64,222 matches
-
o campanie agresivă împotriva „tovarășilor de drum” ai partidului, și împotriva a tot ce se abate de la „arta proletară”, dar nu a obținut nicio măsură politică din partea aparatului de stat. La sfârșitul anilor 1920, Stalin avea să fie atras de teoriile Proletkult — apărându-i uneori pe unii dintre membrii săi — pentru a reprima artiștii și a impune linia realismului socialist. Revoluția și instaurarea noului regim au cauzat profunde transformări sociale în țările adunate în cadrul URSS. Vechile structuri feudale ale Rusiei țariste
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
din nou la Viena (1873), apoi profesor de fizică experimentală la Graz (1876), de fizică teoretică la München (1890) și în final la Viena (1895). Marea sa realizare o constituie aplicarea matematicii în studiul fenomenelor fizicii. Astfel, a generalizat legile teoriei cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor statistice. În 1877 a completat studiul termodinamicii, luând în considerare structura corpusculară a sistemelor fizice și mișcarea dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor statistice. În 1877 a completat studiul termodinamicii, luând în considerare structura corpusculară a sistemelor fizice și mișcarea dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile lui Maxwell și cu teoriile dialecticii. A stabilit constanta universală în fizică "k" (numită ulterior constanta Boltzmann), egală cu raportul dintre constanta gazelor perfecte, R și numărul de atomi/molecule dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
statistice. În 1877 a completat studiul termodinamicii, luând în considerare structura corpusculară a sistemelor fizice și mișcarea dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile lui Maxwell și cu teoriile dialecticii. A stabilit constanta universală în fizică "k" (numită ulterior constanta Boltzmann), egală cu raportul dintre constanta gazelor perfecte, R și numărul de atomi/molecule dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann este cunoscut pentru lucrările sale
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
culoarea, intensitatea, direcția, polarizarea sau durata propagării. Această caracteristică este proprie nu numai luminii din spectrul vizibil, ea este valabilă tuturor radiațiilor de natură electromagnetică cum sunt: undele radio, lumina infraroșie și ultravioletă, radiațiile X și Gamma. în vid, conform teoriei relativității restrânse a lui Einstein reprezintă valoarea limită a vitezei pe care o poate atinge un corp, indiferent de mediul în care se propagă. Valoarea sa, exprimată în unități din Sistemul Internațional, este de 299.792.458 m/s (metri
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
mediu material transparent, omogen și izotrop. La trecerea luminii dintr-un mediu transparent, omogen și izotrop într-un alt mediu are loc modificarea vitezei, concomitent cu schimbarea direcției de propagare, fenomen cunoscut în optica geometrică sub denumirea de refracție. Conform teoriilor actuale, general acceptate, viteza luminii în vid este cea mai mare viteză posibilă din univers. Totuși, în alte medii decât în vid lumina are o viteză mai redusă, putând fi depășită, așa cum se întâmplă de exemplu în cadrul efectului Cerenkov. Determinările
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
s Deși considerată a fi viteza limită superioară în acest Univers în care trăim, conform fizicii pe care o știm, totuși călătoria cu viteze superioare vitezei luminii este o temă preferată în literatura științifico-fantastică și nu numai în aceasta. Există teorii în fizica modernă care afirmă că viteze superluminice sunt posibile, precum particula ipotetică numită tahion, a cărei existență nu a fost dovedită. Există de asemenea o serie de experimente în care viteza luminii este aparent depășită, dar la o analiză
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
academician și matematician român, profesor universitar la București și la Timișoara. A fost primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara. Personalitate proeminentă a școlii matematice românești. Are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii. era fiul unui funcționar de bancă, numit tot Traian Lalescu, bănățean originar din Cornea - județul Caraș-Severin, care a scris „"Agenda băncilor populare
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
și diploma de inginer la "Școala Superioară de Electricitate". A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a fost în 1920. A fost de asemenea deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții însemnate în acest domeniu. A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor integrale, intitulat "Introducere la teoria ecuațiunilor integrale". A murit
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a fost în 1920. A fost de asemenea deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții însemnate în acest domeniu. A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor integrale, intitulat "Introducere la teoria ecuațiunilor integrale". A murit la 15 iunie 1929 la București. Din anul 1990 devine membru post-mortem
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții însemnate în acest domeniu. A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor integrale, intitulat "Introducere la teoria ecuațiunilor integrale". A murit la 15 iunie 1929 la București. Din anul 1990 devine membru post-mortem al Academiei Române. Printre prietenii săi apropiați s-au numărat pictorul Nicolae Tonitza, sculptorul Corneliu Medrea (care i-a sculptat bustul amplasat la intrarea în
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
logicii matematice. În fizică, Leibniz a introdus noțiunea de ""forță vie"" (mv) ca măsură a mișcării (energia cinetică, cum o numim azi), diferită de cea de ""cantitate de mișcare"" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie. Teoria substanței. Leibniz a susținut o nouă teorie asupra substanței care are în centru ideea de acțiune, spre deosebire de teoria carteziană a substanței, bazată pe noțiunea de întindere. Fiecare substanță se caracterizează mereu prin acțiune. Acțiunea unei substanțe se traduce în percepția
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
noțiunea de ""forță vie"" (mv) ca măsură a mișcării (energia cinetică, cum o numim azi), diferită de cea de ""cantitate de mișcare"" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie. Teoria substanței. Leibniz a susținut o nouă teorie asupra substanței care are în centru ideea de acțiune, spre deosebire de teoria carteziană a substanței, bazată pe noțiunea de întindere. Fiecare substanță se caracterizează mereu prin acțiune. Acțiunea unei substanțe se traduce în percepția să, această devenind mai distinctă ,în caz
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
cum o numim azi), diferită de cea de ""cantitate de mișcare"" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie. Teoria substanței. Leibniz a susținut o nouă teorie asupra substanței care are în centru ideea de acțiune, spre deosebire de teoria carteziană a substanței, bazată pe noțiunea de întindere. Fiecare substanță se caracterizează mereu prin acțiune. Acțiunea unei substanțe se traduce în percepția să, această devenind mai distinctă ,în caz contrar are de a face cu pasiunea. Sistemul filosofic al lui
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
a priori", a fost la vremea sa ridiculizată de Voltaire în romanul său ""Candide"" (1759), în care Leibniz este prefigurat de personajul ""Doctor Pangloss"". Leibniz este unul din precursorii dialecticii germane, el a susținut ideea continuității și evoluției naturii. În teoria cunoașterii, Leibniz se situează pe pozițiile raționalismului, pe care încearcă să-l îmbine cu elemente de empirism. Împărțind adevărurile în "raționale" și "faptice", el consideră că primele, având un caracter necesar și universal, nu pot proveni din experiență; principiile lor
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
disc de zinc. La extremitățile coloanei era atașat câte un fir metalic între care se producea un curent electric continuu de joasă intensitate. Volta descria invenția sa ca un "organ electric", similar celui al peștelui-torpilă. La originea invenției se află teoria " electricității animale" și experiențele asupra broaștelor ale altui fizician italian, Luigi Galvani. Repetând experiențele acestuia, Volta a avansat ipoteza că originea curentului electric apărut când mușchiul este în contact cu două metale diferite nu este țesutul organic, ci contactul între
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
când mușchiul este în contact cu două metale diferite nu este țesutul organic, ci contactul între metale - și a demonstrat această ipoteză înlocuind țesutul broaștei cu bucățele de hârtie înmuiate în soluție salină (conductoare) și obținând astfel curent electric, infirmând teoria lui Galvani. Pila voltaică marchează o epocă în teoria fizicii, ca și în aplicațiile știintei puse în slujba omenirii. Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei în oxigen și hidrogen pur cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaică
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
nu este țesutul organic, ci contactul între metale - și a demonstrat această ipoteză înlocuind țesutul broaștei cu bucățele de hârtie înmuiate în soluție salină (conductoare) și obținând astfel curent electric, infirmând teoria lui Galvani. Pila voltaică marchează o epocă în teoria fizicii, ca și în aplicațiile știintei puse în slujba omenirii. Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei în oxigen și hidrogen pur cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaică) de către A. Carlisle și W. Nicholson în 1800, apoi
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
Papathanasíu)] s-a născut la Agria lângă Volos, Grecia. a început să compună încă de la vârsta de 4 ani și a fost un muzician autodidact. A refuzat lecțiile clasice de pian și și-a construit cariera fără cunoștințe substanțiale de teorie muzicală. A studiat muzica, pictura și regia de film la Academia de Arte Frumoase din Atena. La începuturile anilor 1960 a format grupul Formynx, care a devenit foarte popular în Grecia. În 1968, în timpul revoluției studenților din Franța, s-a
Vangelis () [Corola-website/Science/298283_a_299612]
-
de pedologie, în 1909 prezentând prima schița de hartă agrogeologică a țării la scara 1: 2500000, unde repartiția principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită claritate. A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale. În anul 1913, într-o sedință a “Asociației Sportive” (Federația Societăților Sportive din România - FSSR), profesorul Gheorghe M. Murgoci a făcut prima comunicare asupra cercetășiei. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
literar provine totuși, în cea mai mare măsură, din opera sa poetică, în care - sub influența lui Stéphane Mallarmé - predomină măestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ. Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: ""Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșală - care ar contrazice esența poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
continent, America, în perioada precolumbiana fiind cunoscută numai Lumea Veche. s-a născut la Genova, în Italia, în anul 1451. Tatăl său a fost țesător și se presupune că fiul său Cristofor a intrat în acest comerț de mic copil. Teoria cea mai citată de către istorici susține că numele "Cristóbal Colón" ar fi traducerea în castiliana a numelui italian "Cristoforo Colombo", acesta fiind fiul lui Domenico Colombo, țesător, și al Susanei Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu era un copil educat și
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
în acest comerț de mic copil. Teoria cea mai citată de către istorici susține că numele "Cristóbal Colón" ar fi traducerea în castiliana a numelui italian "Cristoforo Colombo", acesta fiind fiul lui Domenico Colombo, țesător, și al Susanei Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu era un copil educat și de aceea s-a inițiat în lumea navigării de la o vârstă foarte fragedă. Informațiile despre începutul carierei sale de navigator sunt însă nesigure. Între anii 1474 și 1475, a efectuat prima sa călătorie spre
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
Un proces stohastic, sau uneori proces aleatoriu, este contrarul procesului determinist (sau sistem determinist) considerat în teoria probabilităților. În loc de o singură realitate posibilă despre cum pot evolua procesele în timp (așa cum este cazul soluțiilor unei ecuații diferențiale ordinare, de exemplu), într-un proces stohastic există o incertitudine în evoluția viitoare descrisă de distribuții de probabilitate. Acest lucru
Proces stohastic () [Corola-website/Science/298313_a_299642]
-
operații ce se efectuează în mod curent asupra originalului "f"("t") corespund unor relații și operații mai simplu de efectuat asupra imaginii "F"("s"). Transformata Laplace are numeroase aplicații importante în matematică, fizică, optică, inginerie electrică, automatică, prelucrarea semnalelor și teoria probabilităților. În matematică, este folosită la rezolvarea ecuațiilor diferențiale și integrale. În fizică, este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive optice și sistemele mecanice. Transformata Laplace a unei funcții "f
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]