64,222 matches
-
sporirea cunoștințelor noastre, vrem enunțuri cu un conținut informațional ridicat deci formulăm enunțuri care au o probabilitate scăzută. Cu cât ceva devine mai probabil, cu atât este mai lipsit de conținut și neinteresant. Astfel, pentru a progresa trebuie să avem teorii cât mai informative (enunțuri mai puțin probabile) și cât mai sever testabile. Ajungem la conceptul de știință eroică în care progresul se face numai atunci când sunt idei îndrăznețe care au un grad înalt de falsificabilitate. Noul este întotdeauna improbabil. Teoriile
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
teorii cât mai informative (enunțuri mai puțin probabile) și cât mai sever testabile. Ajungem la conceptul de știință eroică în care progresul se face numai atunci când sunt idei îndrăznețe care au un grad înalt de falsificabilitate. Noul este întotdeauna improbabil. Teoriile trebuie să facă predicții riscante (cât mai exacte și cu privire la fenomene necunoscute), să aibă un înalt nivel de generalitate, să explice o mare varietate de fapte, să aibă un conținut bogat deci, să aibă consecințe importante. Știința eroică se bazează
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
ne întrebăm cine trebuie să conducă ci, mai degrabă, cum ar trebui condus un stat. Cele mai importante surse ale cunoașterii noastre sunt: tradiția și cunoașterea apriori. Prin critică, noi modificăm cunoașterea care ne-a parvenit până în momentul de față. Teoria lui Popper poate fi rezumată de fraza: aceasta nu este o lume a confirmării adevărurilor ci, una a infirmării erorilor. Noi înțelegem doar dacă eliminăm eroarea. Popper reactualizează teoria “celei mai bune lumi de pană acum” - persiflată la vremea ei
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
noi modificăm cunoașterea care ne-a parvenit până în momentul de față. Teoria lui Popper poate fi rezumată de fraza: aceasta nu este o lume a confirmării adevărurilor ci, una a infirmării erorilor. Noi înțelegem doar dacă eliminăm eroarea. Popper reactualizează teoria “celei mai bune lumi de pană acum” - persiflată la vremea ei de Voltaire în Candide. El critică Școala de la Frankfurt(Theodor Adorno, Max Horkheimer, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Jürgen Habermas) pentru că introduc un pesimism ideologic care corupe tineretul. Societatea de
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
este considerată de filosoful austriac drept singurul mod de a progresa, iar limbajul este atât de important, tocmai pentru că face posibilă critica. Filosoful teoretizează un mod în care critica ar trebui să fie făcută. Fiecare trebuie să își critice propria teorie, să o pună la cele mai severe teste. Un savant onest trebuie să zică: "s-ar putea ca tu să ai dreptate". Însă mulți (Kaufmann, Singer etc.) îl acuză pe Popper că nu a aplicat normele sale și la critica
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
introdus de Iosif Vissarionovici Stalin în Uniunea Sovietică. Lev Troțki a descris acest sistem ca fiind totalitar și această caracterizare a ajuns să fie folosită în mod curent de criticii stalinismului. Termenul „” este uneori folosit pentru denumirea unei ramuri a teoriei comuniste, dominantă în Uniunea Sovietică și în țările din sfera de influență a URSS-ului, pe timpul vieții și după moartea lui Stalin. Termenul folosit în Uniunea Sovietică și de cei mai mulți care i-au susținut moștenirea este de fapt „marxism-leninism”, denotând
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
De asemenea, Stalin s-a contrazis cu Troțki în problema rolului țăranilor, precum în China, unde Troțki dorea o insurecție urbană, dar nu un război de guerilă cu bază în zonele rurale. Cele mai importante contribuții ale lui Stalin la teoria comunistă au fost: Termenul de "stalinism" a fost prima oară folosit de troțkiștii care se opuneau regimului din Uniunea Sovietică. Troțkiștii afirmau ca URSS-ul stalinist nu era socialist, (și în mod sigur nu era comunist), ci un stat muncitoresc
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
geometria analitică, matricele, sisteme de ecuații liniare, și vectorii euclidieni din secolul al XVII-lea. Abordarea modernă, mai abstractă, formulată pentru prima dată de către Giuseppe Peano în 1888, cuprinde obiecte mai generale decât spațiul euclidian, dar o mare parte din teorie poate fi văzută ca extensie ideilor din geometria clasică idei, cum ar fi drepte, planuri și analogii în dimensiuni superioare. Astăzi, spațiile vectoriale au aplicații în toată matematica, în științe și inginerie. Acestea sunt noțiunile liniar-algebrice adecvate pentru a trata
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
structură de -. Cu alte cuvinte, există un definit pe corpul în al grupului vectorilor. Atunci, înmulțirea cu un scalar "a"v este definită ca . Există o serie de consecințe directe ale axiomelor spațiilor vectoriale. Unele dintre ele rezultă din aplicarea teoriei elementare a grupurilor la grupului aditiv al vectorilor: de exemplu, vectorul nul din și elementul invers al oricărui vector sunt unice. Alte proprietăți rezultă din legea distributivității, de exemplu "a"v este egal cu 0 dacă și numai dacă "a
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
număr de elemente, sau același (cf. ""). Acest cardinal se numește "dimensiunea" spațiului vectorial, notată dim "V". Dacă spațiul este generat de un număr finit de vectori, afirmațiile de mai sus pot fi demonstrate fără o astfel de informație fundamentală din teoria mulțimilor. Dimensiunea de spațiului de coordonate este , conform bazei expuse mai sus. Dimensiunea inelului polinomial "F"["x"] introdus mai sus este infinit numărabilă, o bază fiind dată de , , , , dimensiunea spațiilor mai generale de funcții, cum ar fi spațiul funcțiilor pe
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
interval) care satisfac , și sunt echipate cu această normă se numesc spații Lebesgue, notate "L"(Ω). Aceste spații sunt complete. (Dacă se folosește integrala Riemann în schimb, spațiul "nu" este complet, ceea ce poate fi considerat a fi o justificare pentru teoria integrării Lebesgue.) Concret, aceasta înseamnă că pentru orice șir de funcții integrabile Lebesgue , cu , care îndeplinesc condiția există o funcție "f"("x") aparținând spațiului vectorial "L"(Ω), astfel încât Impunerea condițiilor de mărginire nu numai pe funcție ci și pe derivatele
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
implicate funcții cu valori într-un anumit corp. Ele oferă un cadru de tratare a problemelor analitice și geometrice, sau sunt utilizate în transformata Fourier. Această listă nu este exhaustivă: există mult mai multe aplicații, de exemplu, în optimizare. din teoria jocului care afirmă existența unui câștig unic atunci când toți jucătorii joacă optim poate fi formulată și demonstrată folosind metode cu spații vectoriale. reușește să transfere bun înțelegere a algebrei liniară și a spațiilor vectoriale în alte domenii matematice, cum ar
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
algebrice, cum ar fi clasificarea reale și de dimensiuni finite: R, C, cuaternionii H și octonionii O. "Modulele" sunt pentru inele ce sunt spații vectoriale pentru corpuri: aceleași axiome, aplicate la un inel "R" în loc de un câmp "F", dau module. teoria modulelor, față de cea a spațiilor vectoriale, este complicată de prezența elementelor de inel care nu au . De exemplu, modulele nu au neapărat baze, după cum demonstrează Z-modulul (de exemplu, grupul abelian) ; acele module care au bază (între care se numără și
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
este o teorie politică și economică având la bază marxismul. Este o ramură a marxismului, iar din deceniul al doilea al secolului XX a fost ramura dominantă a sa. ul a fost dezvoltat în principal de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care de
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
a marxismului, iar din deceniul al doilea al secolului XX a fost ramura dominantă a sa. ul a fost dezvoltat în principal de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care de altfel l-a și pus în practică după Revoluția rusă. Teoriile lui Lenin au fost o sursă de controverse încă de la început, având critici atât dinspre stânga (de exemplu: social-democrații, anarhiștii și chiar alți marxiști), dinspre centru (de exemplu: liberalii) și dinspre dreapta (de exemplu: conservatorii, fasciștii, etc). Lenin afirma că
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
sortită eșecului. Lenin credea că distrugerea statului capitalist se va face prin revoluția proletară și prin înlocuirea democrației burgheze cu dictatura proletariatului (un sistem al democrației muncitorești, în care ei ar fi deținut puterea politică prin intermediul unor consilii numite soviete). Teoria lui Lenin referitoare la imperialism dorea să îmbunătățească și să corecteze opera lui Marx, explicând un fenomen pe care acesta din urmă nu-l prevăzuse: transformarea capitalismului într-un sistem global, (iar nu unul național, așa cum îl descrisese Marx). În
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
Lenin referitoare la imperialism dorea să îmbunătățească și să corecteze opera lui Marx, explicând un fenomen pe care acesta din urmă nu-l prevăzuse: transformarea capitalismului într-un sistem global, (iar nu unul național, așa cum îl descrisese Marx). În centrul teoriei sale despre imperialism se află ideea conform căreia națiunile capitaliste avansate din punct de vedere industrial evită revoluția prin exportarea forțată în piețele coloniilor înrobite și prin exploatarea resurselor lor naturale. Aceasta ar fi permis națiunilor capitaliste dezvoltate din punct
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
degrabă în cel mai slab stat imperialist, acela fiind Rusia. Oricum, dacă revoluția se putea produce numai într-o țară slab dezvoltată, aceasta ridica o mare problemă: o asemenea țară subdezvoltată nu era capabilă să dezvolte un sistem socialist, (în teoria marxistă, socialismul este stadiul de dezvoltare care ar fi urmat după capitalism și ar fi fost precursorul comunismului), deoarece capitalismul nu ar fi fost dezvoltat complet într-o asemenea țară și deoarece puterile externe ar fi încercat să zdrobească revoluția
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
este denumit în mod curent "stalinism", cei mai mulți dintre tovarășii lui Lenin ("vechii bolșevici" pierind în Marea Epurare. În China, leninismul a fost baza de organizare atât a Kuomintangului cât și a Partidului Comunist Chinez. Mai târziu, comuniștii chinezi au dezvoltat teoria maoistă. Astăzi, termenul "Leninism" (sau, mai des, "Marxism-Leninism") este folosit în autocaracterizarea a trei ideologii separate, care își au rădăcinile în leninism, dar care altfel sunt foarte diferite una de cealaltă: Stalinismul, Maoismul, și Troțkism. Dacă maoismul poate fi apreciat
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
schițe proprii. După moartea prematură a fratelui său, în 1915, Enrico își îneacă tristețea în studiul matematicii și fizicii. După absolvirea liceului la Roma, își continuă studiile la "Scuola Normale Superiore" din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
condus lucrările de construcție a primului reactor nuclear la "Universitatea din Chicago", realizând (2 decembrie 1942) prima reacție nucleară în lanț controlată; aceste rezultate au fost incluse în Proiectul Manhattan, care a dus la construirea primei bombe atomice. A dezvoltat teoria matematică a emisiei neutrinice, a studiat reacțiile pion-nucleon. Numele său a fost atribuit elementului transuranic - "fermiu". A. A. Boiu, "Celebrități ale științei", Editura Litera, 1982, p 64
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
a devenit în curând un independent și nu a fost membru al nici unei facțiuni până în 1917, când s-a înrolat în tabăra lui Lenin, devenind un bolșevic după Revoluția din Februarie, când a ajuns să creadă că evenimentele au confirmat teoriile lui Lenin. Bolșevicii au jucat un rol neînsemnat în revoluția din 1905 și erau minoritari în Sovietul Deputaților Muncitorilor din Sankt Peterburg condus de Lev Troțki. Sovietul mai puțin important din Moscova era însă dominat de bolșevici. Aceste consilii au
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
disperare. Dar găsise nebunul care să probeze că Nichita Stănescu, cînd vorbea despre poezie, știa ce spune. Chiar dacă eu mor mîine, lui Nichita i-a ieșit figura asta! I-a ieșit lui și i-a ieșit poeziei naționale! Se numește teoria revelației. Mai sunt mari autori care scriu revelații, dar nu s-au gîndit dacă se numesc chiar așa. După aia s-au recunoscut, după aia au început să umble cu aceste concepte care sînt ale lui Nichita, ca semantism aplicat
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
55’ nord, 101° 57’ est). Explozia a doborât copaci numeroși, distrugând păduri cu o suprafață de circa 2.000 km. Fenomenul Tunguska nu este încă elucidat, negăsindu-se încă resturi din meteorit, și nici urmele unui crater. Cea mai răspândită teorie susține că acesta a fost un corp solid (o stâncă) cu un diametru de circa 50 m, care a explodat cu o forță echivalentă cu aproximativ 10-15 megatone de trinitrotoluen (ceea ce corespunde la circa 1.000 de bombe atomice Hiroșima
Meteorit () [Corola-website/Science/298254_a_299583]
-
de autoritatea comandamentului militar, care încercau, fără succes, să facă pe plac guvernului.(...) [Ea] a rămas cel mai adesea o represiune polițienească la nivelul serviciilor de contra-informații militare”. Alți istorici consideră, dimpotrivă, că ideologia - inclusiv asimilarea comuniștilor cu evreii, și teoriile conspirații „iudeo-bolșevice” - a ocupat un loc important în procesul de teroare condus de sus. Potrivit istoricului american , „deși este adevărat că mișcările antisovietice demonstrează mai puțin nevoia de a-și justifica acțiunile, cu toate acestea, este destul de clar că violența
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]