6,856 matches
-
vasta și singura oglindă./ Scuarul dezîncadrat și spart în mii de ferestre/ lent își desface-n azur amănuntele lui terestre,/ haos plin ca un stup și galop fără loc și hotare" (Dincolo). Ori: , Seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini și trec vapoarele și planetele" (Tuzla). Uneori sînt urmărite efecte picturale: ,Val pal, stîncile arse,/ albastrul sat într-un inel de var./ Femeile țărmului au obraz de mărgean/ și se
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
sa de istorie literară din 1927 E. Lovinescu îi înregistra poezia ca pe o curiozitate a extremismului liric, deși îi remarca ,firul clar al unei inteligențe artistice ce se străvede", iar în compendiul din 1937 îl reținea pe prozator destul de vag și de sumar. Pentru a nu disocia în sine însuși scriitorul de gazetar (operațiune nu doar psihologic tristă, ci fizic dureroasă), Ion Vinea a mobilizat resursele sale artistice în pagina de publicistică, mai ales în înverșunările pamfletarului, rivalizând cu Arghezi
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
istoriei verificată în fenomenul creșterii și descreșterii imperiilor. Tot acest epilog are o importanță filosofică esențială pentru ecologia umană. A spune că acest roman al lui Capek e postmodern ar fi o încadrare pe cât de banală, tot pe atât de vagă, de inexpresivă. Este o carte care conține în ea toate vârstele romanului și ceva în plus: ideea! în sinteză, ideea privește efectul de bumerang pedepsitor al oricărui fenomen social excesiv.
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
Constantin Țoiu În Cronici, Marcel Proust, subiectiv, scrie că, pe lângă Florile răului, opera uriașă a lui Victor Hugo... "pare moale, vagă, lipsită de accent." Că, neîncetând să vorbească despre moarte, Hugo a făcut-o cu "detașarea unui mare mâncăcios, a unui mare petrecăreț." Că trebuie să fi purtat o moarte apropiată în tine, ca Baudelaire, ca să fi avut acea "luciditate în
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
de dans contemporan. Mă simțeam pierdut, copleșit de rușine. Cum s-ar zice, lucrați în domeniul cultural. Da, asta e. Se poate spune așa. Căpitanul mă privea cu simpatie și gravitate. Era conștient de existența unui sector cultural, o conștiință vagă dar reală. În profesia lui, întîlnea desigur tot felul de oameni; nici un mediu social nu-i putea rămîne străin. Jandarmeria este un umanism. Restul discuției a continuat aproape normal; văzusem deja telefilme de societate, eram pregătit pentru acest tip de
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
sens computeristic) și, în același timp, suficient de elastic pentru a permite orice interpretare. Este Intact o parabolă? Și dacă da, despre ce? Despre Manipulare? Despre Capital( ism)? Despre Iubire? Despre Timp? Sau este ( doar) un policier bine făcut, cu vagi trimiteri filozofice? Altfel spus, face parte filmul-surpriză al spaniolului din categoria divertismentelor superioare, în care metafizica este doar praf în ochi, sau puzzle-ul polițist este numai ambalajul pe care trebuie să-l desfaci pentru a găsi înăuntru considerații profunde
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
plimbă privirea pe deasupra personajelor sale și sancționează sau mîngîie cu o neascunsă iubire părintească. Privirea fermă, decupajul spațiului prin linie și prin valoare, îi dezvăluie înțelepciunea și luciditatea, imaginea compusă din planuri care se intersectează și se succed conservă o vagă memorie cubistă - și acest inventar s-ar purtea continua și în alte registre stilistice -, dar structura sa profundă este prin excelență una romantică. Voința lui enormă de a stăpîni o întreagă lume, de a-i corija disfuncțiile și de a
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
ori măcar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. În etapa următoare, siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei definiții, ci parte din natura intimă a formei. Ea nu mai vine din exterior, nu mai delimitează forma în spațiul vid care o înconjoară, pentru că tocmai a
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
M (tomul VI) din dicționarul academic (DLR) apare în 1965: articolele sale, utile pentru atestări și citate, nu sînt tocmai satisfăcătoare în formularea definițiilor care ne interesează. Astfel, mesă (ilustrat printr-un citat din N. Filimon) este doar, în mod vag și generic, "numele unei slujbe religioase care se oficiază în biserica catolică, în altar". Forma misă este echivalată, într-un prim sens, cu mesă (la care sînt mai multe trimiteri la texte și dicționare ardelenești, începînd cu Barițiu), dar apare
Lexicografice și bisericești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16614_a_17939]
-
Hortiviticole și Institutul de Cercetări pentru valorificarea legumelor și fructelor! La patruzeci și opt de ani se va pensiona de boală. Un paralelism de destin cu Baco-via nu-i putea scăpa, sugerîndu-i următoarele rînduri al căror dramatism primește un accent vag consolator, prin resorbția sa în spațiul inalienabil al interiorității: "este posibil ca absorbirea în creație, ca și conștiința valorii operei, să-l fi făcut să nu poată participa afectiv în prea mare măsură la vicisitudinile existenței proprii, ori să le
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
îl cuprind au fost preluate de limbajul familiar-argotic: juvete (definit în dicționarul de argou Volceanov & Volceanov ca „om naiv, credul”), ciumete ș.a. Mi se pare că - dincolo de faptul că e nejustificată transformarea în personaj mitologic bine individualizat a unor tradiții vagi, locale, variabile - numele Dragobete e pîndit de ridicolul sufixului ironic-depreciativ din porecle - care îi minează lingvistic statutul de prezumtiv „zeu al dragostei”.
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
tranziție este o societate lipsită de spirit critic. La fel și cultură. Rezultatele se văd cu ochiul liber. O mîzga subculturală acoperă literatura, muzica (ușoară), artele, arhitectura, spectacolul de teatru, filmul. Mass-media și presa cotidiană n-au nici cea mai vagă idee de ce înseamna cultură adevărată. Festivaluri că acela recent de la Mamaia (amestec de muzică imbecila și de afaceri necurate) umplu sălile și stadioanele de un public tînăr de care nu se ocupă nimeni, nici macar școală, la vremea ei. Ceea ce se
Cea mai gravă boală a tranzitiei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17636_a_18961]
-
cu dezinvoltura și ușurință peste (sau pe lînga) componentele nefamiliare ale Declarației. O astfel de lectură, care reduce aportul semantic al necunoscutului devoluție la un semnal negativ (ceea ce presupune că mecanism lingvistic, asocierea spontană cu evoluție, dar și o decodare vagă în sensul defavorabil sugerat de semnificația unor cuvinte de circulație mai largă, oarecum asemănătoare că forma, ca depreciere, demolare, derivă, derobare, devalorizare), a condus pe mulți comentatori la desprinderea unui mesaj neliniștitor în sensul ideilor iredentiste maghiare. Și, ca un
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
celebru ar deveni medicul director la Institutul de Cercetări Francez, oricîte descoperiri despre structura creierului i-ar reuși vreodată, pentru Jean succesul va însemna, totdeauna, acel aer de nonșalanta și triumf zugravit pe chipul lipsit de griji al lui Bernard, vagă lui zeflemea de individ care nu are nimic de pierdut și totul de cîștigat. Dincolo de faptele narative în sine, dincolo de amintirile istorisite, Jean e neputinciosul, un Watson sortit unei existente în umbră gloriosului sau Holmes, caracterizat strict prin admirația pentru
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
este nicidecum un exercitiu exterior, o simplă retorica a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizica. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor enatomii și ele sumare, pictură Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizata, încremenita în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără crispare, cu citate livrești și cu aluzii etnografice, cu agitații grafice și cu
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
cîte ori persoană pe care ne închipuim că am recunoscut-o își întoarce chipul către noi și întîlnirea se dovedește a fi o confuzie, dezamăgirea noastră e dublă: concentrată în regretul de a nu descoperi față cunoscută, dar și în vagă jenă a Celuilalt, în zîmbetul consolator sau nedumerirea Alterității străine, care ne reamintește că și noi sîntem obiectul unei descoperiri eșuate. Nici Celălalt nu ne recunoaște, pentru că esența confuziei este de a fi, măcar în acea fracțiune de secundă a
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
revoltă și înspăimînta, ca o formă mai gravă de infidelitate (cum putea fi veselă la cîteva ceasuri după ce se despărțiseră?), ci altceva. Izolată de acele ferestre de compartiment Chantal însăși nu mai pare reală, ci mai curînd o imagine-amintire, deja vagă, pe care Jean-Marc nici nu ar mai recunoaste-o dacă ar întîlni-o în carne și oase. Ceea ce i se întîmplă femeii însă e mult mai tragic, pentru că identitatea ei este de fapt condiționată de recunoașterea bărbatului. Cînd trenul care se
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
ale acelei drepte care prelua directivele ideologiei conservatoare din veacul al XIX-lea, adăugându-le, în unele cazuri, componența creștină (ortodoxă). Azi, la noi, din motive asupra cărora nu este locul să insistăm, grupările politice nu și-au configurat decât vag ideologia și va trece încă mult timp până ce aceasta va putea să reverbereze în plan cultural. Și mai mult timp va trece până ce doctrinele formațiunilor politice vor fi în stare să inspire linia de acțiune a unor reviste de cultură
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
întîmplătoare, grupul de tineri literatori, inca studenți, din care făceau parte și frații Vizirescu, și-a dat seama că se află în fața unor poezii "cu totul aparte față de succesele poetice ale vremii". Despre omul care semna G. Bacovia, informațiile erau vagi: "Aproape nici nu se știa dacă mai e sau nu pe lume. În tot cazul, daca apărea uneori în auzul nostru, se vorbea de un poet provincial căzut în uitarea afunda a Bacăului, cu năluca rătăcitoare pe uliți inaccesibile, daca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
au urmat o carieră științifică, au avut în copilărie sau adolescență o pasiune pentru vreo disciplină științifică (matematică, fizică, sau chimie, de pildă), a cărei amintire o păstrăm fie că pe o ciudățenie a unor vremuri de demult, fie cu vagă emoție de a fi fost, chiar dacă doar că posibilitate nematerializata, la un pas de a fi avut, profesional, alta soarta. Două cărți apărute la Editură Humanitas în seria Science Masters mi-au evocat această nostalgie a umanistului după o veche
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu în "genul ironic și parodic". Aceste formule sînt prea vagi pentru a descrie direcții dominante, amestecul lor întîlnindu-se, în proporții și concentrații diferite, la majoritatea poeților din această generație de 33 de ani, ba chiar și la o parte din poeții generației interbelice. Formulele sînt, desigur, doar orientative și fără
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
baza unei concepții. Puteam presupune că așa stau lucrurile judecând după componența comisiilor de cultură ale Parlamentului și după manifestările publice ale actualului ministru al culturii. În comisiile de cultură ale celor două camere legislative predomină persoanele care au o vagă (sau regretabilă) legătură cu viața culturală a României, ca Ion Dolănescu, Dumitru Bălăeț, Lia Olguța Vasilescu, Ion Solcanu, Eugen Nicolicea, Eugen Florescu sau Constantin Duțu (într-o țară în care există Nicolae Balotă, Dinu Giurescu, Adrian Marino, Alexandru Zub, Nicolae
Improvizație legislativă în cultură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14300_a_15625]
-
au nici-o legătură cu teatrul, nici ca idee, nici ca studiu de personaj, nici ca materiale. Sandale cu toc și strasuri, piele, mătase și ciorapi de plasă, vreo cinci-șase toalete pentru Olivia, pelerine și un fel de ținută de epocă, vagă, pentru Orsino, pantaloni cu turul în vine și buzunare aplicate pentru curteni, decolteuri și cearșafuri pentru doamnele de la Curte. Un talmeș-balmeș fară grație, de neînțeles, un amestec de registre și mesaje, nici “atunci”, nici “astăzi”, un soi de modernitate fără
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
cînd de prietena ei din brațe, cu șoapte de genul "ai înțeles?" și spre a-mi dovedi știința de carte și norocul meu că am nimerit lîngă ele. Deși ce se petrecea pe scenă se îndepărta, tot mai mult, de vagile ei reminiscențe de lectură topite în cultura de televizor. Regizorul Alexandru Dabija nu și-a propus giumbușlucuri, inovații asupra textului, translarea lui, cu ostentație, în actualitate. S-a păstrat în clasicitatea lui. A combinat, în alte doze, cantitățile de naivitate
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
septembrie 2002, scrisorile adresate lor de aceștia, în limba română, timp de mai mulți ani. Din înregistrarea respectivă rezultă că fetele nu doresc, în prezent, să plece în Italia pentru a fi alături de reclamanți, despre care nu au decât informații vagi, și că ele preferă să rămână la CEPSB, unde par să fi stabilit legături sociale și afective cu ceilalți copii plasați și cu "mamele sociale" și "mătușile sociale". II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ APLICABILE A. Dreptul și practica
HOTĂRÂRE din 22 iunie 2004 în cauza Pini şi Bertani şi Manera şi Atripaldi împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164217_a_165546]