70,637 matches
-
ne fie clar, colonelul a mințit, dacă într-adevăr ar fi avut loc un accident în reactorul ăla, atunci noi n-am mai fi în viață, și nici partidul n-ar îngădui să se țină meciul, toată lumea știe că viitorul constă în tineretul țării care e comoara cea mai de preț a țării și, sub nici o formă, partidul n-ar expune această comoară vreunui pericol. Atunci Janika s-a așezat pe o bancă, și-a luat prosopul de pe față, gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cort sau în foaierul unui teatru, sau într-un depou transformat, sau pe ușa restaurantului preferat, sau într-o cârciumă ordinară, sau într-o patiserie unde mâncau plăcintă și țipar. Toate privirile se îndreptau spre ei. În parte, farmecul lor consta din faptul de necontestat că erau un cuplu în sensul cel mai adevărat și deplin al cuvântului, un cuplu bogat, dar curat, în timp ce plevușca își pierdea nopțile pe străzi sau se făceau praf cu droguri: LSD, amfetamină și, da, penicilină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există un surplus de copii la Caduta. * Nu există copii deloc. Spunk însuși (fapt crucial care reiese din acțiune) e fiul ei adoptiv. În ciuda impotenței bine stabilite a soțului ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o mașină mă urmărește și după al doilea colț, îmi îngustez ochii și apuc cu nădejde de volan, dar cu un aer indiferent, ca un actor. După al treilea colț e alarmă roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la măsuri de diversiune. Dau colțurile, să văd dacă mă vor urmări dând și ei colțurile. Accelerez... Sunt și cazuri când mă molipsesc de paranoia de la mașinile din fața mea: e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pere, lichior de coacăze negre, asta înainte de prânz, mda, și un pahar de bere neagră la friptura de oaie. Hai că-i tare, nu-i așa? Nici o vorbă despre cele două pahare de vin. După cum vezi succesul întregii șmecherii constă în a recunoaște cu zâmbetul pe buze că ai dat pe gât ceva slab, ca pentru femei, dar în același timp să te ferești să le sufli în nas oamenilor legii. E bună, nu-i așa? Ce-ați spus, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ce ocolea parcul. — Elicopterele, John, îmi răspunse el cât se poate de calm. — A, da, am răspuns eu și ne-am văzut de drum. Dar lucrurile au continuat ca într-un vis, ca o conspirație, acolo, la mansardă. Cheia succesului constă în frumusețea simplității acestei producții. Ceea ce își dorea fiecare star era să audă cât era ziua de lungă laudele lipsite de elemente critice - lista cu remarcabilele lor calități, pe care Martin o întrețesuse în textul scenariului. Așa ceva nu le puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vom împărți mai târziu. — Spunk e un țăran, John, mi-a spus ea, un țopârlan. O poate face. L-am chemat pe Spunk și el mi-a spus că ar fi fericit să facă gustarea, cu condiția ca ea să constea doar din iaurt și lucernă. — Butch e o cățea, John, mi-a spus el, o cățea bogată. Oricum, n-ar fi în stare s-o facă. Ceea ce nu vrea să facă el e să o lase pe Caduta să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar ceilalți sunt clienți grăbiți, aflați în pauza de masă, clienți care își satisfac imediat dorințele și plăcerile. Mie nu-mi place ceea ce vreau. Ceea ce vreau nu mai are de prea multă vreme nici o tangență cu ceea ce îmi place și constat cu durere și disperare cum îmi scapă de sub control. Mă simt rușinat și mândru pentru ceea ce mi se întâmplă. Mi-e rușine de ceea ce sunt. Dar am de ce să-mi fie rușine? Am începu iar să-mi fac laba. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
picioarele prin aer ca o gânganie răsturnată. Ce fac? Fac gimnastică. Întărirea fundului și scăderea burții sunt ținuta imediată, dar dincolo de ele există alte motivații. Vreau să mă păstrez în formă pentru Martina. Acesta este noul meu țel. În asta constă metamorfoza mea. Și cinci, și șase, și șapte, și opt. Aș fi în stare să trec dincolo de bariera durerii dacă aș găsi-o. Pe lângă asta, sunt sigur că adevărații mușchi îi am în cap, mușchii mortificării. Fui, sper să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și despre lucruri și nu va fi deloc ușor să convingi o lume că ai dreptate. Și, în fond, ce importanță are părerea celorlalți? Nu te osteni să le impui vreun crez. E inutil. Revii cu privirea în vagon și constați că nu cunoști pe nimeni. Tu te gândești la lucruri vitale pentru întregul Univers, iar cei din preajmă, lipiți de tine din pricina aglomerației, nu se preocupă decât de scopuri imediate. Călătoriți în direcții diferite, tramvaiul acesta este un paradox. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
această declarație golită de sens. - Ți-ai deteriorat și mai mult imaginea, devenită și așa puțin fotogenică în ultimul timp. Nu vreau să te jignesc, dar a fost o hotărâre neinspirată de a încerca să te dăruiești așa, fără să constați, cum era și firesc, dacă există aceeași dorință și de partea presupusului tău partener. - Am vrut să-ți dovedesc cât de mult te iubesc! - Nici o femeie care se respectă nu face acest lucru. E vorba de pudoare... - Alex, cât de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un vis sau nu-i dau drumul cita tului. Nici nu-mi imaginez, de pildă, paginile de față fără cuvintele lui Salinger la-nceput - scriitorul pe care chiar îl iubesc și-l admir cel mai mult -, de parcă restul articolului ar consta din câteva mici vagoane de cale ferată, iar citatul ar fi locomotiva. Simt că nu pot vorbi despre stil, despre ce înseamnă o ființă stilată, dacă nu încep exact cum voi începe. Crezusem inițial că micul fragment face parte din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din aceeași zonă, ar trebui să rămână fără nume, dar care poartă totuși numele urât și tautologic de déjà vu. Pentru că atunci când trăiești așa ceva, nu aparenta repetare a unei scene din viața ta te impre sionează (în definitiv viața noastră constă dintr-un șir lung de repetiții: câte mii de nasturi încheiem și descheiem într-un an? Câte petreceri practic iden tice, cu aceiași doi-trei amici și cu bârfirea celor ab senți, organizăm? Ar trebui să numim déjà vu mai fiecare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
chi nuim cu sadism, aplicându-le baterii peste baterii de teste, unele mai ciudate ca altele. Toate testele astea le inventase Sincu. Nimeni nu știa la ce folo sesc, cum ar trebui interpretate, ce vrem să dovedim cu ele. Unul consta într-o poezie de Ștefan Neni țescu (?!) ale cărei versuri decupate ca un puzzle trebuiau reconstituite de copii. Unele versuri le păreau copiilor destul de suspecte: „Și una-i roză și miroase“, glăsuia unul, și trebuia să recompui toată poezia ca să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-ar fi cu putință, dar totuși ele nu sunt nimic altceva decât 18 {EminescuOpXV 19} semne mnemonice, iar definiția lor - materialul pentru recunoașterea identității lor, ele sunt mostre dintr-un stoc, un fel de monograme ale unui conținut care constă din altceva cu mult mai originar, anume din contemplare nemijlocită, reprezentare și judecată. Conținutul, ca și exactitatea acestuia depind însă de capacitatea originară a subiectului care contemplă obiectiv. ["RÎUL CE-MI PROROCEȘTE... 2257 Râul ce-mi prorocește ce-o să cânte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acestora principii și idei, de a le da o valoare internă, o semnificație intensivă, pe care în sine n-o au, e ceva caracteristic spiritului uman - caracteristic și câtă vreme el se află în eroare. Progresul, îndeosebi cel științific, nu constă atât în descoperiri noi, cât în descifrarea a ceea ce intelectul nostru subiectiv a încifrat în natură. Religie, poezie, morală - frumosul și binele, pe care credem a le găsi în natură - finalitatea, deci rațiunea legilor și organismelor naturale, nu există ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
formelor și disciplinei compoziționale tradiționale. În privința antinomiei frumos/urât sunt bine cunoscute părerile lui Platon și Aristotel. După Platon, frumusețea nu se găsește nici în creaturi, nici în picturile care le reproduc, ci în figurile geometrice. Dar dacă principiul artei constă în imitație, Aristotel a concluzionat că opera de artă reproduce atât lucrurile frumoase cât și pe cele urâte: “Lucrurile pe care în natură nu le putem privi fără dezgust, în reproducerea artistică cea mai realistă ne creează plăcere.” Cele mai multe idei
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și slăbiciuni, demască viciile, neomenia, cruzimea, condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil. Monștrii săi sunt născuți viabili, armonici. Nimeni nu a îndrăznit mai mult decât el în sensul absurdului posibil. Toate aceste contorsiuni, aceste fețe bestiale, aceste grimase diabolice, sunt pătrunse de umanitate. Chiar din punctul de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
timp, la Capri, Sejanus, ca la o vânătoare de mistreți, adusese în jurul lui Nero spioni și reușise să-i strecoare trădători în casă, încât și imprudentele discuții cu nechibzuita lui soție ajungeau la urechile lui Tiberius. Viața în vila imperială consta într-o totală dependență de împărat, respectarea maniacă a orarelor, a traseelor, a lungilor așteptări inerte, a ritualurilor de curte. Uneori Tiberius i se adresa lui Nero cu un zâmbet fals, alteori îl respingea cu neîncredere; tânărul era chinuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
exista de mult un rit secret pentru a obține de la zei un dar pe care aceștia aveau să fie obligați să-l acorde: „Oricare ar fi darul acesta, fie și domnia asupra întregii lumi“. Herodes îl întrebă serios în ce consta ritul acela, iar Rhoemetalkes răspunse misterios: — Sunt șapte elemente. Ei așteptau. — Muzica, anunță el, cea mai dulce care se poate auzi, parfumul cel mai rar, lumini strălucitoare în candelabrele de aur, vinul cel mai vechi din pivnițele tale, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Auzi în minte vocea răgușită a Enniei purtată de vântul de la Capri, simți degetele lipsite de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a rămas până în zilele noastre. Procesul Juliei, fiica lui Augustus. Cruda manevră de dezinformare politică cu privire la Julia, fiica lui Augustus - una dintre primele, și cele mai reușite, din istoria clasică -, avea să fie evocată de-a lungul secolelor. Scrierea istoriei consta adesea în reluarea unor mituri, a unor citate sau în copierea unor texte. În plus, era o activitate masculină; glasurile femeilor erau înăbușite cu dispreț. Zeci de istorici solemni și austeri, orbi în fața contradicțiilor, au descris acea perversă tragedie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori supărătoare, din cărțile lui anterioare. În peisagii și tablouri bucolice, a păstrat numai trăsăturile strict necesare, sobre și comune; iată în ce constă simbolismul lui Verhaeren. Totul e natural și precis, nimic afectat sau echivoc”. Recenzînd un articol al lui René Arcos din Mercure de France („A propos de quelques poetes modernes“), în Facla, anul V, nr. 11, 15 octombrie 1913, Vinea refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
XXXIII, nr. 11940, 31 martie 1920). Prezentînd în 1925 masiva Anthologie de la nouvelle poésie française, Vinea regretă neincluderea unor poeți aflați în răspăr cu timpul și observă că „prefața nu izbutește și nici nu pretinde să precizeze în ce anume constă «spiritul modern»”. Recenzentul lasă să se întrevadă opțiunile sale poetice: „au fost lăsați deoparte, fără milă, poeții de inspirație livrescă și estetism școlar. Admiratorii, pasionați pînă la uitarea propriei lor vremi, ai epocii greco-romane, nostalgicii medievalității, făuritorii, căzuți din lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din viață modelele, le desenează silueta, le face să gesticuleze, să filozofeze. Pretutindeni simțim răul ce stăpînește tipurile lui Gorki. E urîtul, e spllen-ul rus, taska. (...) ea e forța ascunsă ce ne aduce aminte de acele jucării moderne de copil, constînd într-o tablă de oțel magnetizat, pe care se învîrtesc într-un dans nebun figuri de oțel așezate deasupra. (...) principiul său - dacă ar avea unul - ar fi negarea oricărui principiu, respingerea oricărei teorii. Căci cei care vorbesc prin el sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]