67,078 matches
-
împotriva așezărilor căzăcești de la Marea Neagră. Cazacii au fost depășiți numeric de atacatori și, după ce mai multe forturi și garnizoane ruse au fost cucerite, Armata cazacilor de la Azov și flota lor și-au dovedit importanța prin evacuarea unităților ruse care supraviețuiseră atacului rebelilor. În ciuda eșecului rușilor în construirea unei linii defensive a Mării Negre și a evacuării unităților militare ruse pe calea apelor, misiunea cazacilor de la Azov de patrulare a regiunii de coastă a Mării Negre a rămas neschimbată. În 1845, cele 26 de
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
pentru ocupanții celor 100 de vase de debarcare. Supraviețuitorii acestei tentative eșuate de debarcare s-au reîntors pe navele escadrei. A urmat o nouă tentativă de debarcare la Taganrog, dar cazacii de pe Don au reușit la rândul lor să respingă atacul. După încheierea războiului în 1856, cazacii de la Marea Azov și-au reluat misiunile de patrulare în Marea Neagră. Armata cazacilor de la Marea Azov a fost decorată cu cea mai înaltă distincție militară a Imperiului Rus, Ordinul Sfântului Gheorghe, „Pentru vitejia excepțională
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
creier și măduva spinării sunt deteriorate. Această deteriorare afectează capacitatea sistemului nervos de a comunica, producând o plajă largă de semne și simptome, incluzând handicapuri fizice, mentale și uneori probleme psihice. SM ia diferite forme, noi simptome apărând fie în atacuri sporadice (forme de recădere) sau agravându-se cu trecerea timpului (forme progresive). Între episoade, simptomele pot dispărea complet; totuși, adesea rezultă probleme neurologice permanente, în special în stadii mai avansate ale bolii. În timp ce cauza bolii nu este clară, se crede
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
encefalic, în timp ce restul de 25% au mai mult de una din dificultățile enumerate mai sus. Evoluția simptomelor urmează inițial două tipare generale, fie ca episoade de înrăutățire bruscă, durând cel puțin câteva zile până la câteva luni (numite recidive, exacerbări, accese, atacuri sau recăderi) urmate de îmbunătățire (85% din cazuri) sau o înrăutățire treptată lipsită de perioade de recuperare (10-15% din cazuri). O combinație a acestor două tipare este de asemenea posibilă sau se poate întâmpla ca pacienții să pornească cu un
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
Unele recăderi sunt totuși precedate de factori declanșatori obișnuiți și apar mai des primăvara și vara. În mod asemănător, infecțiile virale, cum ar fi răceala comună, gripa și gastroenterita sporesc riscul acestor recăderi. De asemenea, stresul poate produce astfel de atacuri. Sarcina scade riscul de recădere; totuși, în primele luni de la sarcină riscul crește. Pe ansamblu, sarcina nu pare să influențeze incapacitatea pe termen lung. Despre mai multe evenimente s-a dovedit că nu afectează riscul de recădere, acestea fiind vaccinările
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
care joacă un rol important în apărarea organismului. Limfocitele T pătrund în creier prin breșele din bariera hematoencefalică. Celulele T recunosc mielina drept un corp străin și o atacă, fapt care explică de ce aceste celule se numesc și „limfocite autoreactive”. Atacul asupra mielinei declanșează procese inflamatoare care atrag acțiunea altor celule ale sistemului imunitar și eliberarea unor factori solubili cum sunt citokinele și anticorpii. Distrugerea progresivă a barierei hematoencefalice provoacă la rândul ei alte efecte nocive, cum ar fi edemațierea, activarea
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
a anticipa cursul acesteia. Subtipurile sunt importante nu doar pentru stabilirea prognosticului, ci și în luarea deciziilor de tratament. În 1996, Societatea Națională de Scleroză Multiplă din Statele Unite a identificat patru forme clinice ale bolii: Forma recurent-remitentă se caracterizează prin atacuri recurente imprevizibile, urmate de luni sau ani de acalmie relativă (remisiune), fără semne clinice noi. Disfuncțiile care apar în timpul atacurilor pot dispărea sau pot genera probleme, situație valabilă în aproximativ 40% dintre cazuri, incidența fiind direct proporțională cu vechimea bolii
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
1996, Societatea Națională de Scleroză Multiplă din Statele Unite a identificat patru forme clinice ale bolii: Forma recurent-remitentă se caracterizează prin atacuri recurente imprevizibile, urmate de luni sau ani de acalmie relativă (remisiune), fără semne clinice noi. Disfuncțiile care apar în timpul atacurilor pot dispărea sau pot genera probleme, situație valabilă în aproximativ 40% dintre cazuri, incidența fiind direct proporțională cu vechimea bolii. Această evoluție a bolii este valabilă la 80% dintre pacienții cu SM. Dacă disfuncțiile dispar după atacuri, boala este considerată
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
care apar în timpul atacurilor pot dispărea sau pot genera probleme, situație valabilă în aproximativ 40% dintre cazuri, incidența fiind direct proporțională cu vechimea bolii. Această evoluție a bolii este valabilă la 80% dintre pacienții cu SM. Dacă disfuncțiile dispar după atacuri, boala este considerată "SM benignă", cu toate că, în timp, pacienții vor atinge un anumit grad de invaliditate. Pe de altă parte, termenul "scleroză multiplă malignă" este folosit pentru a descrie pacienții cu SM care ating un grad ridicat de invaliditate într-
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
malignă" este folosit pentru a descrie pacienții cu SM care ating un grad ridicat de invaliditate într-o perioadă scurtă de timp. Forma clinică recurent-remitentă debutează de regulă cu un sindrom clinic izolat (SCI). În cazul SCI, pacientul are un atac care indică un episod de demielinizare, dar care nu întrunește criteriile pentru stabilirea diagnosticului de scleroză multiplă. 30-70% dintre pacienții cu SCI dezvoltă ulterior SM. SM secundar progresivă apare la aproximativ 65% dintre pacienții care au prezentat inițial forma recurent-remitentă
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
pentru stabilirea diagnosticului de scleroză multiplă. 30-70% dintre pacienții cu SCI dezvoltă ulterior SM. SM secundar progresivă apare la aproximativ 65% dintre pacienții care au prezentat inițial forma recurent-remitentă a bolii și care au suferit o deteriorare neurologică progresivă între atacurile acute, fără perioade clare de remisiune. Pot apărea totuși recidive ocazionale și remisiuni minore. De regulă, perioada cuprinsă între debutul bolii și trecerea de la forma recurent-remitentă la forma secundar progresivă a bolii este de 19 ani. Forma primar progresivă apare
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
decât forma recurent-remitentă. Același lucru se întâmplă și în cazul formei secundar progresive care apare de regulă în jurul vârstei de 40 de ani. Scleroza multiplă progresiv-recidivantă apare la pacienții care, de la debutul bolii, prezintă o deteriorare neurologică constantă, însoțită de atacuri suprapuse. Această formă clinică este cel mai puțin frecventă. Au fost identificate și tipuri neobișnuite de SM; printre acestea se numără boala Devic, scleroza concentrică Balo, scleroza difuză Schilder și scleroza multiplă Marburg. Se discută încă dacă aceste boli reprezintă
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
o vârstă medie mai mică decât ajung de regulă adulții. Deși în prezent nu se cunoaște niciun tratament etiologic pentru scleroza multiplă, există câteva terapii care și-au dovedit eficacitatea. Scopul principal al tratamentului constă în restabilirea funcțiilor după un atac, prevenirea altor atacuri și eliminarea formelor de invaliditate. Ca în cazul oricărui tratament medical, medicamentele folosite în abordarea terapeutică a sclerozei multiple au anumite efecte adverse. Există și pacienți care recurg la tratamente alternative, în ciuda faptului că nu există dovezi
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
mai mică decât ajung de regulă adulții. Deși în prezent nu se cunoaște niciun tratament etiologic pentru scleroza multiplă, există câteva terapii care și-au dovedit eficacitatea. Scopul principal al tratamentului constă în restabilirea funcțiilor după un atac, prevenirea altor atacuri și eliminarea formelor de invaliditate. Ca în cazul oricărui tratament medical, medicamentele folosite în abordarea terapeutică a sclerozei multiple au anumite efecte adverse. Există și pacienți care recurg la tratamente alternative, în ciuda faptului că nu există dovezi care să susțină
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
de invaliditate. Ca în cazul oricărui tratament medical, medicamentele folosite în abordarea terapeutică a sclerozei multiple au anumite efecte adverse. Există și pacienți care recurg la tratamente alternative, în ciuda faptului că nu există dovezi care să susțină eficiența acestora. În timpul atacurilor simptomatice, tratamentul constă de regulă în administrarea intravenoasă de corticosteroizi, cum ar fi metilprednisolon, corticosteroizii cu administrare orală prezentând aceeași eficiență și același nivel de siguranță. Deși, de regulă, tratamentele cu corticosteroizi sunt eficiente pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
corticosteroizii cu administrare orală prezentând aceeași eficiență și același nivel de siguranță. Deși, de regulă, tratamentele cu corticosteroizi sunt eficiente pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt, acestea nu par să aibă un impact major în recuperarea pe termen lung. Consecințele atacurilor grave, care nu răspund la corticosteroizi, ar putea fi tratate prin plasmafereză. Autoritățile de reglementare au aprobat opt terapii de modificare a sclerozei multiple recurent-remitente (SMRR), care includ: interferon beta-1a, interferon beta-1b, glatiramer acetat, mitoxantronă, natalizumab, fingolimod, teriflunomidă și dimetil
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
modificare a sclerozei multiple recurent-remitente (SMRR), care includ: interferon beta-1a, interferon beta-1b, glatiramer acetat, mitoxantronă, natalizumab, fingolimod, teriflunomidă și dimetil fumarat. Rentabilitatea acestora la nivelul anului 2012 nu a fost stabilită. În cazul SMRR, eficiența acestor terapii în reducerea numărului atacurilor este una modestă. Interferonul și glatiramer acetatul reprezintă tratamentul de elecție, au efecte relativ similare și reduc recidivele cu aproximativ 30%. Instituirea precoce a tratamentului de lungă durată influențează pozitiv evoluția bolii. Natalizumabul reduce frecvența recidivelor mai mult decât medicamentele
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
de tratamentele convenționale. Evoluția preconizată a bolii depinde de subtipul acesteia; de sexul, vârsta și simptomele inițiale; și de gradul de invaliditate a persoanei în cauză. Pacienții femei, subtipul recurent-remitent, nevrita optică sau simptomele senzoriale la debut, numărul redus de atacuri în primii ani de la instalarea bolii și, în special, debutul SM la o vârstă tânără sunt asociate cu o evoluție mai favorabilă. Speranța medie de viață este de 30 de ani de la debutul bolii, cu 5-10 ani mai scăzută decât
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
încoronare și înființarea unor instituții creștine a durat doi ani. Conflictelor interne au continuat, în primăvara sau vara anului 1251, Tautvilas și aliații săi rămași au atacat războinici lui Mindaugas și oamenii importanți din ordinul livonian în Castelul de la Voruta. Atacul a eșuat, iar forțele lui Tautvilas s-au retras să se apere în Castelul de la Tviremet (se presupuse a fi Tverai în Samogiția). Vykintas a murit în 1251 sau 1252 iar Tautvilas a fost obligat să se alăture lui Daniel
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
intarzia să-și ia revanșa de îndată ce vor avea posibilitatea, cruciada eșuată nu putea fi decât o încurajare pentru sultan, iar ordinele călugărești constituiau o armată prea slabă ca să-i reziste, mai cu seamă că și mongolii începuseră să-și intensifice atacurile dinspre răsărit. Regele Acrei nu-i rămânea altceva de făcut decât să se ducă personal în Europa, să-l caute pe împăratul Frederic al II-lea ca să-l determine, cu orice preț, să pornească o cruciadă în Orient, mai înainte
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
fiind Așezămintele Ierusalimului, aplicate și inetrpretate diferit de numeroșii principi. Într-un cuvânt, între 1230 și 1244 Siria a căzut pradă celor mai mari dezordini. Sultanul Malik Al Kamil, bătrân și în veșnic conflict cu membrii familiei sale, preocupat de atacurile tot mai dese ale mongolilor, nu a profitat de anarhia din statele cruciade. După moartea sa (1238), relațiile dintre musulmani cu creștini s-au înrăutățit din nou, iar în 1239 tratatul de pace era rupt din imprudența politică a unor
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
din imprudența politică a unor cruciați sosiți de curând la Acra. Aceștia crezând că luptele pentru dintre fiii, frații și nepoții lui Al-Kamil erau un motiv serios pentru ca musulmanii să fie lipsiți de coeziune și să nu poată rezista unii atac, în noaptea de 12 noiembrie 1239, s-au îndreptat spre Gaza, unde se afla cantonată o garnizoană egipteană nu prea numeroasă și deci-credeau ei-ușor de dezarmat. Din întâmplare, au ajuns mai repede decât credeau, încă nu se lumina de ziuă
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
consemnat în cronici: 1200 oameni au fost uciși, 600 de cavaleri și luptători pedeștri au fost făcuți prizonieri și duși în robie. Înfrângerea a însemnat un prim semnal de alarmă pentru cruciați, care așteptându-se ca Ayubizii să-și reia atacurile și profitând de luptele feudale dintre musulmani, au revenit la politica tradițională de alianță cu Damascul. Luptele dintre rudele lui Al Kamil s-au terminat în cele din urmă cu recunoașterea ca sultan al Egiptului a unuia dintre fii săi
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
atunci când, încălcând interdicția de a lucra în perioada Rusaliilor, erau "luați din căluș". Numărul impar al călușarilor corespundea celui al grupului Rusaliilor, numai acționând în grup, dar într-un grup egal cu numărul impar al ielelor, călușarii puteau ține piept atacului acestora și le puteau domina, dacă sunt cu soț, ei nu mai pot vindeca bolnavul. Pentru a asigura protecția întregii comunități, călușarii jucau în tot satul, pe muzica lăutarilor plătiți de ei. Dansurile erau reiterate zilnic, pe perioada Rusaliilor, adică
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]
-
000 eraucombatanți. Eroicul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Dragases le-a opus numai 6.000-7.000 de războinici (în mare parte de origine apuseană), cu care a reușit să reziste mai mult de două luni, până la cel din urmă atac victorios al otomanilor, la 29 mai 1453. Căderea Constantinopol-ului a consacrat prăbușirea definitivă a Imperiului Bizantin, adică a Imperiului Roman De Răsărit, cu care marea capitală a sfârșit prin a se identifica. Din acel moment istoric crucial evoluția Constantinopol-ului s-
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]