70,637 matches
-
pentru postul de sahib-khabar, și sunt sigur că propunerea ta Îl va Încânta. Mi-a mărturisit că venise de la Rey la Isfahan cu nădejdea de a ajunge să lucreze pentru tine. — Un ambițios, murmură Nizam printre dinți. Chiar În asta constă destinul meu. Când găsesc un om demn de Încredere, acesta e lipsit de ambiție și se teme de chestiunile legate de putere; iar când un om Îmi pare gata să se arunce pe prima funcție pe care i-o ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Witherspoon și David Forrer. Mulțumiri speciale pentru Susan Kamil, Nita Taublib și toți cei de la The Dial Press, care m‑au întâmpinat cu atâta căldură la New York, și mai ales pentru Zoe Rice, pentru o minunată după ‑miază de documentare (constând în cumpărături și tratație cu ciocolată). De asemenea, pentru David Stefanou pentru Gimlet și Sharyn Soleimani de la Barneys, care a fost atât de amabilă, și pentru toți cei care mi‑au oferit idei, sfaturi și inspirație în permanență, în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zvonurilor privind viitorul incert al companiei, care au creat panică în rândul angajaților. În cadrul ședințelor de urgență ce vor avea loc astăzi, Brandon va încerca să convingă investitorii să‑i aprobe planurile radicale de restructurare, care se spune că ar consta în... Citesc articolul până la capăt și mă uit câteva clipe la fotografia lui Luke. Pare la fel de sigur pe sine ca întotdeauna, dar îmi aduc aminte de remarca lui Michael cum că ar fi fost călcat în picioare. Și lumea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de a spune că era necioplit ca Parker, dar mai tânăr. Cei doi formau o pereche de originali, discordantă, absolut diferită de tovarășii lor. Cu toate acestea, coexistau și funcționau împreună fără probleme. Înțelegerea lor la nivelul muncii și prieteniei consta într-o mare măsură în faptul că Brett își interzicea orice amestec în domeniul mental al lui Parker. "Tehul" era tot atât de grav și flegmatic pe cât de volubil și slobod era coechipierul său. Acesta din urmă putea să bată câmpii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Pentru a părăsi această lume, Parker ar fi făcut reparațiile și cu dinții, dacă era nevoie. Deocamdată, era rândul lui Brett să se bată cu componentele recalcitrante. Ca orice alt instrument de la bordul lui Nostromo, modulul utiliza elemente integrate. Dificultatea consta în înlăturarea rămășițelor fără întreruperea celorlalte funcții esențiale sau mai rău, deteriorarea delicatelor ansamble ale ghidării navei. Noile elemente s-ar încastra lesne dacă inginerii noștri ar putea să se debarasezee de cablurile carbonizate. ― Cred că am reușit, zise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se face? întrebă Ripley dintr-odată, mai degrabă curioasă. ― Ca de obicei. Sunt ordinele Companiei. Citește-ți manualul. ― De când e-n vigoare procedura aceasta? ― Haide, Ripley, făcu exasperat căpitanul. Asta nu-i navă militară. Știi foarte bine că procedura standard constă în a face ceea ce ni se spune să facem. Acest principiu include independența diferitelor departamente, ca și cel științific. Dacă nu i-aș da crezare, n-aș fi acum aici cu tine. ― Despre ce-i vorba? Speranța într-o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Vom rămâne permanent în contact. Ash, Lambert și cu mine plecăm de partea noastră cu un radar. Brett și Praker vor forma ce-a de-a doua grupă, condusă de Ripley. Voi luați al doilea radar. La primul semn, prioritatea constă în capturarea creaturii și ducerea la sas. Anunțarea descoperirii la celălalt grup nu are importanță pe moment. Haide! Părăsiră pasarela în șir indian. Niciodată culoarele nivelului A nu păruseră atât de lungi și întunecate ca în aceste momente. Fiecare metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
scoate-l din priză! Când inginerul urma să execute ordinul, capul începu să vorbească, dovedind că circuitele cognitive ale lux Ash erau în perfectă stare. ― În mod esențial, ordinele mele erau după cum urmează... Parker își retrase brusc mâna. ― Ordinele mele constau în devierea lui Nostromo sau în determinarea echipajului navei să-și modifice cursa inițială în așa fel încât să întâlnească semnalul, programarea Mamei pentru a vă extrage la timp din hipersomn și, în sfârșit, programarea memoriei sale în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dorințe...) Nu e greu de văzut cît de orgolioasă este o asemenea declarație. Mai greu ar fi să spunem cît poate fi de adevărată. Însă e limpede că morala lui Tezeu e să se consoleze repede. În esență, În aceasta constă toată ticăloșia lui și pentru aceasta l-au condamnat poeții. Pleacă fără să sufere, iată izbînda și crima lui. Între el și ceilalți se interpune setea sa de noutate, care Îl biciuie și-l cîrmuiește. N-are nici timp, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lui Don Quijote. Nu-l disprețuiți pe acest senior al iluziei, pare sa spună Sancho. El vede astfel, pentru că noi avem nevoie să privim cîteodată lumea prin ochii lui. Și tot pe el să-l răstignim de o moară de vînt?... Constat În această dimineață că afecțiunea mea pentru Don Quijote o datorez În mare măsură scutierului său... Am recitit cîteva pagini din Heraclit. Într-adevăr, nu ne putem scălda de două ori În același rîu. Nici marea care se leagănă acum lenevoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
iubi. În felul acesta, ducîndu-și pînă la ultimele limite idealul estetic, arta greacă și-l neagă, renunțînd la o eternitate iluzorie În favoarea unei fericiri prin care să circule sînge. Scopul ultim se confundă cu punctul ei de pornire. Întreaga aventură constă În a Închide cercul, mai ales că Pygmalion vrea această operă nu pentru a se exprima pe sine, ci pentru sine. În fapt, În clipa cînd pieptul Galateii tresaltă la prima respirație, arta lui Pygmalion și-a atins scopul Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
eu n-am făcut decît să intru În albia lor uscată, dar, reproșîndu-mi ceea ce inima mea n-a Îndrăznit, nu spun că Rubiconul e apanajul firilor hotărîte. În definitiv, el nu e decît un răspuns care trebuie dat mereu. Diferența constă În patima cu care sînt aruncate zarurile?... Expresia e falsă. Pentru că Întotdeauna zarurile cad după ce-am trecut. Aiax Ulise știe că Aiax vrea să fie puternic și glorios fără ajutorul zeilor. Viclenia sa, În Înfruntarea pentru atribuirea armelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Gérard, în timp ce tehnicienii încep să întindă cablurile. — Unsă. Mai exact, stropită, îi arată Lionel două sticle de șampanie căzute la datorie. — Nu e grav. Văd că v-ați hotărât să evoluați într-un decor minimal, îi arată Gérard scenografia îndrăzneață, constând într-o saltea, un scaun și un birou. — Vreau să evoluez în voie. Ai adus banii? Producătorul scoate dintr-o servietă Lancel un plic care dă pe afară și o foaie cu antet. După episodul cu Anghel de la consulat, Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Și la Eminescu miticul este factor matricial transfigurator, de nuanță românească așa cum miticul a fost esențial pentru lirica lui Hölderlin, dar de inspirație elenă. În creația eminesciană, chiar străbătută de cea mai profundă neliniște poezia este o bucurie. În ce constă această bucurie, această jubilare ? Când Leopardi a scris poezia A se stesso "Către sine însuși" cu profundul dispreț aruncat vieții fango e noia noroi și urât, infinită zădărnicie este totul, "nimic altceva", iar Eminescu, în Rugăciunea unui dac aruncă "blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu numai pentru că existențialismul este la modă și trăit și scris ci mai ales fiindcă filozofia sa a suferit o comutare radicală datorită liricii lui Hölderlin, căreia i-a și dedicat o inspirată carte, în care adevărul cel mai tulburător constă în afirmația potrivit căreia poporul german nu este încă pregătit pentru a-l înțelege pe autorul Imnurilor. Preferința îndreptată către gânditori precum cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
geniu, ca fiind un străin într-o lume străină, o entitate din afara Creației, așa încât, după ce se va elibera din "corpul cel urât", geniul își va crea o lume proprie, a gândului pur, paralelă celei a lui Dumnezeu. O altă originalitate constă în termenul de arheu definind identitatea ontică a fiecărui om, unică pentru fiecare dintre noi. Concepții noi a formulat pe plan universal de asemenea despre libertatea metafizică, despre prezentul poetic etern, sau despre frumusețe ca fiind nu o armonie statică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
idee profundă nietzscheană este comuniunea, întrepătrunderea universală. Omul este un grup de atomi dependent de mișcările cosmice, de toate energiile universale, printr-un proces imprevizibil, transformând atomul într-o ființă în sine. O altă idee conexă, formulată și de Buddha, constă în aceea că "nimic nu se întoarce în neant în ordinea spiritului". Ceea ce a existat, nu va dispare niciodată. Marii educatori ai intelectualului ales sunt marii filozofi, în primul rând filozofii poeți, precum presocraticii, Platon, Nietzsche. De la ei învățăm ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și fiind o experiență solitară, absolut singulară, ea este irepetabilă și astfel, intransmisibilă, incomunicabilă în adevărul ei originar. Așa fiind, aceste multiple unicități sunt chemate să instituie un nou prim moment al Creației. Momentul inspirației este o stare-limită a spiritului, constând din deschidere absolută și înțelegere nemijlocită, unite cu enstatica ascultării unei insuflări, care se aude cu cea mai mare claritate și puritate de ton, neștiind de unde vine, dar despre care ai sentimentul că tu erai cel căutat, cel chemat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu care are loc miracolul. Este expresia supremă a justiției poetice care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă autentică nu este autofania autorului, ci epifania unei voci care te-a ales. O altă formă a justiției poetice constă în recunoașterea a posteriori a valorii unei opere, ignorată de contemporaneitate, fie în perspectiva timpului. Ca atare, justiție poetică i s-a făcut lui Jan Vermeer după ce a fost uitat două secole în patria sa, precum și lui Shakespeare uitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
firea cea mare și firea umană. Teatrul antic și teatrul shakespearean ne fac să trăim poezia ca suprem adevăr uman exorcizând transfigurator tragicul vieții. "Puterea poeziei nu are margini", afirmă Shakespeare în Doi tineri din Verona. Neliniștea (Sorge) lui Hölderlin constă în faptul că suntem singuri, iar Dumnezeu rămâne dincolo de noi. De aici năzuința ardentă a apropierii de Tatăl. Nu prin orice numire o putem face, numai prin cânt. Dar asemenea neliniște nu aparține oricui, ci este purtată de poet, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși. Ieșirea cathartică era eroismul demnității umane, a suferinței omului agresat de nedreptatea divină. Era un mod suprauman de afirmare a umanului. Pentru ca omul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omului este contracarat prin transformarea morții într-o feerică nuntă cu natura. În balada Meșterul Manole, divinitatea sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar suferința metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu, unitatea primordială din preludiul creației, așa cum scrie Eminescu într-un fragment postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
analogie cu deschisul rilkean, acel "Nirgends ohne Nicht: Das Reine, Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este o stare fără stare, pe care noi, cei captivi în finitudine nu putem decât să o intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
regizoral/scenografice); dacă lucrurile păreau să meargă perfect și-n continuare, tot În lunile acelui an se petrece un lucru bizar: viitorul mare regizor pică la examenul sindical de ...regie! CÎnd cere lămuriri i se explică: „ați sfidat comisia!”(sfidarea consta În calitatea excepțională a hîrtiei pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e bine, am zice noi azi, după ce am citit și auzit atîtea grozăvii legate de anii sociologismului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]