62,720 matches
-
un terci moale. Beți-l înainte de culcare ca adjuvant pentru somn. Este o metodă relaxantă de a culca copiii. Se pare că îi liniștește și îi face să își simtă stomacul plin și cald. Este bun de folosit și în crize, deoarece calmează stomacul și liniștește durerile și este în același timp nutritiv. Îl puteți face foarte special dacă adăugați zahăr și un praf de scorțișoară. Copiilor le place mult. Îi ajută pe cei mai agitați să doarmă bine. Adjuvant cu
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
mai multe linguri zilnic pentru prevenirea gutei. Tratament cu lămâie pentru gută Puneți coaja rasă de la o lămâie pe articulația afectată și bandajați pentru a păstra căldura. Tratament cu pere pentru gută Consumul a 3 pere pe zi va opri crizele de gută. Tratament cu smântână și ulei pentru gută Amestecați cantități egale de smântână și ulei de măsline și aplicați pe articulația afectată. Aplicați o flanelă pentru a păstra căldura. Tratament cu căpșuni pentru gută Se spune că un regim
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
dați cu aspiratorul, îmbibați o bucată de vată în uleiul esențial preferat și puneți-o în sacul aspiratorului. Toată casa va mirosi minunat. PENTRU RUFE Balsam pentru rufe Folosirea balsamului de rufe pe așternuturile sau îmbrăcămintea astmaticilor poate provoca uneori crize de astm. Cel mai bine e să uscați toată îmbrăcămintea și așternuturile pe sfoară. Nu folosiți balsam de rufe. Înălbitor pentru rufe Adăugați ¼ cană de oțet la rufe de spălat. Astfel se îndepărtează mirosurile alături de murdărie. Îndepărtarea grăsimii de pe îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
sunt circumstanțele ce permit Îndeplinirea acestor funcții (din perspectiva insider-ilor) și care dezvăluie statutul aparte al acestor forme culturale (din perspectiva outsider-ilor)? Răspunsul era simplu: situațiile non-ordinare - momentele rupte din fluxul Întâmplărilor de zi cu zi - oferă oportunitatea rezolvării crizelor, spaimelor, Îndoielilor, conflictelor, a consacrării ordinii sociale, a transmiterii valorilor tradiționale, a integrării categoriilor marginale În comunitate etc. În același timp, studiul societăților non-moderne a arătat că mitul nu Îndeplinește de unul singur aceste funcții, că el nu este singura
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o relație imediată Între mijloace și scopuri. Margaret Mead (1973b, pp. 87-95) individualizează ritul prin: a) intensitatea aparte a trăirilor, În raport cu alte acțiuni repetitive; b) caracterul social al comportamentelor rituale; c) perceperea ca un instrument de contracarare a situațiilor de criză; d) caracterul tradițional; e) caracterul conștient al participării („o acțiune nu este ritual dacă participanții nu sunt conștienți că este un ritual”, p. 91); f) continuitatea: ritul nu este eficient dacă nu e performat continuu. În același timp, ritul oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trecere din cadrul unor colectivități vor consacra intrările (inițierile și consacrările din lumea politică, militară, profesională) sau ieșirile (violente, precum excomunicările și degradările, sau „normale”, precum lăsarea la vatră și pensionările). Riturile de trecere referitoare la Întreaga societate Încearcă să controleze crizele politice și să consacre intrarea Într-o nouă epocă; d) riturile În mișcare: paradele, procesiunile și pelerinajele. Primele sunt mișcări de mulțimi care etalează public un obiect sacru (religios sau laic) și devoțiunea mulțimii, iar ultimele sunt călătorii (individuale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care a instituit sintagma social dramas. Ea ar integra toate manifestările sociale legate de o ruptură În ordinea vieții individuale, a existenței sociale, a ritmurilor naturale. Social dramas sunt compuse din patru momente: ruptura (apariția acelor evenimente care creează dezechilibrul), criza (distrugerea ordinii existente), redresarea (eforturile, reale și simbolice, de a reface ordinea) și reintegrarea (actele care marchează intrarea Într-o nouă ordine). Din această perspectivă, riturile intervin mai ales În momentul redresării, ca instrumente simbolice de negociere și rezolvare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
distrugerea ordinii existente), redresarea (eforturile, reale și simbolice, de a reface ordinea) și reintegrarea (actele care marchează intrarea Într-o nouă ordine). Din această perspectivă, riturile intervin mai ales În momentul redresării, ca instrumente simbolice de negociere și rezolvare a crizei. „Social dramas intervin În grupuri unite de valori și interese comune, care includ persoane cu o istorie comună sau considerată ca atare. Principalii lor actori sunt acele persoane pentru care grupul ce face obiectul respectivei acțiuni dramatice are o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
produs prin escaladarea actelor vrăjitorești, iar deciziile liderilor și ceremoniile instituite au ca scop oprirea acestei spirale a violenței magice, considerată periculoasă pentru binele comun și consacrarea noului echilibru social. Escaladarea acuzațiilor de vrăjitorie și utilizarea pedepselor capitale pentru rezolvarea crizei reprezintă un fenomen specific Europei postmedievale și relației dintre autoritățile ecleziastice și grupurile acuzate de vrăjitorie, dintre imaginarul colectiv modelat de aceste procese interminabile și vechile concepții medievale populare, acum deformate și demonizate. Cazul de mai sus nu trebuie Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Delphi pentru consultarea oracolului. La Roma, Cărțile Sibiline au prescris sacrificii umane: doi greci și doi gali au fost Îngropați de vii. Este vorba foarte probabil de un rit de structură arhaică, omorul creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
extatică, șamanul cere să fie purificat cu foc (cărbuni aprinși) pe o parte a trupului (M. Eliade, 1997, p. 220). O trăsătură specifică a șamanismului o reprezintă riscul și suferința. Viața șamanului este una marcată, În primul rând, de o criză, ruptură existențială care a „anunțat” statutul său ieșit din comun (un vis, o cădere În transă, labilitate nervoasă bruscă). De Îndată ce vocația sa este acceptată public, el trebuie să se supună unei inițieri Îndelungate și dificile, bazată pe diverse probe: Oricare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etc. Celelalte categorii de specialiști ai religiei scot În evidență caracterul individualizat al activității, posedarea unei științe sacre secrete, ideea vocației mistice, i.e. „alegerea” persoanei În cauză printr-o decizie obscură a spiritelor (făcută vizibilă celorlalți membrii ai colectivității prin crize, vise, transă, malformații etc.). Practicarea magiei este legată de parcurgerea inițiatică a unui traseu ocult de revelații. Participarea la aceste mistere oferă descoperirea realității de dincolo de cunoașterea umană și, odată cu aceasta, un ansamblu de tehnici de controlare a fenomenelor naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
violența generează acte de violență colectivă. Astfel prima omorâre cere una compensatorie, care, la rândul ei, declanșează alte crime, totul Într-un lanț care poate duce la extincția colectivității. Această pierdere a diferențelor și a limitelor este numită de Girard „criza sacrificială”. Sacrificiul este sistemul care oprește, prin reorientare, mimetismul violenței originare. El face acest lucru izolând În interiorul comunității o victimă predilectă, care preia asupra ei păcatul violenței și care, reprezentând crima finală, Închide lanțul violenței: În felul acesta, la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituale, un fel de pattern universal al oricărui construct ceremonial. În prima accepțiune, ...riturile de trecere sunt ceremonii care Însoțesc și dramatizează evenimente majore precum nașterea, maturizarea și inițierea băieților și a fetelor, căsătoria și moartea. Numite uneori rituri ale crizelor existențiale (life-crisis) sau ale ciclurilor existențiale (life-cycle), ele marchează În mod cultural tranziția unei persoane de la o stare socială la alta (C. Bell, 1997, p. 94). Într-un plan mai general, ele sunt „rituri care Însoțesc schimbările de loc, de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
precum cele militare, sportive, universitare, industriale - și separări ceremonializate - precum absolvirea facultății, obținerea gradului militar, pensionarea, retragerea din sportul de performanță etc.) și chiar anumite ceremonii politice (spre exemplu, confirmarea sau retragerea președintelui unei țări sau al unui partid). Modelul crizelor vieții individuale a fost generalizat, de la nivelul existenței individului la acela al ritmurilor cosmice: Ca și riturile de trecere, care aduc ordine și definesc transformările bioculturale ale ciclurilor vieții, riturile calendaristice dau o definiție socială semnificativă trecerii timpului, creând un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
capitalul de cunoștințe și valori existente („tradiția”), fixează obligațiile sociale și politice, conferă o identitate (indivizilor și grupurilor) conformă cu viziunea (ideologia) grupurilor dominante: „Deoarece riturile de trecere apar În momente de mare anxietate, ele reprezintă ocazii dramatice, create de crize provocate de natură sau de societate, când o persoană este total deschisă pentru a primi anumite Învățăminte. Tensiunea este amplificată de ritual, iar rezolvarea situației este căutată cu disperare” (B. Myerhoff, 1982, p. 113). Aceste condiții excepționale facilitează transmiterea și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ani, precum secolul sau mileniul). Th. Gaster (1987, vol. XIII, pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice În funcție de patru mari familii de ceremonii. a) Riturile de mortificare precedă momentul de trecere și au ca scop semnalarea simbolică a crizei produse de slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii. În acest interval au loc posturi ceremoniale, diverse forme de abstinență (de la viața sexuală, de la activitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
elibereze de un handicap (fizic sau mental) sau să depășească un moment dificil (sărăcie, eșec În afaceri, experiențe erotice sau sociale nefericite). Pe un palier spiritual, pelerinajul duce la confirmarea credinței, la purificare, la o revelație religioasă, la depășirea unei crize existențiale, la o transfigurare personală. În esență, pelerinul se așteaptă ca pelerinajul (experiența trăită În timpul călătoriei și, mai ales, al contactului cu centrul sacru) să exercite o anumită influență (benefică, deși nu imediat vizibilă ) asupra existenței sale ulterioare. El pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei anumite identități prin evocarea unui eveniment sau a unei personalități considerate exemplare. În esență, riturile de comemorare pot avea mai multe caracteristici: Comemorarea este acea mișcare simbolică amplă prin care o comunitate se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care principiile (transcendente) ale marxism-leninismului, cele mai Înalte semnificații ideologice ale sistemului societății sovietice capătă, oarecum, o formă concretă. La acest centru ritual, atât indivizii, cât și societatea (În forma grupurilor reprezentative) vin pentru a găsi putere În momentele de criză, pentru a da o mai mare semnificație evenimentelor importante, pentru a raporta Îndeplinirea unor misiuni importante, pentru a prezenta succesele sau pentru a aduce un omagiu. ș...ț Deși cultul lui Lenin se Întinde pe toată durata anului, el atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ceea ce antropologul englez Victor Turner a numit social dramas. Concentrate asupra momentelor de ruptură, fie la nivelul existenței individuale, fie la cel al existenței sociale, social dramas sunt alcătuite din patru momente: ruptura (apariția acelor evenimente care creează dezechilibrul), criza (distrugerea ordinii existente), redresarea (eforturile, reale și simbolice, de a reface ordinea) și reintegrarea (actele ce marchează intrarea Într-o nouă ordine). Social dramas sunt construite pe schema riturilor de trecere. Ele sunt forme dramatice și dramatizate de marcare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la Începutul perioadei, Întrebările devin mai intense pentru individ. Este vremea neliniștilor și frământărilor ce se pot uneori concretiza În Întrebări precum: „Am făcut cea mai bună alegere?” sau: „Este timpul să Îmi schimb opinia?”. Acesta este momentul așa-numit „criza de la mijlocul vieții”, când persoana are de rezolvat probleme dificile ale existenței și carierei. Maturitatea: este perioada hotărâtoare pentru carieră; individul este integrat confortabil În carieră, banii nu mai au importanța de altă dată, iar marile dileme au fost rezolvate
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
în 1942, demonstrativ, asociația Astra, fiindcă în statutele ei se introduseseră discriminări etnice. Pe măsură ce sistemul său filosofic își dezvăluie, mai ales prin cheia lui de boltă, Diferențialele divine (1940), caracterul, relațiile autorului cu Nichifor Crainic și ortodoxismul gândirist intră în criză. Spiritul liber al poetului față de dogmele creștinismului răsăritean îi atrag atacuri violente chiar în revista la întemeierea și afirmarea căreia avusese o contribuție esențială. Comparat cu Iulian Apostatul, e acuzat că „are pe dracu în el” și că se ridică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
a poetului în cuvânt și se amplifică lirica autoreflexivă (Ulise). Autorul distingea metafora „plasticizantă” de cea „revelatoare”, căreia avea să-i acorde preferință. Aceasta din urmă implică - după el - un sâmbure „mitic”, o frântură de „poveste”, fiindcă e rodul unei crize gnoseologice și nu o poate aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este alăturat absurdul existențial. Incursiunea în apele specioase ale noțiunii are o "lacună". Absurdul nu se corelează exclusiv cu "o vădită criză a lumii și a culturii occidentale". O discuție despre Criza culturii și Criza omului a fost inițiată în presa autohtonă, în toamna anului 1946, de poetul Ion Caraion. Existent în cultura și literatura europeană din Antichitate, absurdul a cunoscut un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]