7,506 matches
-
cînd mica ființă a trecut cu bine examenul apariției în lumea văzutelor, dînd semne de sănătate și de robustețe. Moașa, protagonistul principal și complice în taina nașterii, ia copilul din mîinile „mamei” și-l „arată”, complet gol, spre cele patru zări ale lumii: Răsărit, Apus, Miazăzi și Miazănoapte, în chip de cruce și rostind o urare. Este primul gest simbolic de inițiere în cosmicitate. „Zările” îl preiau și-l recunosc de stăpîn în perspectivă, pe toate hotarele, de „împărat”. Mirele din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în taina nașterii, ia copilul din mîinile „mamei” și-l „arată”, complet gol, spre cele patru zări ale lumii: Răsărit, Apus, Miazăzi și Miazănoapte, în chip de cruce și rostind o urare. Este primul gest simbolic de inițiere în cosmicitate. „Zările” îl preiau și-l recunosc de stăpîn în perspectivă, pe toate hotarele, de „împărat”. Mirele din „vînătoarea ritualică” (voievodul din balada de curte feudală, păstorul din Miorița) poartă deja însemne împărătești însușite prin ritualul ridicatului. Moașa dă mamei copilul, astfel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților veniți de pe front, care ieșea prin bandajele albe, restricții la alimente, încetul cu încetul, uraganul de foc se ivea în zare, făcând să piară tot ce-i viață pe pământ. Apoi au urmat trupele germane și române în retragere, mărșăluind pe șoseaua care ducea spre centrul orașului. Noi, copiii, ne urcam pe poarta cea mare de la stradă și ne zgâiam la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doamna profesoară frumoasă întru totul, și așa cum nu iubeam ora de limba rusă, care mi se părea aspră, aridă și care era la antipodul nostru de frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut și fermecător, iar ora se sfârșea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adresați cu apelativul "tovarășe". Deci, tovarășe, întrebați secretara. Și, făcând un gest vag cu mâna spre o eventuală ușă, de fapt, în acea direcție se găseau vreo șapte, își propti prețiosu-i nas în vânt și valsă mai departe, spre alte zări. De fapt, se topi urgent pe ușa din spatele meu. Am deschis o ușă la întâmplare și nu știu naiba cum se făcu, dar am dat cu nasul chiar de secretară. Era o nurlie de fată, s-o sorbi într-un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
multe am văzut la viața mea, dar așa ceva... Mâncase moșul un picior de pui și golise șipușorul cu vin de acasă, făcut de mâna lui, și acum avea scuipat la furcă, cum se zice. Amurgea, soarele se lăsa binișor în zarea din fața noastră; apoi ne mai salută o dată, ca de rămas bun și se ascunse după deal, înroșind amurgul în zeci de nuanțe. Peștele începuse să muște iar, dar venea mai mult caras. De acum ne gândeam să strângem și să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-și impune dominația asupra găndirii raționale și a vieții sociale, de a se transforma într-o “religie” ce oferă omului ca individ anumite certitudini sentimentale și intelectuale. Pentru filosofi și “spiritele liberale”, vestea morții lui Dumnezeu înseamnă însă o eliberare, “zarea ne pare în sfărșit din nou liberă... marea noastră se întinde iar deschisă, corăbiile noastre vor putea în sfărșit porni iarăși în larg, vor porni căci orice îndrăzneală a căutătorului de cunoaștere este din nou permise”. Nietzsche este primul care
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
dar ferm dorința padișahului: — Cu ajutorul lui Allah și îngăduința sa, aduc către măria sa Constantin bei porunca Sultanului celor Două Continente, Împărat peste cele Două Mări, Umbra lui Allah pe această Lume și pe Cealaltă, Ocrotitul lui Allah în cele Două Zări, Cârmuitorul globului de Pământ și Ape. Dorința stăpânului meu este ca să-l aduc pe Constantin bei la Edirne, la Adrianopol, pentru că, în marea sa milă, neînvinsul sultan Mustafa al doilea, urmaș vrednic al marelui Osman, vrea să-l onoreze pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înmulțit și s-a umplut de norod”. Pe noi, prin urmare, ne-a împuternicit stăpânul nostru, Sultanul celor Două Continente, Împărat peste cele Două Mări, Umbra lui Allah pe această lume și pe cealaltă, Ocrotitul lui Allah în cele Două Zări, Cârmuitorul Globului de Pământ și Ape, să ți aducem la cunoștință, Constantin bei, dorința sa. Brâncoveanu ridică privirea. Fusese convins că scopul chemării a fost ca să fie mazilit și deportat undeva departe cu familia, urmare a intrigilor unor dregători otomani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea ridicată din piatră de Mircea Vodă. Peste ape, de unde Mostiștea se pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă și pleacă mereu călărași pe iuți cai de poștă în tot cuprinsul țării spre ctitoriile și daniile lui Io Constantin Voievod, spre Hurezi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că funcția mea de bumbașir m-a făcut ca tocmai eu să îndeplinesc porunca stăpânului nostru - Sultanul celor Două Continente, Împărat peste cele Două Mări, Umbra lui Allah pe această lume și pe cealaltă, Ocrotitul lui Allah în cele Două Zări, Cârmuitorul globului de Pământ și Ape. Porunca stăpânului nostru se află înscrisă în acest firman, iar Mustafa Aga se uită de jur-împrejur să vadă cui se cuvine să înmâneze spre citire firmanul de mazilire. Era evident că nu se pregătise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te-așteaptă, Când vei veni acasă. Am să-ți sărut obrajii, La piept când mă vei ine Și mâinile ce nu au Odihnă pentru mine. MAMEI De E. Dragoș De dragul tău, pământul De ghiocei e plin Și vin cocori din zare Și cerul e senin. Și-ntâiul fir de iarbă A răsărit în prag Și nmugurește pomul, Să-ți fie ție drag. Învață-mă ce-i bine, Ferește-mă de rău, Iar eu voi crește vrednic Și bun, de dragul tău. PRIMĂVARA
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
acest sens, numeroasele capodopere ale unor artiști religioși remarcați de-a lungul timpului au scos la iveală că, "arta care stă în slujba religiei dobândește prin aceasta un plus de frumusețe spirituală, care într-adevăr îl ridică pe om spre zările unei lumi ideale, mai frumoasă, mai bună și mai dreaptă, spre care aspirăm cu toții"462. Totodată, și religia și arta acordă o importanță aparte noțiunii de inspirație, atât creațiile religioase, cât și numeroase din cele artistice fiind rodul unor certe
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de pe ramuri. Ceața s-a îngroșat cu smocuri mari de fum și cu miros înecăcios de pucioasă. Iar văzduhul a vuit furtunos de glasul românilor porniți la vijelios atac, din dosul fiecărui deal, din umbra fiecărui copac, dinspre toate unghiurile zării. În frunte, Ștefan Vodă însuși, cu căpitanii lui în jur. Loveau fără milă și fără cruțare. Coiful, buzduganul și sabia lui Ștefan cel Mare Și cum, pe atunci, de obicei artileria deschidea lupta, Soliman și toată armia lui s-au
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
încă la o anumită distanță de vorbitori. Dacă ceea ce se spune poate fi înțeles cuvînt cu cuvînt, atunci lucrurile se întîmplă mult mai aproape, de exemplu în aceeași încăpere, sau în spatele unui paravan subțire. Clopotele unei biserici care răsună în zare lărgesc spațiul; niște sunete șoptite percepute brusc indică apropierea de cel care șoptește. În al treilea rînd, e vorba de atingere. Percepțiile tactile au de obicei o semnificație mai mică pentru spațiu. Atingerea indică proximitate. Dacă un personaj simte pereții
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atenția asupra activităților sale interpretative și le face explicite variază și el. Să comparăm, de exemplu, următoarele descrieri de locuri: c) Dincolo de formele rotunde sau țepoase din adîncimea care ne înconjoară, plantații nesfîrșite de cocotieri se întind pînă departe în zarea albastră și cețoasă, unde șirurile de munți se înalță ca niște fantasme. Lîngă mine, o coastă de munte gri-violetă, crestată și crenelată, se întinde în sus sub forma unui dinte de fierăstrău, pieptănînd norii albi, ale căror umbre întunecate se
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
putti schimbă priviri cu Alegoria Artei, reflectînd astfel, în povestirea înrămată, confruntarea dintre mama și fiul din textul lingvistic: "mama pare îngrijorată. O citesc în ochii ei". Putto 3 nu privește către spectator, așa cum ne-am aștepta, ci departe în zare, în afara cadrului picturii, de parcă ar prezice viitorul copilului de șase ani. Această privire poate fi ușor interpretată ca o dublă focalizare, oscilînd între internă și externă, stabilind astfel legătura dintre cele două lumi pe care opera le aduce împreună. 3
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
frații săi. Cei trei frați au fost numiți guvernatori ai Babilonului, Caldeei și Mesopotamiei. Daniel a rămas la curtea împăratului, magician și înalt sfetnic sfătuitor. HIPERBOREEANUL Înconjurat de munți înalți pe o vale șerpuită, cuibul de vulturi Delfi scruteză infinitul zărilor albastre. Având strajă invincibilă semețe creste de Parnas, templul din Delfi este un bastion al păcii, iubirii, luminii și tăcerii. Aici s-au întâlnit zeii în mare sobor, emanând sfânt duh, ca un divin oracol. Pelerinii care ajungeau sub zidurile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
loc, după care preotul oficie slujba de sfințire. Din senin se stârni vijelia, turla bisericii a fost smulsă și dusă pe sus ca un balon umflat cu aer, zburând pe deasupra pădurii din apropiere, fiind dusă hăt departe până la munții din zare. Preotul duhovnic Machedon, starețul mânăstirii, venea în grabă aproape fugind dinspre gospodăriile anexe. -Ce se întâmplă aici, Machidoane îl întrebă bătrânul preot Gherasim -Nu-i treaba sfinției tale-răspunse popa nervos. Tot atunci la poarta mânăstirii se opri o limuzină neagră din
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
băut apă, am sfărâmat cu dinții și fleștecăit sare din drobul de pe prispă, acum ne e bine, dormim și noi, caii, visăm cum am fost odată armăsari (căci dorințele rămîn) cândva, când nechezam după iepe și ele ne răspundeau din zarea câmpiei cine știe de pe ce miriște îndepărtată". Ne duceam la ei și întorceau capetele în întunericul grajdu- lui, întîmpinîndu-ne cu nechezaturi joase, de recunoaștere. Tata le vorbea, le punea mâna pe spinare, îi întreba ca pe niște oameni ce vor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trezit dimineața. Adormisem fără să știu cu lampa aprinsă, cu aceste gânduri. Le și uitasem. Afară ningea. Brazii verzi erau încărcați de zăpadă. Pământul era alb. Oameni negri treceau agale prin această lume în care cerul cu pământul se contopeau. Zarea pierise în pădurile din fața ferestrei. M-am îmbrăcat și am ieșit afară. O surpriză. O știm, zăpada, dar când o vedem din nou, albul ei parcă ne spală gândurile. Chiar dacă nu vrem, ceva alb pătrunde și în noi. Ne ninge
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mele, dar și cu paltoane bune, bine croite pe corp, cu umeri ascuțiți... Ce căutau elevii aceia acolo? Strigau sau cântau... Distinsei urlete: Jos nasonii... jos nasonii... Cine dracu erau nasonii ăștia? Mă oprii la distanță, prudent. În clipele următoare zării în depărtare, înaintînd spre piață tancuri, care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna abia a început și ei, eh, ei tot cu bătrânețile. Poate mâine se va duce el la Lică, nu ar strica să vorbească cu feciorul lui
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de escorta lor mută. Autobuzul plecase însă abia în zori, din locul unde se termina linia ferată, și de două ore se târa, în dimineața rece, pe un podiș pustiu'de piatră, care, atunci când porniseră, își întindea liniile drepte până în zarea roșiatică. Dar vântul începuse dintr-o dată să bată și, treptat, înghițiSe întinderea nesfârșită. Din acea clipă, cei din mașină nu mai putuseră vedea nimic, amuțiseră unul câte unul, continuându-și drumul în tăcere, învăluiți într-un fel de noapte albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tot mai lungă, pe măsură ce înaintau, ca și cum trecerea lor, izbind în cristalul luminii, ar fi dat naștere unei unde sonore cu cercuri din ce în ce mai largi. Și în clipa când, ajunși pe terasă, privirea le zbură dintr-o dată dincolo de pădurea de palmieri, către zarea nemărginită, Janinei i se păru că cerul întreg răsună de o singură notă, puternică și scurtă, al cărei ecou umplu treptat văzduhul înalt, apoi'se stinse pe neașteptate, lăsând-o tăcută în fața întinderii fără hotar. De la răsărit la apus, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]