67,078 matches
-
a-i ține pe britanici atenți. Ca și Cornwallis, Washington a convocat și el un consiliu de război. Washington știa că există un drum care duce la Princeton, iar consiliul său de război a căzut de acord să facă un atac asupra garnizoanei britanice din Princeton. Până la orele 2, armata era în drum spre Princeton. Washington a lăsat în urmă 500 de oameni și două tunuri pentru a întreține focurile și pentru a face zgomote cu târnăcoapele și lopețile ca să-i
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
Marea Sibuyan, Bătălia din Strâmtoarea Surigao, Bătălia de la Capul Engaño și Bătălia din Samar, precum și alte acțiuni aeriene și navale. Bătălia din Golful Leyte este notabilă și pentru faptul că a fost prima bătălie în care portavioanele japoneze au organizat atacuri kamikaze. De remarcat și faptul că în această bătălie Japonia avea un număr mai mic de avioane decât numărul navelor folosite de Forțele aliate, o demonstrație clară a diferenței mari dintre cele două părți combatante în această fază a războiului
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
la acel moment în Insulele Solomon, Noua Guinee, și în Indiile Olandeze de Est și diverse alte insule din Pacific. Invazia Formosei avea nevoie de forțe terestre mult mai mari decât cele disponibile la sfârșitul anului 1944 și un astfel de atac nu ar fi fost fezabil până când înfrângerea Germaniei naziste nu ar fi eliberat forțele terestre necesare. În cele din urmă s-a decis că forțele lui MacArthur vor invada insula Leyte din Filipine. Forțe amfibii și sprijinul oferit de forța
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
au fost evidente Marinei Militare Imperiale Japoneze. Șeful Flotei Combinate, Soemu Toyoda a pregătit patru planuri pentru "victorie": "Shō-Gō" 1, care era o operațiune navală majoră în Filipine, în timp ce "Shō-Gō" 2, "Shō-Gō" 3 și "Shō-Gō" 4 erau răspunsuri la un atac în insula Formosa, insulele Ryukyu și insulele Kurile. Planurile erau operații ofensive foarte complexe care implicau aproape toate forțele disponibile pentru bătălia decisivă, în ciuda faptului că operațiunea urma să diminueze substanțial rezervele de combustibil ale Japoniei. În 12 octombrie 1944
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
de raiduri ale portavioanelor împotriva Formosei și insulelor Ryukyu, pentru a asigura că avioanele de pe bazele de pe insulele amintite nu pot interveni în debarcarea de la Leyte. Conducerea japoneză a pus deci în funcțiune planul "Shō-Gō" 2, lansând valuri succesive de atacuri împotriva portavioanelor Flotei a 3-a. În aceste lupte înverșunate japonezii au pierdut 600 avioane în trei zile, aproape toate forțele aeriene aflate în regiune. După invazia americană în Filipine Marina Japoneză a trecut la planul "Shō-Gō" 1. "Shō-Gō" 1
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Filipine, că după aceea nu ne-am fi putut folosi de ea”. unde: (Notă: această acțiune este numită de Morison ca „Lupta din strâmtoarea Palawan”, alții ca „Bătălia din strâmtoarea Palawan”). Forța principală japoneză „Forța din Centru” alarmată la vestea atacului american a părăsit baza sa din Brunei. Flota aflată sub comanda amiralului Kurita era formată din cinci mari cuirasate (Yamato, Musashi, Nagato, Kongo, Haruna), din zece crucișătoare grele (Atago, Maya, Takao, Chokai, Myoko, Haguro, Kumano, Suzuya, Tone și Chikuma), din
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
sesizate și de flota japoneză, dar Kurita nu a luat măsurile necesare împotriva submarinelor străine. După o deplasare de mai multe ore cu viteza maximă cele două submarine au depășit flota cu intenția ca la crăpatul zilei să lanseze primul atac submarin asupra flotei japoneze. Căpitanii au ordonat submersia și armarea torpilelor. Acest atac a avut un succes nescontat de mare. La primele lumini ale dimineții, la ora 5:24 Darter a lansat șase torpile, dintre care cel puțin patru au
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
submarinelor străine. După o deplasare de mai multe ore cu viteza maximă cele două submarine au depășit flota cu intenția ca la crăpatul zilei să lanseze primul atac submarin asupra flotei japoneze. Căpitanii au ordonat submersia și armarea torpilelor. Acest atac a avut un succes nescontat de mare. La primele lumini ale dimineții, la ora 5:24 Darter a lansat șase torpile, dintre care cel puțin patru au nimerit nava pavilion a lui Kurita, Atago. Peste zece minute Darter a mai
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
crucișătoare grele. La detectarea navelor japoneze doar forța de sprijin TF 38.2 al lui Bogan (portavionul greu Interpid și două portavioane ușoare), din neșansă cea mai slabă dintre toate a fost atât de aproape de japonezi ca să poată porni un atac. La primirea raportului de la submarinul "Darter" Halsey a chemat înapoi unul din cele două grupuri de portavioane dar celuilalt grup TF 38 (care era mai puternic) i-a dat ordin de întoarcere doar la 24 octombrie, din acest motiv acest
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
luptă nu a participat la acțiunea împotriva navelor japoneze, sarcina sa fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60 avioane. Cele mai multe avioane de atac japoneze au fost interceptate și doborâte de F6F Hellcat-urile de patrulare ale lui Sherman din apărarea aviatică a portavioanelor (dintre care se remarcă comandantul avioanelor de vânătoare de pe Essex, David McCampbell, care în această acțiune a fost creditat cu doborârea
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Epava Princeton-ului a fost scufundat în final de crucișătorul Reno la ora 17:50. Birmingham a fost atât de grav avariat, încât a fost nevoit să se retragă. Flota a 3-a în 24 octombrie a pornit în total 259 atacuri cu avioane Hellcat împotriva navelor lui Kurita (Forța Centrală). Marea majoritate ale acestor misiuni erau misiuni de vânătoare-bombardier, cu care au reușit să provoace multe distrugeri scoțând din luptă crucișătoarele Musashi și Myoko, dar marea majoritate a flotei japoneze a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
distrugătoare, dispunându-și navele precis de-a lungul strâmtorii înguste. La ora 22:36 vedeta torpiloare PT-131 a dat de flota japoneză care naviga în întuneric și în următorii 3 ore și jumătate vedetele torpiloare rapide au lansat mai multe atacuri împotriva lui Nisimura. Nu au reușit să nimerească navele care se deplasau și ele repede, dar în acest timp navele lui Oldendorf au finalizat pregătirile manevrâdu-se în poziții și mai avantajoase. Dimineața la ora trei japonezii au intrat în strâmtoare
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a nimerit și a oprit Kumano. Navele de luptă japoneze, în final, au calculat poziția distrugătorul și cu mai multe salve au anihilat-o. Distrugătorul a plutit în continuare în derivă. Însuflețit de exemplul distrugătorului Johnston, Sprague a trimis la atac și celelalte distrugătoare (Hoel, Heermanși distrugătorul escorta Samuel B. Roberts) din Taffy 3, care au atacat cu determinare sinucigașă, mai mult decât atât, au pătruns între navele japoneze, astfel încât acestea nu au putut să-și folosească tunurile principale împotriva distrugătoarele
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
celor perforante. Căpitanul Evans rănit și echipajul au reușit să facă din nou utilizabil distrugătorul Johnston și cu tunurile funcționabile au deschis din nou focul, de data aceasta trăgând asupra unui mic grup de distrugătoare japoneze care se pregătea de atac cu torpile împotriva portavioanelor americane ușoare. Salva neașteptată de tun a dezorientat japonezii care au greșit tirul împotriva portavioanelor, vărsându-și toată supărarea împotriva distrugătorului Johnston care lupta simultan împotriva japonezilor și scufundării. Distrugătorul american, luat în vizor simultan de
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
făcut pe japonezi să creadă că au de a face cu o mare unitate a flotei și nu distrugătoare și portavioane ușoare fără apărare. În confuzia luptei nava amiral a lui Kurita Yamato s-a întors spre nord să evite atacul cu torpile, pierzând astfel contactul cu lupta. Kurita nu era conștient de faptul că lui Ozawa i-a reușit să momească departe unitatea de crucișătoare a lui Halsey și credea că se luptă cu forțe superioare. La ora 9:20
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Leyte. Navele japoneze s-au regrupat pornind în mare viteză spre strâmtoarea San Bernardino din nord, scăpând de întâlnirea cu forțele lui Halsey care se întorceau din lupta cu forțele lui Ozawa. Nagato, Haruna și Kongō erau ușor avariate de atacul aviatic de pe portavioanele ușoare al lui Taffy 3. La începutul luptei Kurita dispunea de cinci cuirasate. Acum pleca doar cu Yamato în stare de luptă. Americanii răsuflau ușurat văzând plecarea flotei japoneze când - prima dată în cursul războiului - flota de
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
ridicându-se la aproxximativ 1000 marinari și piloți, pierderile japonezilor nu se cunosc precis. Flota de nord a amiralului Ozawa era formată din patru portavioane (din Zuikaku - ultimul portavion care a supraviețuit din cele șase portavioane care au participat la atacul de la Pearl Harbor) și trei portavioane ușoare: Zuihō, Chitose și Chiyoda, din două cuirasate din primul război mondial, transformate parțial în portavioane: Hyūga și Ise, dar care în timpul luptei nu aveau la bord avioane, trei crucișătoare ușoare: (Ōyodo, Tama și
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
fost doborâte de avioanele de patrulare, flota americană nefiind afectată. Puținele avioane japoneze care au supraviețuit au aterizat la baze terestre aflate în Luzon. Ca răspuns, în timpul nopții, amiralul Mitchel care avea comanda tactică a unității TF38 a ordonat primul atac aerian la care au participat 180 de avioane, înainte ca Grupul de Nord japoneză să fie localizată. Când avioanele de recunoaștere au contactat inamicul la ora 07:10, forța aeriană de atac orbita în fața forțelor navale. La ora 08:00
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
comanda tactică a unității TF38 a ordonat primul atac aerian la care au participat 180 de avioane, înainte ca Grupul de Nord japoneză să fie localizată. Când avioanele de recunoaștere au contactat inamicul la ora 07:10, forța aeriană de atac orbita în fața forțelor navale. La ora 08:00 avioanele americane au atacat, avioanele de vânătoare care protejau bombardierele distrugând aproximativ 30 de avioane de patrulare ale lui Ozawa. Atacul aerian a continuat în mai multe valuri succesive până seara totalizând
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
recunoaștere au contactat inamicul la ora 07:10, forța aeriană de atac orbita în fața forțelor navale. La ora 08:00 avioanele americane au atacat, avioanele de vânătoare care protejau bombardierele distrugând aproximativ 30 de avioane de patrulare ale lui Ozawa. Atacul aerian a continuat în mai multe valuri succesive până seara totalizând 527 de ieșiri, scufundând portavionul "Zuikaku", portavioanele ușoare "Chitose" și "Zuihō" și distrugătorul "Akizuki", toate soldate cu pierderi umane mari. Portavionul ușor "Chiyoda" și crucișătorul "Tama" au fost grav
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
arată pierderile bătăliei: SUA în timpul bătăliei a pierdut șase nave de luptă În timpul Bătăliei din Golful Leyte japonezii au pierdut 26 nave de luptă: Bătălia a asigurat zona de debarcare a Armatei a VI-a SUA în Leyte de un atac venit de pe mare. Cu toate acestea aliații au luptat până în decembrie 1944 până când insula a fost ocupată în totalitate.
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a semnat un contract pe 6 ani cu clubul, jucătorul argentinian doborând astfel un alt record, acela de cel mai scump transfer din istoria clubului madrilen de până atunci. La Atletico a fost un marcator prolific, formând un cuplu de atac cu atacantul uruguayan Diego Forlán. La 2 ianuarie 2009, Aguero a declarat că vrea să-și petreacă restul carierei sale la Atlético Madrid, dar în 2011 se transferă la Manchester City, echipa la care a rămas un atacant prolific. s-
Sergio Agüero () [Corola-website/Science/319377_a_320706]
-
biruință mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă față este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripție în slavonă. Pe o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
fost produse de Tom Naughton și Nicolas Valcour pentru "New Dominion Pictures". Bazat pe ratinguri puternice, "A Haunting" devine un serial de 1 ora pe Discovery Channel, produs de Larry Silverman. A Haunting a acoperit câteva incidente, incluzând vânătorile tradiționale, atacuri din partea demonilor, posesii și viziuni secrete. Seriile acoperă incidente variate din locații aflate de-a lungul Statelor Unite al Americii, dar și patru episoade care au fost fixate în Canada, Anglia, Irlanda și Taiwan. Episoadele sunt de obicei „așezate” în apartamente
A Haunting () [Corola-website/Science/315539_a_316868]
-
se întâlnesc în 2005 în timpul unui meci inter promoțional. În timp ce Kane, care îl ajută pe partenerul său Big Show împotriva lui Rey Mysterio, pretinde să plece când Undertaker intra în arenă, el inevitabil primește un chokslam de la Undertaker după un atac eșuat. Notabil, ambii frați se înfruntau în acel timp, oricum, Kane era membru din Raw iar The Undertaker era membru din SmackDown!. Întoarcerea Fraților Distrugerii a fost anunțată pe 27 octombrie, 2006 în ediția SmckDown! Montel Vontavius Porter intervine în
BrOtherof Destruction () [Corola-website/Science/315536_a_316865]