62,321 matches
-
a aflat totuși în mâinile fratelui lui Petru, Godefroi, care s-a dovedit loial față de Robert Guiscard. Godefroi a murit însă în acel an, drept pentru care Petru a revenit la putere, continuând opoziția față de Guiscard. De asemenea, Petru a activat și ca regent al comitatului de Taranto în numele fiului lui Godefroi, Richard. Petru a căutat ulterior sprijin din partea împăratului bizantin Mihail al VII-lea Ducas. El a fost astfel recunoscut ca supus al Bizanțului, primind titlul de "Vestes". La o
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
facultății de teologie la Universitatea din Fribourg, Elveția. De asemenea a fost auditor al Școlii de Înalte Studii în Științele Sociale din Paris și a mai susținut cu succes un doctorat în filosofie la Universitatea din București, în 1999. a activat ca muzeograf în cadrul Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, din 1981 până în 1986, la Oficiul pentru patrimoniul cultural. Între anii 1987 și 1998, a fost cercetător științific, la fostul Institut de Studii Sud-Est Europene al Universității din București
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
182 de partide, în care a înscris 285 goluri. Între 1970 și 1976, Băicoianu-Cojocaru a fost căpitanul reprezentativei României. Doina Petruța Băicoianu a fost căsătorită cu Pătru Cojocaru, șeful biroului bazelor sportive al Primăriei Timișoara. Conform acestuia: În Timișoara, a activat pentru câțiva ani ca asistent universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar apoi ca profesoară de sport la Școala Generală nr. 6. Doina și Pătru Cojocaru au avut împreună un fiu, stabilit în Statele Unite și absolvent de studii
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
anul 1986 pentru descoperirea factorilor de creștere (în cazul ei "factorul de creștere al nervului" - în , abreviat "NGF"). s-a născut într-o familie evreiască italiană de origina spaniolă. În anul 2001 a fost numită senator pe viață și a activat, până la moartea sa, în senatul italian. Rita Levi-Montalcini a fost cel mai în vârstă laureat al Premiului Nobel în viață și primul care a depășit vârstă de 100 de ani.
Rita Levi-Montalcini () [Corola-website/Science/328290_a_329619]
-
s-a născut în 570 în familia Banu-Hasim, tribul Quraish, din Mecca. Tribul din care făcea parte era cel mai bogat și influent din oraș, însă Mahomed era sărac, fiind orfan din timpuriu, crescut de unchiul său, Abu Talib. A activat ca negustor în serviciul unei văduve bogate, Khadija, cu care s-a căsătorit la 25 de ani, ea având 40 de ani. Sprijinul soției sale a fost esențial pentru activitatea sa profetică, ea find printre singurii care au crezut în
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
murit în 1101, fiul său Simon de Hauteville, a devenit conte, având alături ca regentă pe mama sa, Adelaida del Vasto. Simon a murit patru ani mai târziu, în 1105, la vârsta de 12 ani, iar Adelaida a continuat să activeze ca regent și pentru fiul ei cel mai mic Roger, care avea pe atunci 9 ani. La moartea fratelui său mai mare, Simon de Hauteville, din 1105, Roger a moștenit comitatul de Sicilia, trecând sub regența mamei sale, Adelaida del
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
timp fiind captiv în Alep). Bohemund al II-lea, care s-a căsătorit cu fiica lui Balduin, Alice, a condus vreme de numai patru ani, iar principatul a fost moștenit de către fiica sa minoră Constanța; Balduin al II-lea a activat din nou ca regent până la moartea sa din 1131, când puterea a fost preluată de Fulc de Anjou. În 1136 Constanța, având pe atunci doar 10 ani, a fost căsătorită cu Raimond de Poitiers, în vârstă de 36 de ani
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
la Teatrul Țăndărica, București. În anul 1983 absolvă cursul de maeștri coregrafi al Consiliului Culturii din România. În anul 1988 devine bursiera Rambert School of Ballet Londra - Anglia, iar în 1990 este bursiera British Council. În perioada 1992-1994, Adina Cezar, activează că Lector colaborator la Academia de Teatru și Film din București. Ca pedagog, își începe activitatea în 1957, la Liceul de Coregrafie din București unde desfășoară activitatea de profesor de balet clasic și dans modern formând generații de profesioniști: Vavara
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
în copilărie - Emmanuel Radnitzky, n. 27 august 1890, Philadelphia, PA - d. 18 noiembrie 1976, Paris) a fost un fotograf, regizor de film și artist plastic american, de origine evreu,apropiat de curentele dadaismului și suprarealismului și care a trăit și activat cea mai mare parte a timpului în Franța. Denumit de către Cocteau „marele poet al camerei obscure”, și-a legat numele de numeroase aspecte ale artei moderne, mai ales în domeniul artei fotografice, al istoriei cinematografiei și al filmului experimental.Lucrările
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
(n. 12 august 1933, București - d. 19 iunie 2001, București) a fost un actor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Ion Șahighian. A activat ca actor la Teatrul Tineretului din Piatră Neamț (1959-1960), Teatrul Național din Craiova (1960-1961), Teatrul de Comedie și Teatrul Ion Creangă din București (1961-1966) și din nou la Teatrul Național din Craiova (din 1966 șli până la ieșirea la pensie). Nae
Nae Gheorghe Mazilu () [Corola-website/Science/328381_a_329710]
-
între 1069 și 1115. Odo a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu Adela. El era încă minor atunci când tatăl său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de Blois a activat ca regent de Troyes. În 1060, Odo s-a căsătorit cu Adelaida de Normandia, fiică a ducelui Robert I de Normandia și văduvă a contelui Enguerrand al II-lea de Ponthieu (totodată, senior de Aumale) și a contelui Lambert al
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
nivel profesional, între 1990-1993 îndeplinește funcția de vicepreședinte al Consiliului de Administrației al cooperativei "Tricotajul" din Cluj-Napoca, iar din 1993 până în 2000 este președinte al aceleiași organizații. Între 1997-2000 a fost consilier de probațiune la Ministerul Justiției, în perioada 2001-2003 activează ca director în cadrul Prefecturii Cluj, iar din 2003 până în 2008 are funcția de director în Grupul Țiriac, la RMB Inter Auto. Între 1995-2001 este membru în Consiliul Național de Conducere al Cooperației Meșteșugărești, iar în intervalul 2001-2004 este membru în
Alexandru Cordoș () [Corola-website/Science/327527_a_328856]
-
vicepreședinte al Organizației Municipale a PSD Cluj, deținută între anii 1994-2008; tot din 1994 până în prezent este membru al Consiliului Național al PSD. În perioada 2000-2004 este membru în Colegiul Central de Arbitraj al partidului, iar din 2008 până în prezent activează ca Președinte Executiv al Organizației Județene PSD Cluj. Între 2004-2008 ocupă funcția publică de consilier local la Cluj-Napoca, iar în 2008 este ales senator, pe colegiul uninominal 4, circumscripția electorală 13, Cluj. Din septembrie 2010 până în prezent este Vicelider al
Alexandru Cordoș () [Corola-website/Science/327527_a_328856]
-
cu un an mai tânără decât Albert Guttman, cunoștința dintre cei doi datând încă din perioada în care erau elevi. Irina Rusescu studiase cu Lidia Cristian și Cella Delavrancea, absolvind secția de pian a Conservatorului bucureștean în 1961, și a activat ca profesoară de corepetiție la canto și instrumente până în 1990, anul pensionării. În anul 1967, Guttman a participat la cursurile de perfecționare ale Seminarului Muzical Internațional de la Weimar, la clasa profesorului Guido Agosti (1901-1989, pianist și profesor italian). Apoi, ca
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
asistent oficial pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia. Colaborarea sa a fost solicitată pentru cursurile de perfecționare de vioară susținute de Pina Carmirelli (cu care a și colaborat ca pianist), și violoncel, cu Amedeo Baldovino. Din 1973 a activat în cadrul catedrei de muzică de cameră a conservatorului bucureștean, la clasa de acompaniament. Albert Guttman a activat în funcția de asistent la Conservatorul din București până la data de 1 septembrie 1976, când a fost angajat la Filarmonica din Ploiești, în
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
de perfecționare de vioară susținute de Pina Carmirelli (cu care a și colaborat ca pianist), și violoncel, cu Amedeo Baldovino. Din 1973 a activat în cadrul catedrei de muzică de cameră a conservatorului bucureștean, la clasa de acompaniament. Albert Guttman a activat în funcția de asistent la Conservatorul din București până la data de 1 septembrie 1976, când a fost angajat la Filarmonica din Ploiești, în funcția de instrumentist - pian la orchestra simfonică. La puțin timp după această dată, Guttman a fost din
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
do major op.87 de Brahms). Din 1983, Guttman devine profesor de pian la școala de muzică Saanenland-Obersimmental din localitatea Saanen, situată în cantonul elvețian Berna. El se angajează prin contract să predea 20 de ore pe săptămână și să activeze aici pentru cel puțin trei ani. În paralel devine, în 1984, profesor pentru cursul numit „corepetiție și citire de partituri“ la Academia de muzică din Basel, după câștigarea concursului pentru ocuparea acestui post în fața a doi muzicieni din Elveția și
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
la Arad. De asemenea, relația apropiată a lui Țichindeal cu episcopul greco-catolic Samuil Micu i-a facilitat ierarhiei sârbe să creeze nedumeriri în rândul românilor ortodocși. A fost acuzat că la un examen „lunar din doctrina religiunii”, pe vremea când activa la Preparandie, a susținut că papa Romei este și trebuie să fie capul văzut al întregii biserici creștine. În anul 1869 preparandia își schimbă caracterul regesc într-unul confesional, iar prin intrarea în cadrele constituției bisericești și sub jurisdicțiunea consistorială
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
familie a unor fermieri, proveniți din Scoția și Portugalia. A studiat farmacia în Belo Horizonte. În 1934 se stabilește în Rio-de-Janeiro. Înreaga sa viață a fost funcționar public în ministerul educației și sănătății. După al II-lea Război Mondial a activat în cadrul direcției patrimoniului istoric și artistic. În 1975, în vremea dictaturii militare a refuzat Premiul de Stat pentru literatură. A activat și ca jurnalist. A murit la scurtă vreme după moartea singurei sale fiice. Mașina lumii și alte poeme, ed.
Carlos Drummond de Andrade () [Corola-website/Science/327584_a_328913]
-
Înreaga sa viață a fost funcționar public în ministerul educației și sănătății. După al II-lea Război Mondial a activat în cadrul direcției patrimoniului istoric și artistic. În 1975, în vremea dictaturii militare a refuzat Premiul de Stat pentru literatură. A activat și ca jurnalist. A murit la scurtă vreme după moartea singurei sale fiice. Mașina lumii și alte poeme, ed. Humanitas, 2012, traducere de Dinu Flămând.
Carlos Drummond de Andrade () [Corola-website/Science/327584_a_328913]
-
în Republica Moldova a vicepreședintelui american Joe Biden pe 10 martie 2011 și a cancelarului german Angela Merkel pe 21 august 2012. Aparatul central al Ministerului sunt oficiile consulare, misiunile diplomatice, reprezentanțele și misiunile de pe lîngă organizațiile internaționale, precum și personalul, care activează în cadrul acestora, acesta constituie, în ansamblu, Serviciul diplomatic al Republicii Moldova. Obiectivele de bază și funcționarea serviciului diplomatic sînt reglementate de Legea cu privire la Serviciul diplomatic. Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene desfășoară o activitate amplă menită să asigure condiții favorabile pentru
Relațiile externe ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327589_a_328918]
-
de reconstrucție din Irak. Acest caz a adus în atenția publicului cele mai controversate aspecte ale războiului din Irak: externalizarea serviciilor de protecție armată în favoarea a aproximativ 20.000 de contractori militari. Cele mai cunoscute formațiuni combatante naționale în care activează cetățeni străini sunt unitățile Gurkla ale armatelor britanică și indiană și Legiunea Străină Franceză. Cetățenii străini recrutați din țările Commonwealthului pentru armata britanică jură credință monarhului britanic și pot servi în orice unitate a armatei. Totuși, gurkha își îndeplinesc serviciul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
fost cazul de exemplu „British South Africa Police” (BSAP), un grupare paramilitară de infanterie ușoară format de Cecil Rhodes, aflată la începutul existenței sale sub controlu direct al Companiei Britanice a Africii de Sud (British South Africa Company). Această grupare militară a activat fără întrerupere din 1889/1890 până în 1980. Criza congoleză (1960-1965) a fost o perioadă fost de turbulențe în istoria Primei Republici Congo, care a început cu independența națională față de Belgia, terminându-se prin acapararea puterii de către Joseph-Désiré Mobutu. Din anumite
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
nemulțumit, jucătorul trebuie să fie pregătit pentru o pedeapsă (de exemplu, mânia lui Ceres face ca toate culturile să înceteze să crească pentru o perioadă scurtă de timp). Cu toate acestea, jucătorul are opțiunea de a opri sau de a activa efectele zeilor. În plus față de beneficiul cetățenilor, mărfurile sunt o sursă valoroasă de venituri și pot fi stabilite rute comerciale cu orașele învecinate, fie pe cale terestră sau maritimă. Resursele disponibile depind de loc și pot fi grâu, legume, fructe, struguri
Caesar III () [Corola-website/Science/327626_a_328955]
-
Wagner: 1883 - 1906 <br> - Siegfried Wagner: 1906 - 1930 <br> - Winifred Wagner: 1930 - 1944 <br> - Wieland Wagner și Wolfgang Wagner: 1951 - 1966 <br> - Wolfgang Wagner: 1966 - 2008 <br> - Eva Wagner-Pasquier & Katharina Wagner: din 2009 Printre cei mai cunoscuți dirijori care au activat în cursul vremii la Festivalul Wagner din Bayreuth se numără: Hermann Levi, Siegfried Wagner, Arturo Toscanini, Hans Richter, Richard Strauss, Wilhelm Furtwängler, Hans Knappertsbusch, Herbert von Karajan, Wolfgang Sawallisch, Karl Böhm, Lorin Maazel, Daniel Barenboim, Giuseppe Sinopoli, James Levine, Christian
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]