o enerva pe mama. Casa noastră era întotdeauna „tulburată“ de asemenea vizite, și după aceea era nevoie de o bucată de timp până să-și revină la normal. Când Rolls-Royce-ul lui Abel Arrowby cotea, în cele din urmă, dispărând de pe strada noastră, mama se cufunda în tăcere, răspundea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dictatorii prosperă. M-am așezat, dar nu puteam mânca sau bea în prezența ei. Rosina și-a scos singură un pahar, și-a turnat puțin vin, și s-a așezat la masă în fața mea. Eram încă țeapăn de furie și tulburat de propria-mi frică. Dar acum că-mi astâmpărasem un pic foamea, mă rodea un grăunte de curiozitate în legătură cu strania apariție a Rosinei. În orice caz, cum puteam scăpa de Rosina, din moment ce refuza să plece? Era mai înțelept s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se prefăcuse în ruine, orice veche presupunere se spulberase, orice cumplită posibilitate își deschisese porțile. În momentele acelea, cred că nu mi-a dat prin cap că s-ar putea să urmeze curând o suferință cumplită. Nu perspectiva suferinței mă tulbura atât de intens, ci însăși experiența schimbării. Simțeam prezența unei îngrijorări, așa cum trebuie să simtă gâza care iese dintr-o crisalidă, sau foetusul încolăcit când își croiește drum spre lume. Nu era vorba de o proiectare în trecut. Amintirile păreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să coexiste două stări de lucruri incompatibile una cu cealaltă: va trebui să leg o relație stabilă, permanentă și, oarecum, strânsă, cu Hartley și, în același timp, să evit chinurile unui infern de gelozie. Și, firește, nu trebuia să-i tulbur căsnicia. Dar de ce „firește“?... Nu, nu, nu puteam, nu trebuia să mă gândesc să-i tulbur căsnicia. Asemenea încercare ar fi fost de o imoralitate de neconceput, și apoi nu exista nici o rațiune să-mi închipui că, chiar de-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stabilă, permanentă și, oarecum, strânsă, cu Hartley și, în același timp, să evit chinurile unui infern de gelozie. Și, firește, nu trebuia să-i tulbur căsnicia. Dar de ce „firește“?... Nu, nu, nu puteam, nu trebuia să mă gândesc să-i tulbur căsnicia. Asemenea încercare ar fi fost de o imoralitate de neconceput, și apoi nu exista nici o rațiune să-mi închipui că, chiar de-aș încerca, aș reuși. Drumul ăsta ducea la nebunie. După ce examinasem cuplul, nu-mi mai imaginam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apuca, de față cu alții, să torni apă în vin. În ciuda aspirinelor pe care le luasem o dată cu masa de prânz, încă mă mai durea capul de-mi plesnea. O ceață maronie și niște pete negre, foarte volatile și intermitente, îmi tulburau câmpul vizual. Mă simțeam nesigur pe picioare și legat într-un chip foarte ciudat cu pământul, de parcă devenisem brusc extrem de înalt. Pe urmă a început să mi se pară că un foarte mare număr din femeile mele se găseau acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plutește asupr\-i un nor cețos, care ține de - sau poate că este chiar - ideea mea că James e negru sau murdar. În același timp, rânjetul lui băiețesc, stupid, cu dinții pătrați, îl face adeseori să pară imbecil. Fața lui „tulbure“ nu-i ascunsă și, în nici un caz, sinistră, dar, într-un anume fel, obturată. M-am întrebat pentru a nu știu câta oară, atunci când îl vedeam zâmbind vag în timp ce dădea drumul muștei pe fereastră, dacă într-adevăr reușea să semene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]