6,704 matches
-
cere pace, dar condițiile cerute de aliați erau atât de absurde încât nu s-a ajuns la nici un rezultat. Conform mărturiei lui De Ruyter, a fost cea mai sângeroasă și mai disperată luptă la care a luat parte vreodată. Numai tunurile lui "Zeven Provincien" au tras în jur de 3.500 de ghiulele. Corpurile a peste 1.200 de oameni au fost aduse de valuri pe coastele orientale ale Angliei, printre care trei dintre halebardierii lui Cornelis de Witt (în timp ce alți
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
parte a bătăliei, această tactică a dat roade spectaculoase: cele mai mari vase din flota aliată fuseseră învinse - nava-amiral a Escadrei Albastre era incendiată, iar cea a Escadrei Roșii dezafectată și scoasă din luptă, două puternice nave cu 82 de tunuri erau capturate, iar multe alte nave englezești erau foarte avariate. Vântul slab a împiedicat tractarea în afara luptei a capturilor, iar aceste nave au fost în cele din urmă luate înapoi de englezi. Din nou neerlandeziilor le-a fost refuzată victoria
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
luptei a capturilor, iar aceste nave au fost în cele din urmă luate înapoi de englezi. Din nou neerlandeziilor le-a fost refuzată victoria decisivă de către imensa trăinicie și putere de foc ale navelor amiral englezești cu trei punți de tunuri, adevărate fortărețe plutitoare. Acestea au rezistat atacurilor concentrate ale neerlandezilor și au reprezentat coloana vertebrală a flotei aliate sub care celelalte nave să se regrupeze. Din perspectiva materială, pierderea navei "Royal James" valora mai mult decât cele două nave ușoare
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
decât cele două nave ușoare pierdute de neerlandezi (și o a treia care a luat foc accidental a doua zi după bătălie, "Westergo" 56); iar dacă neerlandezii ar fi reușit să ducă în patrie cele două capturi cu 82 de tunuri și alte mari nave englezești foarte avariate, avantajul ar fi fost și mai mare. Mai important este rezultatul strategic. Englezii au susținut că i-au gonit pe neerlandezi spre propria coastă, însă flota aliată nu era în stare să îi
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri și 31.365 oameni, 11 fregate ușoare, 28 nave incendiare, 50 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~180 nave in total) 61 nave de linie, 14 fregate (75 nave de război), 36 nave incendiare, 22 iachturi și alte
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
fregate ușoare, 28 nave incendiare, 50 bărci lungi, flute, iachturi și alte nave mici (~180 nave in total) 61 nave de linie, 14 fregate (75 nave de război), 36 nave incendiare, 22 iachturi și alte nave mici cu 4.484 tunuri și 20.788 oameni (133 nave in total)
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
care nu au putut asista ca simpli spectatori la suferințele populației române aflată în zona neutră. Efectivul unității a fost constituit din 3 batalioane cu un total de circa 120 de ofițeri și peste 4.000 soldați, dispunând de 4 tunuri. Comandant al Batalionului 3 Abrud-Câmpeni a fost numit maiorul Sabin Banciu, iar comandanți ai celorlalte 2 batalioane (I din plasa Abrud și II din plasa Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În fiecare batalion au existat
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
I din plasa Abrud și II din plasa Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În fiecare batalion au existat 3 companii de pușcași, iar acestora li s-a mai adăugat 1 companie de mitraliere, bateria de tunuri de câmp, 1 companie de pionieri, 1 jumătate de companie de transmisiuni, 1 companie de jandarmi, un spital de câmp, servicii auxiliare și un Stat Major. Uniformele au fost amestecate (austro-ungare, rusești și românești), iar chipiurile au fost decorate cu
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Wissmann". Capturarea lui "Kingani" și scufundarea lui "Hedwig von Wissmann" au slăbit mult puterea navală germană pe Lacul Tanganyika. Cu toate acestea, un supraviețuitor de pe "Kingani" a raportat că "Götzen" fusese recent înarmată cu un tunde pe crucișătorul recent scufundat . Tunul de pe "Königsberg" îi dădea lui "Götzen" capacitatea de a trage eficient asupra lui "Mimi", "Toutou", și "Fifi" de la distanță mult mai mare decât raza lor de acțiune. Deși "Götzen" nu putea fi atacat direct, supremația germană pe Lacul Tanganyika fusese
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
Narva. Novgorodienii au restaurat fortăreța în 1297. Koporie a fost cel mai puternic bastion din regiune și a supraviețuit numeroaselor atacuri, în timpul războaielor suedezo-novgorodiene. După încorporarea în statul moscovit, cetatea a fost întărită și reconstruită pentru a rezista loviturilor de tun. Structurile păstrate până azi aparțin acelei perioade. Forțele ruse au pierdut Koporie în timpului Războiului Livonian, dar l-au recuperat prin Tratatul de la Tiavzino. În timpurile tulburi, Koporie a fost atacat de 2.500 de suedezi, de zece ori mai
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
au locuit la Viena, curtea regală rămânând în acel oraș. După recuperarea fortăreței și a orașului din mâinile turcilor, castelul a fost reconstruit și restaurat în profunzime, deoarece multe ziduri, edificii și turnuri fuseseră transformate în ruine de loviturile de tun din timpul Asediului Budei (1686). Maria Tereza a Austriei, Franz Joseph I și alți monarhi ai Casei de Habsburg au realizat schimbări profunde de-a lungul secolelor, investind cantități mari de resurse și bani în crearea unui reședințe regale în
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
Pintea trasând portretul credibil al unui fanatic crescut, de altfel, la școala CIA. O legiune de alți actori români îl înconjoară (într-un plan poate fi recunoscută, după o „atât de îndelungată absență” de pe platouri, Adela Mărculescu), iar „carnea de tun” o formează cascadorii români care își arată limitele interpretative: „mor”, toți, scuturați de aceleași spasme epileptice care provoacă mai degrabă hazul decât spaima. Coproducătorul român pare a fi întreprinzătorul concern Media Pro care nu pierde ocazia, în cea mai tensionată
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
2 mm și diametrul de 12 mm. Pe aversul medaliei este reprezentată simbolic România sub forma unei femei sprijinindu-se cu mâna stângă de o sabie și care ține cu mâna dreaptă ridicată o cunună de lauri. Femeia pășește peste tunuri, drapele, puști și iatagane aruncate la picioarele sale. În spatele și în dreapta ei este reprezentată acvila română, iar în stânga ei, în picioare, se găsește un înger înaripat ținând cu ambele mâini un drapel încununat, desfășurat spre partea stângă a medaliei. În spatele
Medalia Apărătorilor Independenței () [Corola-website/Science/328501_a_329830]
-
pereți de 12-16m înălțime și grosime de 4m, structura de apărare a fost completată ulterior de o serie de șanțuri și valuri de pământ, având rolul de a asigura apărarea din direcția nord; în fort au fost amplasate 60 de tunuri moderne de calibru mare pe afeturi fixe. După finalizarea fortăreței de pe dealul Gellért, realizarea celorlalte obiective ale rețelei de forturi a fost abandonată, în favoarea construirii sistemului de cazemate de la Komarom. Datorită amenințării permanente pe care o reprezenta fortăreața, pentru populația
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
sub presiunea opiniei publice, au intreprins lucrări de demolare, mai mult simbolice, dar care au fost abandonate din lipsă de fonduri. Cu ocazia demantelării parțiale din 1898-99, au fost distruse acele părți ale fortificației care puteau fi folosite pentru amplasarea tunurilor de asalt și a fost demolată cazarma precum și clădirile administrative din curtea interioară. După anul 1900, Citadela, treptat, a devenit o atracție turistică și un loc de belvedere, datorită panoramei ce se deschide asupra întregului oraș. La începutul secolului al
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
situația Armatei a 3-a s-a îmbunătățit și a atacat oarșul Metz, parte a Liniei Maginot și unul dintre cele mai puternic fortificate orașe din Europa Occidentală. Orașul nu putea fi ocolit deoarece mai multe forturi din jurul orașului aveau tunurile direcționate spre punctele de traversare ale râului Moselle și ale principalelor drumuri din regiune. Orașul putea fi folosit ca punct de organizare a contraatacurilor germane împotriva spatelui Armatei a 3-a americane. Înbătălia care a urmat, americanii au ieșit victorioși
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
iar olandezii intenționau să fie cu peste 50% mai puternici decât atunci. Acestea erau totuși doar numerele. Din punct de vedere calitativ, și olandezii și englezii foloseau nave mai grele. La Beachy Head aveau 10 nave cu 3 punți de tunuri. La Barfleur vor fi 25 nave cu 3 punți (9 olandeze și 16 engleze). La fel cum Ludovic XIV spera la trădare, și anglo-olandezii se temeau de ea. Regina Maria a II-a a arestat într-adevăr o mulțime de
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
focul cât mai mult posibil, pentru a permite flotei franceze să se apropie; Almonde încerca să își extindă linia pentru a învălui avangarda franceză, în timp ce Ashby era încă depărtat și încerca să se apropie. Cele două flote intrară în raza tunurilor la 11am, dar ambele și-au ținut focul pentru următoarele 15 minute, până când "Saint Louis" (nr 4 in Escadra Albastră și Albă franceză) a tras asupra navei opuse; după aceea canonada deveni generală în susul și în josul liniei. 11am - 1pm În
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
lui Russell au fost angajate de aproape, provocându-și fiecăreia distrugeri considerabile. "Centurion" 50 (Red 7) a fost angajată în luptă de "Ambitieux" 96 (White 7, nava lui Villette) și avariată sever; "Chester" 50 (Red 12) s-a dovedit inferioară tunurilor lui "Glorieux" 64 (White 8) și a trebuit să se retragă; "Eagle" 70 (Red 11) a fost forțată să iasă din linie, cu 70 de morți, pentru a repara avariile, dar s-a întors în luptă după reparații urgente; în timp ce
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
14) și restul diviziei sale intrară în luptă la scurt timp după, angajând corpul principal pentru următoarele 2 ore. 8pm Navele lui Shovell erau încă în raza francezilor, dar se aflau cu pupa spre prova francezilor, astfel că doar câteva tunuri au putut fi folosite de ambele părți. Din poziția sa în susul fluxului, Shovell încercă să spargă formația francezilor trimițând nave incendiare asupra lor odată cu valul mareic; intenția sa era să îl forțeze pe Tourville să își taie cablul ancorelor pentru
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
fluxului, Shovell încercă să spargă formația francezilor trimițând nave incendiare asupra lor odată cu valul mareic; intenția sa era să îl forțeze pe Tourville să își taie cablul ancorelor pentru a scăpa de ele, lăsându-l în derivă cu fluxul către tunurile lui Russell. Patru nave incendiare au fost eliberate, dar francezii au putut să se ferească de ele. O navă incendiară s-a încurcat cu "Perle", dar echipajul acesteia a reușit să o elibereze; o alta, eliberată de "Cambridge" 70 și
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
uimitor, nici una dintre nave oricărei linii nu a fost pierdută; nici una nu a fost scufundată sau capturată. Shovell a epuizat 4 dintre navele sale incendiare fără nici un rezultat și o alta a ars mai devreme după ce a fost lovită de tunuri; acestea puteau fi văzute arzând noaptea și au fost notate de căpitanul lui "Monmouth" în jurnalul de bord. Ambele părți au raportat o mare explozie în jurul acestei ore, dar toți au crezut că era o navă din flota opusă. Oricare
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
pe restul de 12 la St Vaast la Hougue. În timpul urmăririi flotei franceze după bătălia de la Barfleur, 3 dintre cele mai avariate nave franceze, "Soleil Royal" 104, "Admirable" 90 și "Triomphant" 76, însoțite de 2 fregate, de 24 și 20 tunuri, și de o navă incendiară, au căutat adăpost la Cherbourg. Au fost aruncate pe plajă în fața orașului, deoarece portul nu era potrivit pentru ele. Russell l-a detașat pe Delaval, viceamiralul său, să atace și să le distrugă. Delaval luă
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
100 pe mai manevrabila "St Albans" 50, Delaval a pornit primul său atac în dimineața de 21 mai. Francezii făcuseră eforturi serioase de a-și proteja navele; acestea erau eșuate cu catargele către mare, pentru a crea un obsacol atacatorilor, tunurile lor erau manevrate de servanți și erau protejate de baterii de pe uscat, "Soleil Royal" de bateria de la Fosse du Galet, celelalte două mai spre Est de tunurile a două turnuri de coastă. Trimițând înainte nave pentru a măsura adâncimea apei
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
acestea erau eșuate cu catargele către mare, pentru a crea un obsacol atacatorilor, tunurile lor erau manevrate de servanți și erau protejate de baterii de pe uscat, "Soleil Royal" de bateria de la Fosse du Galet, celelalte două mai spre Est de tunurile a două turnuri de coastă. Trimițând înainte nave pentru a măsura adâncimea apei, în dimineața zilei de 21 mai Delaval se apropie cu "St Albans" și cu "Ruby" 50 pentru a bombarda navele și fortul, dar focul întors de francezi
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]