65,481 matches
-
după aceea, și la final întoarcerea acasă la soția sa Florica. Însă într-o dimineață Nelu „pescuiește” ceva special: un bărbat turc care vrea să treacă granița... http://www.morgen.ro/ http://www.platformaspace.wordpres<wbr></wbr>s.com/</a> acasă. ÎN DIALOG CU MIGRANȚII ne ajută să înțelegem mai bine fețele invizibile ale migrației contemporane. Mulțumiri speciale: Parteneri: ARCUB, Centrul Național al Dansului, Muzeul Național de Artă Contemporană (Spațiul Platforma), IOM, Erste Stiftung, BMUKK, Ado Sah Rom, K& K
ACASĂ. În dialog cu migranții - teatru, proiecție de film, dezbatere. 28-30 martie. () [Corola-website/Science/295753_a_297082]
-
Forumul Cultural Austriac organizează la București, în perioada 28 - 30 martie evenimentul acasă. ÎN DIALOG CU MIGRANȚII. Evenimentul este realizat cu sprijinul ARCUB , Muzeului Național de Artă Contemporană (Spațiul Platforma), Centrului Național al Dansului București și Mandragora Film. În cadrul acestuia vor fi prezentate două spectacole de teatru - național și internațional, o conferință pe
#034;Nu ne-am născut în locul potrivit” / Sâmbătă 29 martie / ora 19.30 / Centrul Național al Dansului () [Corola-website/Science/295752_a_297081]
-
că e rușine. Nici nu știu cum, dar mi s-a întâmplat o formă de feminism. Receptarea inițială M-am întâlnit pentru prima oara cu Monoloagele vaginului, text deja celebru în State la momentul respectiv, pe la 17-18 ani, pe demult defunctul post Acasă. Pe vremea aia, TV-ul mai avea, din când în când, o zvâcnire-două de viață. Sau poate, de fapt, documentarul bazat pe spectacol realizat de HBO era exact atât de pseudo-feminist și zaharist cât să prindă la gospodinele și fetițele
Vocea din „Monoloagele vaginului” () [Corola-website/Science/295745_a_297074]
-
know how, but I was struck by a bolț of feminism. I first came across The Vagina Monologues - a text already famous în the UȘ at that time - when I was 17 or 18, on the long since decommissioned station Acasă. Back then, TV still hâd the occasional outburst of life. Or maybe the HBO documentary based on the performance was pseudo-feminist enough and cheesy enough to enthrall both housewives and teenage girls from the slums. Or maybe I still hâd
Vocea din „Monoloagele vaginului” () [Corola-website/Science/295745_a_297074]
-
la facultate, în 1998. Alt șoc. Un oraș în care ura etnică era la apogeu. Cu Funar primar. Bănci vopsite în tricolor. Îmi aduc aminte de un meci de fotbal în 99, România-Ungaria. Colegii maghiari din căminul studențesc au plecat acasă în acel week-end. Nu cred că ar fi avut o seară plăcută. În euforia de după meci se scanda prin tot orașul „Afară cu ungurii din țară!”. La fel ca și la Baia Mare, la Cluj industria era pe butuci. De la Clujana
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
în memorie. Fata de 16 ani a unui sudor rămăsese însărcinată. Deși venirea pe lume a unui copil e o bucurie, pentru ei din punct de vedere financiar era o tragedie. Viitoarea mamă fiind la liceu nu avea niciun venit. Acasă nu voia să spună cine e tatăl, iar vitorul bunic se gândea destul de trist cum o va scoate la capăt. La nivelul meu nu puteam face mare lucru pentru ei. Doar mărunțișuri. O învoire de juma’ de oră pentru diverse
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
vedere. Din care nu transpiră nimic. Doar comunicate oficiale. Sterile și impersonale. Ar fi nedrept să spun că nu am întâlnit și oameni ok pe acolo, cu alte preocupări. Și care aveau oroare de acele reguli, regulamente și ordine. Aveau acasă familie și copii, rate la bancă și, nu în puține cazuri, erau singurii membri din familie care aveau serviciu. În plus, mai ales pentru cei din Ministerul Apărării, mai exista un motiv de nesiguranță: închiderea unității militare, sau faptul că
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
când ai atelierele cu grupurile de copii, dacă nu ești extrem de prezent și de conștient de demersul tău, poți să strici totul foarte ușor. Tu lucrezi cu copiii două, trei ore, înainte de spectacol, în zilele pregătitoare, iar ei se duc acasă și povestesc ce au făcut, ce i-ai întrebat. Și tocmai de-asta trebuie să fii foarte prezent, atent și limpede. Andrei Sever Bârzan: Tu participi, practic, la dezvoltarea acestor copii și tocmai de-asta nu-ți permiți să nu
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
colegi care și-au luat credite pentru casă. 30 de ani, apartament de două camere, rată de câteva sute de euro pe lună. Pe unii îi mai pot ajuta părinții, pe alții nu. Am avut colegi care s-au întors acasă în provincie, după 10 ani în care au lucrat într-una ca să se poată întreține (inclusiv cei patru de facultate) și în care anii petrecuți la multinaționale au fost, de fapt, scăparea. Scăparea de două job-uri în servicii clienți
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
fost, de fapt, scăparea. Scăparea de două job-uri în servicii clienți care însumau 14 ore de lucru pe zi. N-au mai rezistat. Ei vorbeau „doar” franceză, nu erau printre privilegiații de mai sus. Și eu m-am întors acasă. Pentru că am avut unde. Apartamentul ceaușist al maică-mii, în care am copilărit, mă mai suportă puțin. Provincia mea e mai aproape de București decât provincia altora, așa că îmi permit și să mai dau o fugă din când în când. Prin
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
minimă atenție, o deschidere față de persoana de pe partea cealaltă a biroului însemna să spui „prietene, stai așa, ăsta-i un contract de 40-50 de pagini, scris tehnic, lasă-mi și mie o oră să-l citesc, sau dă-mi-l acasă, îl citesc și mai discutăm, asta cum e, că nu înțeleg.” Să nu pari prost, semnezi și gata. Asta e feedback venit din partea oamenilor din sucursale. Au fost oameni care au primit contracte de 50-60 de pagini, l-au furnzărit
„Nu te plătește nimeni că ai scrupule” () [Corola-website/Science/296037_a_297366]
-
viteză, credeam că am prioritate, șoseaua era goală. A intrat taxiul în intersecție, după care am intrat eu cu scuterul în partea din spate a mașinii. Nu aveam cască pe cap, cutia de pizza pe care o duceam la oameni acasă era la vreo cincizeci de metri în spate. A fost foarte grav. Am căzut cu capul de asfalt. M-am ridicat în fund să văd ce s-a întâmplat. Nu știu care a fost prima tendință, să fug, să plec, nu știu
„Ne luptăm să trăim, să supraviețuim” () [Corola-website/Science/296063_a_297392]
-
cu ceva. Așa a fost soarta. Asta e viața. Mergem mai departe, ne luptăm să trăim, să supraviețuim. Ce îți dorești să faci în viitorul apropiat? În primul rând, mi-ar trebui o prietenă, care să mă ia la ea acasă, să pot să stau la ea și apoi pe viitor, un an-doi-trei, să ne cunoaștem mai bine și să întemeiem o familie. Mai fac un copil-doi. Îmi doresc și un băiețel, dar așa a fost să am o fetiță, care
„Ne luptăm să trăim, să supraviețuim” () [Corola-website/Science/296063_a_297392]
-
în vârstă de 28 de ani și știu despre el doar că a ajuns polițist, sufletul meu. După divorț am ajuns în Pecs. Am locuit cu chirie, munceam și în sfârșit nu trebuia să-mi fie groază că dacă merg acasă, pic într-un moment prost. Șeful meu de atunci, Godon, mi-a dat de muncă timp de aproape un an, m-am gândit „e bine, mă bag”. Am renunțat la chirie și am venit. Doar că, după o vreme, au
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
Interviu cu FLORIAN VODĂ Pe Vodă l-am văzut în 2001 la Teatrul Creangă în spectacolul Acasă (text: Ludmila Razumovskaia, regia: Radu Apostol), care a revoluționat teatrul românesc prin abordarea social-comunitară și prin construcția poetica solidă. Acasă a fost un spectacol deschizător de practici teatrale și reflecții estetice și politice profunde, asupra unor realități extrem vulnerabile, asupra
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
Interviu cu FLORIAN VODĂ Pe Vodă l-am văzut în 2001 la Teatrul Creangă în spectacolul Acasă (text: Ludmila Razumovskaia, regia: Radu Apostol), care a revoluționat teatrul românesc prin abordarea social-comunitară și prin construcția poetica solidă. Acasă a fost un spectacol deschizător de practici teatrale și reflecții estetice și politice profunde, asupra unor realități extrem vulnerabile, asupra lumii fragililor indezirabili pe care arta consacrată îi fentează de cele mai multe ori la nivelul autoreprezentării. Spectacolul <b>Acasă</b> a
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
poetica solidă. Acasă a fost un spectacol deschizător de practici teatrale și reflecții estetice și politice profunde, asupra unor realități extrem vulnerabile, asupra lumii fragililor indezirabili pe care arta consacrată îi fentează de cele mai multe ori la nivelul autoreprezentării. Spectacolul <b>Acasă</b> a fost creat de regizorul Radu Apostol cu un grup de copii ai străzii și două actrițe, după o perioadă de lucru de 6 luni. În <b>Acasă</b>, „copiii din beton și vise” le vorbeau copiilor și adulților
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
consacrată îi fentează de cele mai multe ori la nivelul autoreprezentării. Spectacolul <b>Acasă</b> a fost creat de regizorul Radu Apostol cu un grup de copii ai străzii și două actrițe, după o perioadă de lucru de 6 luni. În <b>Acasă</b>, „copiii din beton și vise” le vorbeau copiilor și adulților din sală despre „sub-copilării” abuzate, despre copilării ținute sub capacul canalelor în care viețile sunt lupte zilnice pentru supraviețuire. <b>Acasă </b>propunea un teatru al provizoratului amenințat continuu
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
perioadă de lucru de 6 luni. În <b>Acasă</b>, „copiii din beton și vise” le vorbeau copiilor și adulților din sală despre „sub-copilării” abuzate, despre copilării ținute sub capacul canalelor în care viețile sunt lupte zilnice pentru supraviețuire. <b>Acasă </b>propunea un teatru al provizoratului amenințat continuu, adăpostit pe o scenă mare, în care transformarea invizibililor în vizibili putea fi posibilă, în care spectacolul își lua revanșa politică în fața unei realități marginalizate. În care tot ce era incomod de
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
care îi ține pe marginalizați la distanță. Cei nereprezentați se auto-reprezentau și-și defineau poetic și politic un loc al lor și numai al lor. (<strong>Mihaela Michailov</strong>)</i> [caption id="attachment 2606" align="aligncenter" width="610"] Fotografie din spectacolul Acasă[/caption] Povestește-mi puțin despre perioada în care ai locuit pe stradă. Unde stăteai? Unde stăteam nu era nimic sigur, îți dai seama. Am locuit pe strada de la 6 ani și jumătate la 17 ani. La început era sentimentul ăla
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
mașinuțele, tot, tot. Iarnă era puțin mai greu pentru că era frig și trebuia să găsesc un loc unde să mă adăpostesc. Cum ai ajuns să locuiești pe strada? A murit maică-mea când aveam 6 ani și am fugit de-acasă. N-am avut niciodata nicio legătură cu taică-miu, nu l-am simțit că pe tata, ci ca pe cineva care creștea un copil ca să creadă că e copilul lui. Mai târziu am aflat că eram înfiat. Tata n-a
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
am dus. Mă rog, la Centru nu mă primeau chiar în fiecare zi pentru că eram mai „dur”, aveam opinii, uneori le spuneam verde în fața ce cred. La Centru l-am cunoscut pe Radu Apostol care venise să lucreze pentru spectacolul Acasă. Inițial cei din Centru n-au vrut să mă lase. De ce? Pentru că ziceau că sunt super rău și o să fac probleme. Dar Radu a vrut să joc și m-a luat. Pentru mine, Acasă a fost un tren care m-
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
care venise să lucreze pentru spectacolul Acasă. Inițial cei din Centru n-au vrut să mă lase. De ce? Pentru că ziceau că sunt super rău și o să fac probleme. Dar Radu a vrut să joc și m-a luat. Pentru mine, Acasă a fost un tren care m-a salvat, mi-a umplut hard-ul cu lucruri mișto. Am avut șansa să cunosc oameni deștepți, devotați în ce fac, cu meserii mișto. Radu a fost îngerul meu păzitor. El e un psiholog
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
mă făcea să ajung singur la o anumită stare. E un om care vibrează, e acolo, cu tine. Dorința mea a fost mereu să nu mor că prostul, să învăț cât mai multe. Îmi rămâne în minte emoția aia din Acasă</b>, cănd vedeam oameni în primele trei rânduri cu lacrimi în ochi și simțeam că povestea noastră ajunge undeva, că le spunem: „uite, viața e și despre asta, despre copii de pe strada pe langă care treceți zilnic și care par
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
Mă țineam de piciorul ei în bucătărie și mi-a zis: „Eu o să mor, tu trebuie să ai grijă de tine”. Și a doua a zis-o Radu: „Mă, Vodă, tu ești băiat mare și înțelegi multe lucruri”. După spectacolul Acasă, ați primit un apartament</b><i>.</i> Da, si am stat acolo cam 7 ani. La început am fost 6 în apartament, apoi am ramas 4 și apoi - 2. Am dus mulți oameni din cartier la teatru. Oameni care-au
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]