8,223 matches
-
stabilindu-se unele divergențe în familie; în noiembrie 1978 a fost semnalat cu comentarii tendențioase privind întâlnirile conducerii superioare de partid și de stat... (NB: același text de mai sus); cumnata și cumnatul au întreținut legături cu fugarul... din Franța; unchiul soției (fratele socrului), Predescu Nicolae, decedat în anul 1947, a fost polițist în Iași... Mențiuni: în decembrie 1979, cu nota adresa Nr. 00606061, Secția verificări-avizări a DSS, a prezentat Secției Cadre a CC al PCR aspectele de la punctele 1, 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! La Otopeni pândeam, până la decolare, dacă nu vine vreun "mesager" de la MAE să mă dea jos din avion, gândind că toate NOTELE "Cooperativei" cu "comentariile" mele împotriva partidului și guvernului, cu "unchiul "polițist, cu cumnatul, cumnata și emigrația română de la Paris... au fost "la dosar" și atunci când s-a luat hotărârea de a fi trimis șef de misiune în Chile. Îmi mai aminteam de discuția cu ministrul Ștefan Andrei și îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
te face liber. Și nu numai! În colonie nu existau bani, nici telefon, radio sau ziare! Cei care i se opuneau lui Schäfer erau bătuți, închiși în catacombe, torturați. Curând după sosire și preluarea conducerii, Schäfer, numit "El Tio Permanente" unchiul veșnic și-a reluat proastele înclinații din Germania, abuzând sexual pe minorii coloniei. Se spune că autoritățile militare chiliene, DINA, serviciul de informații și chiar Pinochet știau ce se întâmplă prin colonie. Ba chiar, mai mult, se spune că Pinochet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
acestea aflasem câte ceva de la democrații chilieni cu care mă întâlneam și de la unii din diplomați. Scandalul în legătură cu colonia și Schäfer a izbucnit la începutul anilor '90. După descinderi în colonie, audieri de martori etc., s-a început urmărirea penală împotriva "Unchiului veșnic". Acesta, prevăzător, a fugit în Argentina, fiind arestat la Buenos Aires, la 2 martie 2005, pe atunci în vârstă de 83 de ani. A fost extrădat în Chile și condamnat la 24 mai 2006, pentru abuzul a 25 de copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
devenit deja de notorietate publică", ceea ce ar fi permis "cooperatorilor" să întocmească o listă cu "victimele", eventual și cu fotografiile acestora! Și dacă "victimele" erau "mai multe", mă întreb, logic: erau toate orfane sau văduve, nu aveau părinți, soți, frați, unchi... care să le apere de "Don Juanul" de la Ambasadă? Exclus într-o țară latină "macho", unde "onoarea" doamnelor și domnițelor este păzită și apărată mai ceva decât a făcut-o Leonidas la Termopile, ceea ce s-ar fi soldat pentru numitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
MAE, a dobândit ritmuri mai alegre în perioada 1979-1989 MAE, ONT și IAPIT, înregistrând, în final, tonalitățile tragice din poemul simfonic al lui Saint Saens "Dans macabru"! Despre "teatrul absurdului" cu eșecul plecării la Roma, cu socrul care-mi era unchi și unchiul care-mi era socru, cu "na, aprobarea, ia, aprobarea", cu dialogurile halucinante între Salcia, Midia, Remetea, Zorleni, Bușteni, Ceahlău..., la încheierea misiunii în Chile, cu Notele UM-urilor referitoare la Alin Săvescu și soția care "o ține pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dobândit ritmuri mai alegre în perioada 1979-1989 MAE, ONT și IAPIT, înregistrând, în final, tonalitățile tragice din poemul simfonic al lui Saint Saens "Dans macabru"! Despre "teatrul absurdului" cu eșecul plecării la Roma, cu socrul care-mi era unchi și unchiul care-mi era socru, cu "na, aprobarea, ia, aprobarea", cu dialogurile halucinante între Salcia, Midia, Remetea, Zorleni, Bușteni, Ceahlău..., la încheierea misiunii în Chile, cu Notele UM-urilor referitoare la Alin Săvescu și soția care "o ține pe-a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam până la a doua generație. De felul lor erau pașnici, dar și când se supărau erau tare belicoși. Pe întreaga suprafață a comunei era un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam până la a doua generație. De felul lor erau pașnici, dar și când se supărau erau tare belicoși. Pe întreaga suprafață a comunei era un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nu-i scăpa nici un film, nici un spectacol și, mai ales, iubea animalele atât de mult încât visa să înființeze un spital veterinar în comuna ei, și întreținea, cu burse consistente, la facultatea de medicină veterinară din București, pe doi dintre unchii mei care în anii care au urmat au făcut cariere mari ca medici de animale. Personaj fermecător, imposibil de uitat, Tiotea Nadia, care cumpăra alimente pentru animale, dar nu avea în casă decât o pisică; era de un patriotism care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a trăit încă mulți ani, a fost silită să rămână sub prima ocupație sovietică, refugiindu-se (ascunzându-se la Odesa), și s-a întors când armata română se reîntorcea în Basarabia, în iunie 1941. A fost descoperită de doi dintre unchii mei care, luptând în armata română, au văzut, în satul Cenușa, o femeie majestuoasă, într-o rochie largă, cu plete albe, întâmpinându-i pe ostașii luptători cu steagul românesc, fâlfaind. Organizase, cu femeile din sat, un punct de primire, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de mine (nu poate fi luată orice poezie pentru că iubita mea, știau toți elevii, era foarte tare la literatură), am simțit un fel de disperare. Am decis atunci să-i cumpărăm o carte de la "Librăria Corpului Didactic", librărie condusă de unchiul lui Panaitescu, fratele tatălui său. Cu inima îndoită, neavând ce face, am fost de acord. Dar la librărie, cărți ursuze, cu aspect didactic, manuale, tratate, o istorie a filozofiei, "Critica rațiunii pure", comentată nu știu de cine, "Dialogurile", o ediție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
anotimpului nu va ameliora vulgarul grotesc masculin, avantajând însă, prin dezgoliri grațioase, jumătatea feminină a națiunii. (Copiii n-au ce căuta în aceste considerații.) " Totul trebuie să fie frumos la om, și sufletul, și îmbrăcămintea"..., cam așa spune Cehov în "Unchiul Vanea". Știu această părere a divinului scriitor de mulți ani, de când era afișată ca lozincă politică, în gara Dorohoi, în epoca stalinistă. Era scrisă foarte mare, cu litere albe, vopsite citeț pe o pânză de sac, vopsită și ea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eradicat traficul, așa încât se poate presupune că brigantina zărită făcea, pe ascuns, încă, acest comerț ilicit, sub nasul autorităților. Conti nuând rememorarea, bătrânul lup de mare reconstruiește în fața tinerilor marinari ai timpurilor moderne, din cuvinte, ultima luptă a căpitanului Stavro, unchiul său, pe a cărui bombardă, Olga, fusese îmbarcat. E, cred, cel mai relevant pasaj din literatura română despre piraterie, înainte de momentul Radu Tudoran. Îl reproduc aici, în toată bogăția lui de termeni arhaici, exotici, și de flash-uri istorice, o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
oamenii au mai întrebuințat pentru ei tot ceea ce se putea folosi și în special rufăria, căci cine se mai aștepta să ne întoarcem?... După o călătorie de șase zile și șase nopți, am ajuns cu toții, spre seară, în Gara de Nord, împreună cu unchiul meu Aurel Bănuț, voluntar ardelean în armata română, acum demobilizat și așteptând să se poată întoarce în Ardealul eliberat. Pe atunci zăgazul îl puseseră localnicii, acum l-au pus eliberatorii roșii - dar se vede că fără această stavilă nu se
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
armata română, acum demobilizat și așteptând să se poată întoarce în Ardealul eliberat. Pe atunci zăgazul îl puseseră localnicii, acum l-au pus eliberatorii roșii - dar se vede că fără această stavilă nu se poate ajunge la deplina unire... Nepoții unchiului Bănuț, verii mei Bercan, despre care nu mai știam nimic, orfani [24] de mamă încă de când erau copii, pierduseră în timpul războiului și pe tatăl lor, protopopul Bercan din Cohalm: deportat și chinuit de unguri pentru atitudinea demnă românească, înnebunise și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Toți câți intrau în sala de așteptare ajungeau în biroul meu în ordinea venirii la Minister, fără nicio preferință și fără nicio înscriere anticipată, afară bine înțeles de înaltele fețe bisericești și de alte rarissime excepții. Din această pricină un unchi al meu s-a supărat și n-a mai voit să știe de mine... Pe de altă parte nicio lucrare n-a rămas în restanță, toate căpătând rezolvarea legală. Într-adevăr, s-a spus după aceea despre mine la Ministerul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
telefoanele mobile, hotelurile și, pe dos, firmele care au comenzi cu statul, licitațiile câștigate șmecherește, scutirile conjuncturale de impozit pe produsele importate de firmele mătușilor sau soacrelor octogenare, noile antreprenoare ale României capitaliste (le-ar pune pe numele socrilor sau unchilor, dar este riscant fiindcă e probabil să moară cu șapte ani mai devreme). Valoarea morală centrală în democrație este încrederea publică. Fără perceperea ei ca „banalitate” a comportamentului și relațiilor politice de către cetățeni, democrația este un ritual, iar politica o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care le-am avut atunci. Nici n-am știut când a murit. A dispărut pe nesimțite, ca o adiere, ca o umbră a copilăriei mele. ALEXANDRU ARȘINEL Nu, nu e vorba de directorul Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, ci de unchiul său, învățătorul Al. P. Arșinel, născut în anul ce trăgea cortina peste veacul care abia trecuse și deschidea ușa celuilalt, al douăzecilea. Ajuns la vârsta patriarhilor, Al. P. Arșinel și-a încheiat socotelile în 1996, trecând spre cele veșnice. Deși
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în care avea biblioteca și o frumoasă colecție Aurel Băeșu. Cultivând prietenia, era vizitat de cei pe care îi aprecia. Așa l-am întâlnit la dânsul pe Vasile Lovinescu, un personaj cu capul alb, robust și plin la trup, asemenea unchiului Eugen Lovinescu, văr primar cu tatăl său. Hermeneutului Vasile Lovinescu, care trecuse la islamism, nu i-au apărut decât târziu, după 1990, volumele în care interpreta simboluri mitologice. Cultul acesta al prieteniei Aurel George Stino îl întreținea cu o finețe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Se vorbea despre asta și în casă: Mons. Giuseppe Manzini [vicarul diecezei de Verona și penitentul lui don Calabria] a vrut să facă o probă. I-a dat lui don Calabria o carte de teologie și i-a cerut părerea. Unchiul meu repeta că nimeni nu a dat răspunsuri atât de precise și așa de pertinente ca don Calabria. Unchiul meu era foarte convins, nu avea nici o îndoială asupra capacităților de agerime ale Fericitului. La fel credeau și card. Giulio Bevilacqua
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a vrut să facă o probă. I-a dat lui don Calabria o carte de teologie și i-a cerut părerea. Unchiul meu repeta că nimeni nu a dat răspunsuri atât de precise și așa de pertinente ca don Calabria. Unchiul meu era foarte convins, nu avea nici o îndoială asupra capacităților de agerime ale Fericitului. La fel credeau și card. Giulio Bevilacqua și monseniorul Giuseppe Turrini». Mons. Falzoni, secretarul episcopului de Verona, declară: «Am găsit totdeauna la don Calabria o bună
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Prietenul Francesco a încercat să-l consoleze și să-i dea speranță. Nepoata Marcellina, care a fost chemată să se îngrijească de bunica Angela, se mișca între camera bolnavei și bucătărie. Din când în când privea pe furiș în biroul unchiului preot. Întinzându-și urechile din curiozitate feminină, a prins din zbor această frază: «Dacă Domnul vrea ca eu să continui să mă ocup de copiii săraci, atunci să-i redea mamei sănătatea și să o mai țină măcar pentru un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a simțit bine în colegiu; dar studiile nu înaintau așa de bine datorită vivacității sale excesive. Avea un caracter agitat și jucăuș. După terminarea clasei a doua gimnaziale, părinții l-au luat de la Moncalieri și l-au pus sub protecția unchiului don Paolo Perez, profesor la Collegio Rosminiano din Domodossola. Acest religios, omenos și înțelept educator, a avut o influență impresionantă asupra nepotului. A știut să-i corecteze vivacitatea excesivă și să-l ghideze în exercițiul virtuților umane și creștine. Francesco
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a reușit să se stăpânească, să iubească studiul, și să obțină rezultate școlare strălucitoare. Părea că totul merge în direcția justă, dar era pe punctul să cadă în anturajul unui grupuleț de camarazi viciați. Confidența pe care o avea cu unchiul său l-a salvat de o experiență care ar fi putut să-i dăuneze sufletului. Părinții, serios preocupați de integritatea morală a fiului, l-au retras de la Colegiu și l-au înscris la școlile seminarului din Verona, pentru a relua
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]