62,720 matches
-
tendință compromite străvechea calitate a orașului de spațiu propice schimburilor și interacțiunilor dintre toți locuitorii săi. Revoltele și violențele urbane manifestate într-un mod paroxistic, precum și înmulțirea incivilităților sunt tot atâția indicatori ai incapacității orașului de "a face societate". Cauzele crizei urbane sunt cunoscute, ele decurgând în principal din transformarea raporturilor de producție, care pune acum în lumină o interdependență între bogați și săraci pe care societatea industrială de altădată căuta s-o camufleze. Scăderea drastică a celor angajați în industrie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Spectacolul precarității care afectează mediul urban a destrămat pentru mult timp credința într-un cerc virtuos al performanței economice și solidarității, căruia statul nu-i mai este garant. Această tensiune între beneficiile accesului orașului la rangul de "metropolă" și neplăcerile crizei mediului urban pe care metropolizarea nu încetează s-o agraveze ne oferă o idee despre dificultățile cărora trebuie să le facă față conducerea orașului. Trebuie încurajat spiritul întreprinzător al "forțelor sale vii" și difuzat un mesaj de solidaritate a cărui
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
social. Analiza incidențelor concrete permite reformularea acestor orientări într-o manieră care depășește ambivalența obișnuită, pentru a o converti în obiect de deliberare. PROLOG: tendința istorică de scădere a autonomiei politice a orașelor De aproximativ douăzeci de ani, răspunsurile date crizei urbane sunt asociate în mod explicit cu necesitatea reînnoirii civice. Colocviile celebrează oportunitatea unor "declarații ale dreptului la urbanitate", urgența construirii unui "oraș republican", înaintarea spre "civilizația urbană", inventarea "noilor solidarități", apariția unei "noi cetățenii". Cu sobrietate, sociologia și științele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
încearcă să o pună sub tutela politică și financiară a monarhului. Din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea, două fenomene vor facilita această intenție. În primul rând, dificultățile financiare pe care le cunoștea municipalitatea, dificultăți amplificate de crizele economice și de presiunea fiscală regală. În al doilea rând, dezbinările elitei urbane, pradă dorinței de acaparare a puterii; rezultă constituirea unei oligarhii urbane din ce în ce mai rupte de locuitori, în special de "oamenii de rând"; supuse unei exploatări severe, indiferente la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a spațiului în scopul folosirii lui precise nu a fost populară"3. Abia către sfârșitul secolului al XIX-lea este recunoscută necesitatea ca poporul să aibă locuințe. Industrializarea Franței a determinat exodul populațiilor înspre orașe; acest fapt a provocat o criză permanentă a locuințelor. Problema locuirii a fost mai întâi preocuparea filantropilor, apoi a marilor proprietari industriali, înainte ca statul să fie somat, la începutul secolului al XX-lea, să facă față responsabilităților sale în această privință. Îngroziți de amploarea prejudiciilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
anarhiștilor, acte de protest. "Cavalerii ce vin la ceas" sar în sprijinul populației la fiecare sfârșit de termen. Fenomenul ia o asemenea amploare între 1884 și 1894, încât practicile devin pedepsibile cu până la 5 ani de închisoare. În 1910, în legătură cu criza vieții scumpe, problema locuinței reapare cu acuitate. În orbita CGT se organizează o Cameră sindicală a locatarilor. Aceasta anunță greva chiriașilor și limitarea voluntară a nașterilor "[...] revendicând interdicția concediului verbal, garanții pentru familiile nume-roase cele mai atinse de criză, taxarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în legătură cu criza vieții scumpe, problema locuinței reapare cu acuitate. În orbita CGT se organizează o Cameră sindicală a locatarilor. Aceasta anunță greva chiriașilor și limitarea voluntară a nașterilor "[...] revendicând interdicția concediului verbal, garanții pentru familiile nume-roase cele mai atinse de criză, taxarea chiriașilor, un recensământ al locuințelor libere, obligarea proprietarilor să facă singuri reparații. Sindicatul declara război locuințelor mizere, denunțate ca focare de tuberculoză semn al campaniilor igieniste ale epocii"1. Pornită de la Clichy, a cărei secțiune regrupa 500 de aderenți
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Legea "Loucheur" angaja un ambițios proiect de construire de case individuale (80 000 de locuințe) și imobile colective (cu 200 000 locuințe), pe o perioadă de cinci ani. Potrivit lui Louis Loucheur, personaj eminent al reorganizării economice în perioada interbelică 21, criza locuințelor trebuia să fie ocazia de raționalizare a domeniului construcțiilor prin adoptarea unor reguli de construcție standardizate. Fapt excepțional, subliniază J.-P. Flamand, "programul votat va fi și realizat"22. Nu este vorba însă decât de o măsură temporară și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o măsură temporară și provizorie. Avântul suscitat de intensificarea investițiilor publice în domeniu avea să fie întrerupt, în 1933, de lichidarea sursei de finanțare statală instituite prin lege, iar un decret din 1938 punea capăt regimului pe care îl instituise. Criza economică a pus așadar capăt industriei construcțiilor. Locuința socială nu și-a făcut decât o scurtă apariție pe agenda politică a guvernului, dar episodul a oferit ocazia de a crea o nouă categorie de locuințe sprijinite de stat, și anume
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cât nici aceasta nu se mai iluziona în privința posibilității educării întregului proletariat chiar fără voia lui. Până în anii 1950, statul a investit așadar puțin în problema locuinței. Această lipsă de implicare a fost acuzată adesea că a stat la originea crizei structurale a locuinței din Franța. Dar putem oare să ne pronunțăm asupra validității intervenției statului fără să examinăm conform căror finalități și după ce metode s-ar fi realizat aceasta? Astfel, mai mult decât neintervenția statului, mai ales invazia de reglementări
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ar fi realizat aceasta? Astfel, mai mult decât neintervenția statului, mai ales invazia de reglementări privind locuința ar trebui criticată. Este denunțată în special inflația legilor privind chiriașii: au fost numărate 501 asemenea reglementări între 1914 și 195430. Printre cauzele crizei de locuințe, una dintre cele mai frecvent evocate, și considerată chiar esențială, era politica chiriilor. Blocarea chiriilor a fost o măsură de circumstanță luată la începutul războiului din 1914 din cauza plecării pe front a capului familiei și din cauza inflației. În loc să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a doua jumătăți a secolului al XIX-lea demonstrase că în perioadele penuriei de locuințe era foarte rentabil pentru proprietari să închirieze locuințele insalubre fără să investească în întreținerea lor. Louis Loucheur dezvăluia însă, în raportul său din 1923 privind criza locuințelor, raționalitatea profundă a acestor măsuri: "Era vorba de a evita creșterea salariilor, în condițiile libertății contractelor de muncă". Odată cu blocarea chiriilor, "interesele capitalismului industrial primau asupra celor ale capitalismului rentier"31. Să reproducem bilanțul perioadei dintre 1919 și 1939
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Discursul constructorilor nu mai era unul al comunicării sociale, al informării, ci vorbea despre contagiune"5. A face ca orașul să devină locuibil consta, în principal, în reducerea problemelor locuirii, adică problema participării la viața socială, la aceea a habitatului. Criza morală a populațiilor urbane (beție, adulter, delincvență etc.) era raportată la neajunsurile condițiilor de locuire. Prin această reducere a orașului la o simplă concentrare de locuințe 6 se viza combaterea promiscuității maghernițelor și favorizarea vieții intime a familiei. Căci, după cum
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
discurs "manifest" rostit la Albi în 1950, în cadrul Asociației Catolice a tinerilor francezi: "De altfel, în țara noastră, după un secol de revoluții, cea mai mare nevoie a proletariatului nu este aceea de a i se mări coeficientul valorii politice. Criza de care suferă, după cum remarca dl. de Mun la primul nostru congres de la Lyon, așa cum spun și socialiștii, provine mai ales din nepotrivirea șocantă care există între drepturile sale politice și mizeria condiției sale sociale, între independența sa de drept
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
majoritate, sectorului HLM (al locuințelor cu chirie moderată) sau al locuințelor sub-venționate. Implantate în general la periferia marilor orașe, aceste clădiri sunt emblematice pentru urbanismul modern. Marile ansambluri s-au impus ca soluția cea mai bine adaptată urgenței și profunzimii crizei de locuințe care afecta țara după cel de-al Doilea Război Mondial. În acea perioadă, chiar și membrii relativ înstăriți ai claselor mijlocii se chinuiau să găsească o locuință convenabilă în marile orașe. Pe lângă distrugerile cauzate de bombardamente, Franța postbelică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
erau condamnate la dispariție; un număr mare de țărani și alte persoane din mediul rural, în majoritatea lor puțin sau deloc calificate, au plecat să-și caute un loc de muncă la oraș. Această migrație a constituit factorul decisiv al crizei de locuințe. Emigrația rurală a luat, în primul rând, calea Parisului și a marilor aglomerații franceze, acolo unde era rezonabil să spere că va găsi de lucru. În această perioadă de expansiune a economiei franceze, dezvoltarea industriei și a sectorului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în tot felul de domicilii de ocazie. Să adăugăm că imigrația rurală nu dispunea, decât în cazuri extrem de rare, de venituri care să-i permită accesul la o locuință nouă sau veche, cumpărată sau închiriată, la prețul pieței. În contextul crizei de locuințe, acești neourbani, angajați și muncitori aspirați de creșterea metropolitană, trebuiau să facă față unor situații critice. Pentru puterile publice a devenit un imperativ să construiască masiv locuințe populare, veghind în același timp ca prin chiriile percepute să nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu se ajungă la revendicări salariale majore, care ar fi putut influența costurile de producție ale întreprinderilor. Din 1954 până în 1974, construcția masivă de mari ansambluri la periferia orașelor s-a impus, așadar, ca fiind cea mai bună soluție a crizei locuințelor. Alegerea de a construi mari ansambluri părea, așadar, să decurgă din constrângerile pe termen scurt. La începutul anilor 1950, Franța are încă o "economie de război": aprovizionările cu materiale rămân limitate. De la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
standardizarea punea o gravă problemă. Putem să ne întrebăm reflecta el dacă aceasta nu atrage după sine sărăcirea omului, nu-i ipotechează viitorul, nu-i reduce numărul căilor posibile de dezvoltare. Totuși, se întrevede cu greu o altă soluție la criza locuinței pe care o traversează astăzi civilizația noastră [...]"122. Aceasta se întâmpla fiindcă guvernarea nu dezvolta, chiar și a posteriori, o viziune politică și socială în privința a ceea ce se făcea? Tehnologia mobilizată în construirea marilor ansambluri nu era glorificată doar
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politicii urbane în general și asupra construcției marilor ansambluri în mod particular? Cu toate că nu s-au lăsat în totalitate înșelați, fără îndoială că inginerii, promotorii, bancherii, tehnocrații și oamenii politici au acordat o relativă credibilitate prescripțiilor Mișcării moderne. În fața amplorii crizei locuințelor, ipoteza potrivit căreia formele urbane cu geometrie pură puteau influența în mod favorabil viața socială reprezenta un motiv decisiv pentru autorizarea acțiunilor în acest sens: ei au putut betona Franța cu conștiința împăcată. Decât să caute un raport de la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
histoire du logement social, Paris, La Découverte, 1989, p. 193). Imediat după război, problema urbană a fost dominată de problema locuinței. Numeroase rapoarte denunțau situația catastrofală a Franței în acest sector, dar, după cum rezumă faimoasa formulă a lui Alfred Sauvy: Criza locuinței este tot atât de mult denunțată pe cât este de slab combătută"146. Responsabilii politici refuzau să angajeze statul din punct de vedere financiar în acest domeniu. Din 1945 până în 1953, prioritatea politică afirmată de primul Plan de modernizare și amenajare (1947-1953
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acelea care îi susțin activitatea (siderurgia, materialele de construcții, transporturile) vom putea construi mai mult și mai bine, mai repede și la un preț mai bun"147. Potrivit acestei logici, dar în același timp sub influența creșterii tensiunilor generate de criză, locuința se înscria între prioritățile acțiunii sociale și economice ale celui de-al II-lea Plan (1953-1957). Statul se angaja să sprijine financiar construcțiile: este vârsta de aur a "subvenționării pietrei", construcția locuințelor trebuind să însoțească creșterea rapidă a mâinii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
răspândită, încât legislatorul este obligat să țină seama de ea în calculele sale și se vede constrâns să-și sporească incursiunile în domeniul privat, cu toate pericolele pe care aceste incursiuni le presupun"216. Pierderea spiritului civic este simbolul unei crize a puterii, incapabilă să-și asume angajamentele politice. Lipsa de spirit civic înseamnă sfârșitul identificării democrației cu republica parlamentară. Slăbiciunea guvernării autorizează creșterea unei "puteri active" experții în decizii politice. Această evoluție a sancționat trecerea de la cea de-a IV
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se adapteze, să parieze pe destinul său, și aceasta în condițiile exigențelor schimbării. În această perspectivă, planificarea urbană servea la depășirea modalităților obișnuite de a face urbanism. Ea nu se mai mulțumea să aducă la zi răspunsurile la situații de criză, la penuria de locuințe, la problemele dotărilor colective: căi de circulație, spații verzi etc. Ea trebuia mai curând să se înscrie într-o prospectivă veritabilă, care să permită determinarea viitoarelor trăsături posibile ale societății urbane și să se decidă în funcție de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
până acolo încât putea anula măsuri municipale prin care se ofereau ajutoare indirecte industriei, ajutoare pe care municipalitatea le considera ca nefiind în concordanță cu interesul general. Intervenția directă a comunelor în gestionarea întreprinderilor era interzisă. Începând cu anii 1970, criza economică a făcut ca primarii să se confrunte cu problemele dezindustrializării și ale șomajului. Primul lor reflex a fost acela de a protesta public împotriva închiderii fabricilor și uzinelor, de a deveni purtătorii de cuvânt ai celor amenințați cu concedierea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]