65,481 matches
-
În spatele meu e o bază de date. Unele se cern, dispar, altele rămân. Interviu realizat de MIHAELA MICHAILOV[:en]<em>Interview with FLORIAN VODĂ</em></strong> În 2001, at Creangă Theatre în Bucharest, I saw Vodă perform în the play Acasă [Home] (text by Ludmila Razumovskaia, directed by Radu Apostol), which revolutionized the Romanian theatre through its social and community-oriented approach and its solid poetic construction. Acasă marked the path for new theatrical practices, for profound aesthetic and political reflections upon
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
În 2001, at Creangă Theatre în Bucharest, I saw Vodă perform în the play Acasă [Home] (text by Ludmila Razumovskaia, directed by Radu Apostol), which revolutionized the Romanian theatre through its social and community-oriented approach and its solid poetic construction. Acasă marked the path for new theatrical practices, for profound aesthetic and political reflections upon extremely vulnerable realities, upon the world of fragile “undesirables” whose self-representation is usually shunned by the art with capital A. <strong>Acasă</strong> was created by
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
its solid poetic construction. Acasă marked the path for new theatrical practices, for profound aesthetic and political reflections upon extremely vulnerable realities, upon the world of fragile “undesirables” whose self-representation is usually shunned by the art with capital A. <strong>Acasă</strong> was created by director Radu Apostol together with a group of homeless children and two professional actresses, after six months of collective work. Through the play, “the children of concrete and dreams” were talking to the children and adults
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
the play, “the children of concrete and dreams” were talking to the children and adults în the public about abused “under-childhoods”, about childhoods lived în the airways of the sewage system where each day was a struggle to survive. <strong>Acasă</strong> proposed a theatre of the permanently threatened precariousness, sheltered on the big stage, where the invisibles’ transformation into visible was possible, where the play could give political revenge to a marginalized reality. Where things uncomfortable to watch were confronting
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
safe territories, and the reality of decomposing the solid social body segregating the marginals. The unrepresented self-represented themselves and defined their own poetic and political position. (<strong>Mihaela Michailov</strong>)</em> [caption id="attachment 3816" align="aligncenter" width="1024"] Photo from Acasă play[/caption] Tell me a bit about the period when you lived on the street. Where were you staying? Aș you can realize, nothing was safe about where I was staying. I lived on the street since I was six
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
social worker trying to assist you to integrate, to go to school... Șo did you go to school? I did. I hâd to and I went. [...] At the day centre I met Radu Apostol, who was there to work for Acasă. [...] I still remember those emotions when playing Acasă, when I was looking at the people în the first three rows with tears în their eyes and feeling our story is touching them, when we were telling them: “see, life is
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
to go to school... Șo did you go to school? I did. I hâd to and I went. [...] At the day centre I met Radu Apostol, who was there to work for Acasă. [...] I still remember those emotions when playing Acasă, when I was looking at the people în the first three rows with tears în their eyes and feeling our story is touching them, when we were telling them: “see, life is about this aș well, about homeless children that
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
happening to me. I kept being amazed! Then, în parallel, I started working with ARAS (Romanian Association against AIDS), supporting homeless and sex workers - a new environment, new colleagues. I grew up close to wonderful very dedicated people. [...] After the Acasă<em> project, you received social housing.</em></strong> Yes, and I stayed în the apartment for about seven years. At first, we were six people în the flat, and then 4 were left, then only 2. I brought a lot
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
a lăsat. Dar apoi am aflat că eu sunt rezultatul unei sarcini nedorite. Tata... toată viața lui i-au plăcut femeile. El nu a stat niciodată într-un singur loc. Tata a fost super absent în ecuația asta. El venea acasă la bunici, se schimba, mânca, pleca și mai venea după o săptămână. Am aflat mai apoi, de la bunica, că mama ar fi luat niște medicamente pentru întreruperea sarcinii, doar că le-a luat într-un stadiu destul de avansat al sarcinii
Am fost mai mult musafir () [Corola-website/Science/296066_a_297395]
-
de risc la repartizări, nu ca acum. Mai ales o situație de risc cum e la mine. Și mai ales că Hunedoara sau Timișul nu sunt Vaslui..., în Vaslui, de exemplu, deși făceau vecinii reclamații peste reclamații că mă băteau acasă, n-avea nicio treabă Direcția (DGASPC Vaslui). În schimb, în Timiș și Hunedoara au fost foarte receptivi la situația mea. Deci am primit locuință socială pe la 18 ani Dar au fost și perioade când a trebuit să stau la bunica
Am fost mai mult musafir () [Corola-website/Science/296066_a_297395]
-
împreună. Demersul este unul riscant, avortul nu reușește și Laura moare. În mod simbolic protagonista a greșit în repetate rânduri și acum este pedepsită pentru faptele ei. Mesajul e clar și puternic și se adresează tinerelor spectatoare: nu faceți așa ceva acasă! Motivul prieteniei puternice se păstrează și în 4, 3, 2: Otilia face toate eforturile să-și ajute prietena. Din acest punct de vedere, schema simplistă a filmelor de la Hollywood arată complet diferit. Regizorul nu se ferește să le aducă pe
Nu sunt niște domnițe in distress () [Corola-website/Science/296075_a_297404]
-
cum trebuie sa-i administrez, apoi am chemat o salvare și am transportat-o la institutul oncologic. Acolo mi s-a spus că fie o las internată, pentru tratament paliativ, fie, dacă are cine să-i administreze tratamentul, o iau acasă. Eu mi-am asumat acest lucru, fiind și dorința ei de a merge acasă. A fost decizia mea, am dat o declarație oficială că îmi asum această responsabilitate și am luat-o pe mama acasă. Eu zic că m-am
„Nu aș mai face niciodată credit ipotecar” () [Corola-website/Science/296064_a_297393]
-
la institutul oncologic. Acolo mi s-a spus că fie o las internată, pentru tratament paliativ, fie, dacă are cine să-i administreze tratamentul, o iau acasă. Eu mi-am asumat acest lucru, fiind și dorința ei de a merge acasă. A fost decizia mea, am dat o declarație oficială că îmi asum această responsabilitate și am luat-o pe mama acasă. Eu zic că m-am descurcat foarte bine și că am învățat tot ce aveam de făcut cu dansa
„Nu aș mai face niciodată credit ipotecar” () [Corola-website/Science/296064_a_297393]
-
-i administreze tratamentul, o iau acasă. Eu mi-am asumat acest lucru, fiind și dorința ei de a merge acasă. A fost decizia mea, am dat o declarație oficială că îmi asum această responsabilitate și am luat-o pe mama acasă. Eu zic că m-am descurcat foarte bine și că am învățat tot ce aveam de făcut cu dansa, păstrându-mi în același timp și serviciul. Dar am avut și real ajutor de la prietenul meu, care m-a ajutat foarte
„Nu aș mai face niciodată credit ipotecar” () [Corola-website/Science/296064_a_297393]
-
Dar am avut și real ajutor de la prietenul meu, care m-a ajutat foarte mult în îngrijirea mamei, si de la încă două-trei vecine și prietene din cartier, care veneau pe la noi. Eu aveam slujba la liceu, măi dădeam meditații și acasă. A fost foarte obositor fizic și psihic. A durat cam cinci luni și ceva, până pe 24 mai 2008, când a fost o părere de rău pentru mine, dar și o ușurare sufletească, pentru că nu am mai văzut-o suferind în
„Nu aș mai face niciodată credit ipotecar” () [Corola-website/Science/296064_a_297393]
-
am plătit ratele din ce in ce mai greu. Am încercat să-mi găsesc un serviciu cât-de-cât bine plătit. Nu aveam un salariu enorm, dar eram plătit mai bine decât la stat, plus acele ore de meditații, suplimentare. Plecăm dimineață și mă întorceam seara acasă. La multe dintre aceste ore a trebuit să renunț atunci când a trebuit să am grijă de mama și așa am rămas în urmă cu ratele, cu plata creditului și am încercat să-mi găsesc o slujbă din care să-mi
„Nu aș mai face niciodată credit ipotecar” () [Corola-website/Science/296064_a_297393]
-
migrantului care a devenit conștient că granițele nu pot fi doar „trecute”, ci le cari cu tine oriunde ai merge în Occident - o povară pe care migrantul o resimte, dar uneori o folosește; e și paradigma celor care „au rămas acasă”, dar care au fost traversați demult și redefiniți de noile granițe ale capitalismului și colonialității. Gândirea decolonială dă șansa unei articulări contemporane a principiului speranței, deși e, într-un sens, precum romanul dintr-o frază al scriitorului Augusto Monterroso, din
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
și m-am întrebat de ce. Pentru că făceam numai eu totul, încet încet făceam numai eu, am preluat tot, locuiam în aceeași casă și absolut orice, până la ultima factură, era doar responsabilitatea mea. Soțul lucra și el, dar începuse să vină acasă tot mai târziu, iar când am început să avem discuții, le evita. Am încercat să le spun rudelor, părinților, să mă duc și cu dovezi, dar nu m-au susținut. Inițial problema a fost doar consumul de alcool, după care
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
momentul în care te duci la poliție și poliția face mișto de tine, deja ți-ai pierdut orice încredere în instituția statului. Pentru că eu m-am dus prima dată la poliție când a fost prima violență. Iar poliția a venit acasă și se hlizea cu soțul meu „că ce-o vrea și asta”. De două sau de trei ori am apelat la poliție. Am și sunat de câteva ori și am și mers la poliție și am depus plângere. O noapte
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
am depus plângere. O noapte întreagă am stat pe la poliție, noaptea de după revelion imediat mi-am petrecut-o la poliție. Pentru că am fugit pur și simplu și unde să mă duc, secția de poliție era foarte aproape. Copilul nu era acasă în seara aia. În ultimul timp mă amenința și cu moartea, dar în special când nu era copilul acasă, probabil că zicea să nu aibă martori, sau nu știu, copilul era deja mare, avea treisprezece ani. O dată ce a venit noaptea
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
poliție. Pentru că am fugit pur și simplu și unde să mă duc, secția de poliție era foarte aproape. Copilul nu era acasă în seara aia. În ultimul timp mă amenința și cu moartea, dar în special când nu era copilul acasă, probabil că zicea să nu aibă martori, sau nu știu, copilul era deja mare, avea treisprezece ani. O dată ce a venit noaptea peste mine în somn și mă amenința, chiar mi-era frică să mai stau acasă cu el. Când nu
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
când nu era copilul acasă, probabil că zicea să nu aibă martori, sau nu știu, copilul era deja mare, avea treisprezece ani. O dată ce a venit noaptea peste mine în somn și mă amenința, chiar mi-era frică să mai stau acasă cu el. Când nu era copilul acasă găseam și eu motiv să plec pe la mama sau undeva, ca să nu rămân singură cu el. Imediat după revelion - că nu și l-a petrecut acasă - a venit cum a venit, cu gălăgie
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
zicea să nu aibă martori, sau nu știu, copilul era deja mare, avea treisprezece ani. O dată ce a venit noaptea peste mine în somn și mă amenința, chiar mi-era frică să mai stau acasă cu el. Când nu era copilul acasă găseam și eu motiv să plec pe la mama sau undeva, ca să nu rămân singură cu el. Imediat după revelion - că nu și l-a petrecut acasă - a venit cum a venit, cu gălăgie, cu nimic nu-i place. O dată ce era
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
chiar mi-era frică să mai stau acasă cu el. Când nu era copilul acasă găseam și eu motiv să plec pe la mama sau undeva, ca să nu rămân singură cu el. Imediat după revelion - că nu și l-a petrecut acasă - a venit cum a venit, cu gălăgie, cu nimic nu-i place. O dată ce era călare pe mine și îmi sucea mâinile și gâtul, ce să mai suni, am fugit când am prins momentul. Poliția nu a fost receptivă, nu au
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
părut că-mi oferă sprijin. Polițistul de serviciu, vă dați seama, după revelion, ce să facă și el, era de serviciu noaptea, omul de gardă, m-a pus să scriu, am scris, până pe la 3-4 dimineața când m-am dus acasă, soțul nu mi-a dat drumul, m-am întors la poliție, am întrebat ce să fac, a zis „Ce să faceți, stați aici pe scaun”. Mai întâi m-am dus eu singură, nu mi-a deschis, apoi iar m-am
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]