62,236 matches
-
s-a specializat în fizică nucleară și aplicații ale tehnologiei nucleare în cadrul Facultății de Fizică a Universității din București. A fost un curs de specializare cu durata de 1 an, organizat de Horia Hulubei în cadrul Catedrei de Structura Materiei a Facultății de Fizică în colaborare cu IFA. După absolvirea cursului este repartizat în colectivul "ciclotron". De asemenea, în această perioadă de început se ocupă cu punerea la punct a tehnologiei de realizare în țară, la reactorul nuclear VVR-S de la Măgurele
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
1964-1974), și în cadrul Laboratorului de chimie organică al Institutului Politehnic din București (1957-1963) condus de prof. C. D. Nenițescu. În 5 martie 1968 a susținut teza cu care a obținut titlul de doctor inginer la Institutul Politehnic din Timișoara, în cadrul Facultății de chimie organică, sub conducerea profesorului Giorgio Ostrogovich. Ulterior, desfășoară activități de cercetare la National Research Council, Ottawa, Ontario, Canada (1969-1970), George Washington University, Department of Chemistry, Washington D.C. , USA (1970-1971) și Humboldt Foundation, Germany, (1972). De asemenea, Petre Frangopol
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
USA (1970-1971) și Humboldt Foundation, Germany, (1972). De asemenea, Petre Frangopol a desfășurat activitate didactică la diferite universități din țară: profesor de biofizică și chimie biofizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Departamentul de biofizică și fizică medicală al Facultății de fizică (1991-1999), la Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad - Departamentul de biofizică al facultății de medicină (1997-1999), la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca - Facultatea de chimie (1999-2002) și la Departamentul de fizică al Universității Politehnica din București (2002-2004). În
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
diferite universități din țară: profesor de biofizică și chimie biofizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Departamentul de biofizică și fizică medicală al Facultății de fizică (1991-1999), la Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad - Departamentul de biofizică al facultății de medicină (1997-1999), la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca - Facultatea de chimie (1999-2002) și la Departamentul de fizică al Universității Politehnica din București (2002-2004). În perioada cât a lucrat la Iași a contribuit la crearea secției de Biofizică și a primei
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
biofizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Departamentul de biofizică și fizică medicală al Facultății de fizică (1991-1999), la Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad - Departamentul de biofizică al facultății de medicină (1997-1999), la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca - Facultatea de chimie (1999-2002) și la Departamentul de fizică al Universității Politehnica din București (2002-2004). În perioada cât a lucrat la Iași a contribuit la crearea secției de Biofizică și a primei secții de Fizică Medicală într-o Universitate românească. A
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
pe cei mai mari botaniști ai epocii, ce a pricinuit decizia lui de a se consacra studiul ciupercilor. În 1879, Patouillard a obținut titlul de clasa a 2-a în farmacologie, și după ce a luat bacalaureatul, s-a înmatriculat la Facultatea de Farmacie din Paris pentru gradul de clasa 1 și a promovat în martie 1884 cu teza "Des Hyménomycètes au point de vue de leur structure et de leur classification" (Ciupercile himenocite din punctul de vedere al structurii și clasificării
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
cursuri de regie și actorie absolvite cu media 10; -Limbi străine: franceza (bine), engleza, italiana, rusa (mediu); -Debut cu poezie în revista ATENEU, 1967; - Specializare în jurnalistică (stagiu în Elveția, redactor la Quotidienne de La Cote, Morges - Lausanne 1992) -Universitatea București - Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (2006 - 2008) - nefinalizat - Membru al Uniunii Scriitorilor din România - filiala Iași Activitate - Casa de Cultură Bacău, instructor artistic, realizator și organizator de spectacole, conducătorul Cenaclului Artelor.( 1979 - 1992) - Ziarele “Pur și Simplu”, “Opinia Băcăuană” - redactor
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
eseist și traducător român. S-a născut în 1929 ca fiu al agricultorului și factorului poștal Ioan I. Nicolescu și al soției sale, Florica (n. Mihăilescu). A urmat studii la liceul „Spiru Haret” din Ploiești (absolvite în 1949) și la Facultatea de Filosofie a Universității din București (absolvite în 1953). A obținut licența abia în 1961. A obținut ulterior o bursă de specializare editorială la Paris (1966-1967) și a urmat un stagiu de cercetare la Universitatea din Poitiers și la Institutul
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
A obținut licența abia în 1961. A obținut ulterior o bursă de specializare editorială la Paris (1966-1967) și a urmat un stagiu de cercetare la Universitatea din Poitiers și la Institutul de studii franceze din La Rochelle (1968). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor (1953-1961), redactor responsabil al secției de poezie, critică, istorie literară și teatru la Editura pentru Literatură (1961-1968); director al Editurii pentru Literatură Universală (1968-1969), redactor la Cahiers roumains d
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
încă 4 copii. După școala urmată în satul natal, deși a dorit să studieze la liceul din Aiud, datorită necunoașterii limbii maghiare a urmat cursurile celui din Blaj. Mai târziu după perfecționarea abilității de a vorbi maghiara, a urmat cursurile Facultății de Drept din Târgu Mureș și apoi a obținut doctoratul în Drept la Cluj. În acest timp s-a implicat în mișcarea pentru drepturile sociale, politice și culturale ale românilor transilvăneni. A fost bursier al Fundației Gojdu. În Primul Război
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
satul Schalkhaar, situat în apropierea orașului Deventer. Van Groningen a urmat școala primară și liceul în Deventer, oraș în care, timp de câțiva ani, a luat și cursuri de clarinet. După liceu, continuând o tradiție de familie, el a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Leiden, specializându-se în drept comercial. În timpul facultății, van Groningen a practicat canotajul și a fost selecționat în echipa națională a Olandei, cu care participat la Campionatul Mondial de Canotaj din 1983, de la Duisburg, Germania
Steven van Groningen () [Corola-website/Science/337580_a_338909]
-
și liceul în Deventer, oraș în care, timp de câțiva ani, a luat și cursuri de clarinet. După liceu, continuând o tradiție de familie, el a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Leiden, specializându-se în drept comercial. În timpul facultății, van Groningen a practicat canotajul și a fost selecționat în echipa națională a Olandei, cu care participat la Campionatul Mondial de Canotaj din 1983, de la Duisburg, Germania. La vârsta de 26 de ani, el a făcut parte din echipa Olandei
Steven van Groningen () [Corola-website/Science/337580_a_338909]
-
(n. 3 martie 1975, București) este un operator de imagine român, laureat de șase ori al Premiilor Gopo. A studiat cinematografia la "UNATC I.L. Caragiale" din București. A absolvit facultatea în 2001. Filmografia lui cuprinde multe filme bine cunoscute și premiate. Pentru cinematografia să excelentă, Marius Panduru a fost răsplătit de șase ori cu Premiul Gopo pentru cea mai bună imagine, în calitatea sa de operator imagine sau de director
Marius Panduru () [Corola-website/Science/337586_a_338915]
-
A absolvit UNATC, secția regie de film și a studiat apoi timp de un an la Academia de Arte din Praga (FAMU). Lucrarea de absolvire, un scurt metraj, "Outrageously Disco" (2009), a câștigat câteva premii, continuând tradiția succesului înregistrat în timpul facultății cu un alt scurt metraj, realizat în anul al treilea al facultății, "Zombie Infectors 3". Primul film realizat după absolvire, Blu, a fost laureat al câtorva premii, la ediția din 2012 a FIF Transilvania, la "Best International Short Film" din
Nicolae Constantin Tănase () [Corola-website/Science/337593_a_338922]
-
de un an la Academia de Arte din Praga (FAMU). Lucrarea de absolvire, un scurt metraj, "Outrageously Disco" (2009), a câștigat câteva premii, continuând tradiția succesului înregistrat în timpul facultății cu un alt scurt metraj, realizat în anul al treilea al facultății, "Zombie Infectors 3". Primul film realizat după absolvire, Blu, a fost laureat al câtorva premii, la ediția din 2012 a FIF Transilvania, la "Best International Short Film" din Portugalia (2012). A fost recompensat și cu "Premiul Gopo - Tânără Speranță" la
Nicolae Constantin Tănase () [Corola-website/Science/337593_a_338922]
-
Ortansa Tudor (n. 8 iunie 1931, Sfântul Gheorghe, județul Tulcea) este un publicist, editor și traducător de poezie și proză poetică din franceză, rusă și spaniolă. Domiciliul: Montreal, Canada. Născută în anul 1931, absolventă a Facultății de limbi și literatură rusă (1954) și a Facultății de limbi și literatură română (1970) - ambele la Universitatea din București. I. După 4 ani de funcționare în învățământul superior, devine profesor definitiv de limba rusă în anul 1959 la Liceul
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
iunie 1931, Sfântul Gheorghe, județul Tulcea) este un publicist, editor și traducător de poezie și proză poetică din franceză, rusă și spaniolă. Domiciliul: Montreal, Canada. Născută în anul 1931, absolventă a Facultății de limbi și literatură rusă (1954) și a Facultății de limbi și literatură română (1970) - ambele la Universitatea din București. I. După 4 ani de funcționare în învățământul superior, devine profesor definitiv de limba rusă în anul 1959 la Liceul Mihai Viteazul din București, actualul Colegiul Național „Mihai Viteazul
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
din 2 septembrie 1976. Simone Jacob a revenit în Franța la 23 mai 1945.. Singura din întreaga Academie care a trecut și primit diploma de bacalaureat în martie 1944, în ajunul arestării sale , ea s-a înscris, în 1945, la Facultatea de Drept din Paris și la Institut d'études politiques de Paris, unde l-a întâlnit pe Antoine Veil (1926-2013), viitor inspector de finanțe și șef de întreprinderi, cu care s-a căsătorit la 26 octombrie 1946. Sora sa Madeleine
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
După ce a absolvit cursul de filozofie cu mare laudă, a hotărât la vârsta de 20 de ani să studieze medicina și a avut onoarea de a fi admis la renumita Alma Ticinensis Universitas din Pavia. Acolo s-a înscris la Facultatea de Medicină și Botanică, unde a urmat cursurile date de cunoscutul profesor și mai târziu rector al universității Giuseppe Moretti (1782-1853), rămânând asistentul lui până în 1831. A promovat în 1826 cu teza intitulată "Tentamen mycologicum seu Amanitarum illustratio" în care
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
de către orașul ramura executivă a puterii (primarul și apoi guvernatorul orașului). Apartamentul memorial al lui Lenin din clădire a fost păstrat ca muzeu istoric. Clădirile mănăstirii au fost folosite ca birouri de diferite organizații. Una dintre clădirile complexului Smolnîi adăpostesc Facultățile de Sociologie și Relații Internaționale din cadrul Universității de Stat din Sankt Petersburg. Începând din 1991, numele de „Institutul Smolnîi” a fost reînviat de către diferite instituții de învățământ. Până în anul 2011 Institutul Smolnîi de Științe și Arte Liberale (Colegiul Smolnîi, în
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
Institutul Smolnîi de Științe și Arte Liberale (Colegiul Smolnîi, în ) din cadrul Universității de Stat din Sankt Petersburg a oferit programe comune de studiu cu Bard College din Statele Unite ale Americii. În 2011 acest institut a fost transformat în Școală (sau facultate, în ) de Științe și Arte Liberale. El este situat acum în altă parte a centrului orașului Sankt Petersburg. Numele de „Institutul Smolnîi” este folosit de o altă școală din Sankt Petersburg, care a fost stabilită sub auspiciile Academiei Ruse de
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
1800-1865), neguțător în Lyon și Julie Benézet (1800-1872). Deja la vârsta de 21 de ani, în 1854, co-fondator al Societății Botanice din Franța, a fost ales președintele ei în 1877 și 1887. În anul 1860 de Seynes a promovat la Facultatea de Științe (pe atunci cu materiile medicina și botanica/biologia) a Universității din Montpellier cu teza "Étude sur l'absorption gastro-intestinale" în medicină și apoi cu teza "Essai d'une flore mycologique de la région de Montpellier et du Gard: Observations
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
cu teza "Essai d'une flore mycologique de la région de Montpellier et du Gard: Observations sur les Agaricinés suivies d'une énumération méthodique" în științe naturale la Universitatea din Paris în 1863. În același an a fost numit asistent în cadrul Facultății de Istorie Naturală al Universității, mai târziu a devenit profesor la Facultatea de Medicină tot acolo. Deosebit de interesant în teza de doctorat din 1863 a fost introducerea unui concept încă puțin cunoscut în micologie cu privire la influența variabilității externe sau fixitatea
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
du Gard: Observations sur les Agaricinés suivies d'une énumération méthodique" în științe naturale la Universitatea din Paris în 1863. În același an a fost numit asistent în cadrul Facultății de Istorie Naturală al Universității, mai târziu a devenit profesor la Facultatea de Medicină tot acolo. Deosebit de interesant în teza de doctorat din 1863 a fost introducerea unui concept încă puțin cunoscut în micologie cu privire la influența variabilității externe sau fixitatea speciilor din fiecare zonă de vegetație. Mai departe a propus simplificarea clasificării
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
de Oravița în Parlamentul de la Budapesta, profesor universitar la Universitatea Petrus Pázmány din Budapesta. A fost succesorul lui Coriolan Brediceanu în funcția de deputat. Între 1911-1927 a fost profesor de limba și literatura română, iar în anii 1921-1923 decan al Facultății de Litere din Budapesta. În anul 1915 a fost numit de papa Benedict al XV-lea prelat papal. Este înmormântat în cimitirul Farkasréti din Budapesta.
Iosif Siegescu () [Corola-website/Science/337637_a_338966]