65,481 matches
-
suna, îmi vorbea foarte frumos, a trebuit să mă duc la poliție de mai multe ori, să mai întăresc câte o declarație. După noaptea cu revelionul a făcut și el plângere la poliție și a zis că am plecat de acasă și că i-am furat lucrurile. Și atunci m-a chemat iar la poliție, în legătură cu plângerea la adresa mea, mi-a spus că au fost colegii lui în bloc și că nimeni nu spune nimic, m-a pus tot pe mine
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
nu au unde să se ducă, nu le ajută nimeni în momentul în care au nevoie, nu peste cinci luni. Eu am fost norocoasă, sau poate am fost insistentă, nu știu, cert este că eu nu voiam să plec de acasă, nu voiam. M-au convins fetele de la Fundație (Sensiblu). Ce să zic, chiar nu m-am mai gândit demult, eu acuma chiar încerc să uit cum a fost...Am căutat pe internet psihologul, am găsit fundația, mi-am făcut programarea
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
chirie nu puteam să mă duc, nu aveam bani, aveam și foarte multe datorii, făcute tot de el. Pregătirile au durat cam două luni și ceva, sau trei, cred că în martie am plecat, era înainte de Paște. Am plecat de acasă fără să știu unde mă duc, pur și simplu m-am lăsat pe mâna lor. I-am văzut că sunt serioși în toate aceste luni, dar oricum aveam o teamă, pleci totuși în necunoscut, nu-ți spune nimeni nimic, doar
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
astfel încât să nu mă urmărească, mie nu știu dacă mi s-a întâmplat, de văzut nu l-am văzut, dar celorlalte femei din centru li s-a întâmplat, și atunci ne-am speriat toate foarte tare. Când am plecat de acasă, el era acasă, dar, bineînțeles, beat și dormea. Am luat lucrurile, am chemat o mașină, am ieșit de mai multe ori, am făcut mai multe genți, el a ieșit de câteva ori și a fumat, dar ziua nu avea treabă
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
mă urmărească, mie nu știu dacă mi s-a întâmplat, de văzut nu l-am văzut, dar celorlalte femei din centru li s-a întâmplat, și atunci ne-am speriat toate foarte tare. Când am plecat de acasă, el era acasă, dar, bineînțeles, beat și dormea. Am luat lucrurile, am chemat o mașină, am ieșit de mai multe ori, am făcut mai multe genți, el a ieșit de câteva ori și a fumat, dar ziua nu avea treabă cu noi, numai
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
apărut piedici, acte, ce mai trăiești interior. Multe femei renunță, se întorc înapoi, la mine a durat mult să mă hotărăsc, dar din momentul în care am zis nu, nu a rămas. Am avut o colegă care s-a întors acasă de vreo două ori, ceva s-a întâmplat, ori încă nu era suficient de hotărâtă, s-a dus, iar a mâncat bătaie, apoi s-a întors, oricum nu judec pe nimeni, nu este o decizie ușoară. La mine a durat
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
mi-am schimbat și serviciul, am evoluat, m-am mai dus pe la cursuri, m-am dus la dezvoltare personală, deci am făcut foarte multe chestii la care nici nu mă mai gândeam. Nu mai știam nimic decât problemele mele de acasă, cu tensiune permanentă, cu frică, nu știam ce să mai fac ca să fie bine. Nu am îndurat violențe de ani de zile, deci când a început violența eu am zis gata, până aici. Dar au fost foarte multe violențe psihice
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
De ce-aș merge la teatru, de ce-aș ieși în oraș pentru „consum artistic”? În nici un caz ca să caut ceva „frumos” sau ca să mă transport puțin. Funcțiile burghezo-cathartice sînt ușor de îndeplinit acasă luînd texte, filme și muzică de pe net. Nu ies decît pentru mesaj, nu ies decît atunci cînd simt că cineva e „omul meu”, că vrea să facem o gașcă și vrea să spargem geamuri împreună (la figurat, nu mai am
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/295620_a_296949]
-
știe niciodată... DANI: Nu tractorul, nu el a fost de vină. MAMA: Da cine? DANI: Cei care au stricat podul. Ăia. Da nu-i nici un bai (își ia haina să plece). MAMA: Unde te duci? DANI: Trebuie să aducem tractorul acasă. I-oi ține locul lui Cadar Ioșca. MAMA: Ai bolunzit? S-ajungi pe urmele lui? Să te prăpădești și tu? De ce? Pentru a cui folos? DANI: Mamă, nu fi îngrijorată. Că nu-s toate așa cum le vezi dumneata. Acuma, o dată
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
o vorbă... MAMA: S-a dus la pod. COCIȘ: La pod? MAMA: Eu am crezut că și tu te-ai înscris, Mihai. COCIȘ: De dat, mi-am dat eu cererea, dar știi și tu cum e omul. Am pornit de-acasă, dar m-am oprit să șed oleacă în fața bisericii. M-am socotit să trag o țigară. Până la urmă m-am oprit locului. Am început să mă gândesc. MAMA: Și eu m-am frământat mult, Mihai. Dar după ce m-am înscris
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
m-am înscris în colectivă, m-am liniștit. Spune-mi și mie la ce te-ai gândit? COCIȘ: Apoi, și la una și la alta. M-am gândit la ce-a fost, la ce este, ce-a mai fi...De-acasă am pornit hotărât să nu tot amân lucrurile de pe-o zi pe alta. Să intru în colectivă! Fie ce-o fi. Îmi părea curată rușine să mă frământ atâta. De două luni dorm ca iepurele. Umblu toată noaptea de
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
Experimental, Laborator al Auto-Guvernării, Comunicare (Multilateral) Social-Culturală, Rețelistică, Dezbatere, Rezistență. Cu alte cuvinte, Cutia Pandorei a Italiei a fost deschisă....trebuie pur și simplu să mergem noi însine să o vedem...sau să o găsim pe cea de la noi de acasă! Resurse: “Teatro di Valle Occupato. La rivolta culturale dei beni comuni”, texte de Federica Giardini, Ugo Mattei, Rafael Spregelburd, Ed. Derive Approdi, Roma, 2012. Fabrica de Pensule este un spațiu de artă contemporană, dar bazat pe principii diferite, făcând parte
Cum ajungi să dormi într-un teatru ocupat? Teatro di Valle Ocupato (Roma) () [Corola-website/Science/295622_a_296951]
-
participă, dusă de către mama sa, la o selecție de modele, și până când se reîntoarce din Japonia. Nadiei i se promit 8000 de dolari și două job-uri. Se întoarce fără niciun ban și cu o datorie de 2000 de dolari. Acasă, înainte să plece Nadia, tatăl său își face socoteli legate de casa pe care o va construi cu banii pe care Nadia îi va aduce. Numai că Nadia nu aduce nimic. Din contră, devine datoare, după ce a fost parte dintr-
Girl Model - Corp dator pe piața japoneză () [Corola-website/Science/295633_a_296962]
-
dacă provine dintr-un mediu economic slab, la obediență totală și de-subiectivare. Nadia e doar unul dintre sutele de corpuri comercializate, o fată căreia i se răzuie, progresiv, identitatea și nu vrea decât un singur lucru: să se întoarcă acasă. Girl Model pune sub lupă industria modelling-ului, lipsită de un sistem normativ clar definit, care trăiește din abuzul de putere, camuflat în misiune salvatoare. Tigran, impresar de modele, spune: “Așa cum Noe a salvat animalele, eu le salvez pe fete
Girl Model - Corp dator pe piața japoneză () [Corola-website/Science/295633_a_296962]
-
urăște industria alienantă a modelling-ului, iar pe de altă parte, în fața camerelor, urmărim o Ashley care prezintă lansarea în Japonia ca pe o șansă enormă din care fetele au numai de câștigat. Asta în timp ce avem exemplul Nadiei, întorcându-se acasă cu 2000 de dolari datorie, după încercarea de a menține modelul reușitei perfecte la putere, în ciuda unei fragilizări angoasante. Un model influențat habotnic de reprezentările media care “capitalizează profit înșelînd publicul și trimițând mesaje care fac rău copiilor și adolescentelor
Girl Model - Corp dator pe piața japoneză () [Corola-website/Science/295633_a_296962]
-
cere vești despre teroare. Câteodată reușește să adoarmă, iar în somn delirează. Trezia și somnul sunt tot un coșmar. De când a auzit la radio cuvintele lui Salvador Allende, demnul lui rămas-bun, poetul a intrat în agonie. 1973 / Santiago de Chile Acasă la Allende Înainte de a bombarda palatul prezidențial, au bombardat casa lui Allende. Bombelor le-au urmat militarii, care au intrat și au anihilat tot ce mai rămăsese: cu baioneta au sfășiat tablourile de Matta, Guayasamin și Portocarrero, și cu lovituri
Memoria Focului - lovitura de stat de pe 11 septembrie 1973 () [Corola-website/Science/295629_a_296958]
-
mai rămas în picioare, cu măruntaiele scoase, dar în picioare, un jilț de culoare galbenă. Pe jilț, cățelușa lui Allende e în chinurile facerii. Cățelandrii, încă orbi, caută căldura corpului ei, caută laptele. Cățelușa îi linge. 1973 / Santiago de Chile Acasă la Neruda În mijlocul harababurii, în casa lui devastată cu lovituri de secure, zace Neruda, mort de cancer, mort de mâhnire. Moartea lui nu era de ajuns, fiindcă Neruda era un bărbat care putea supraviețui morții, așa că militarii i-au asasinat
Memoria Focului - lovitura de stat de pe 11 septembrie 1973 () [Corola-website/Science/295629_a_296958]
-
Mai ales că noi aici ne-am creat un fel de mit al Moldovei, al Basarabiei, ca să mă exprim mai „adecvat” din punct de vedere al mitului naționalist: Basarabia, o bucată de Românie pierdută care abia așteaptă să se întoarcă acasă, si asa mai departe. E un construct, o plăsmuire care n-are nici o legătură cu realitatea concretă din Republică Moldova, care e totuși un stat independent, suveran, care a fost sub administrație românească doar între 1918 și 1940, douăzeci și
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
a nuștiucâtaoară când istoria se repetă cu spațiile manageriate de instituțiile de stat ale artei și cu oamenii - artiști/te, curatori/oare - care își donează efectiv munca în dorința de a păstra locuri pentru auto-organizare, întotdeauna realizată cu bani de acasă (în condițiile în care cei/cele mai mulți/te dintre noi trăim precar), maxim efort și consum emoțional. Xandra, Larisa, Alice, Silvia, Matei, Vlad, pentru a numi doar câteva din persoanele implicate de când spațiul din Șelari 13 și-a luat
Atelier 35. Între model de autogestiune și brand. O discuție cu Xandra Popescu, Larisa Crunțeanu și Veda Popovici () [Corola-website/Science/295806_a_297135]
-
vă fie rușine! Rușine! Și să știți că, dacă pînă și Papa, și Dixie Chicks sunt împotriva dumneavoastră, e timpul să plecați de la Casa Albă. Vă mulțumesc”. (p. 5-6) Pe la jumătatea acestui discurs, povestește Moore, „s‑a dezlănțuid iadul”. Întors acasă de la ceremonie, a găsit trei grămezi de bălegar înalte pînă la brîu pe aleea din fața intrării. În noaptea aceea, Moore s‑a putut convinge de felul în care jurnalismul corporatist din SUA e dispus să ne protejeze dreptul de a
Charlie Hebdo și războiul pentru civilizație () [Corola-website/Science/295814_a_297143]
-
si au început să strige niște nume. I-au scos pe oamenii strigați, vreo 132 de persoane, si am aflat că au fost executați fără niciun fel de judecată. După aceea, noi am fost eliberați din sinagogi, ne-am întors acasă și bineînțeles am gasit toate casele jefuite. „Din oameni am devenit neoameni” Am mai stat vreo trei săptămâni, după care am fost adunați în piață orășelului, cu ordin de deportare, pe jos, cu ce am putut lua cu noi. Era
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
fapt profesori universitari concediați pe baza legilor anti-semite. Nuszbaum și-a amintit că „a fost, trebuie spus acest cuvânt, o <oază> din toate punctele de vedere: numai acolo ne-am simțit în siguranță, mult mai în siguranță decât acasă”. Și Székely László a studiat la acest liceu, până a fost desființat în 1944. Înainte de începerea deportărilor masive din vara anului 1944, Nuszbaum, Kallós și Székely au fost închiși în ghetourile din Cluj, Oradea și Baie Mare. La începutul verii
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
lagărul de muncă forțată din Baia Mare), fără a-și pune steaua galbenă pe haine, ceea ce i-a salvat de primul val de deportări. Dar cum părinții, prietenii și vecinii fuseseră ridicați, cei doi frați nu s-au mai putut întoarce acasă și au fost nevoiți să meargă în Baia Mare, ezitând între a rămâne în lagărul de muncă și a-i caută pe părinți în ghetou; într-un final, au fost închiși în ghetoul din Baia Mare. Dorința puternică de a rămâne împreună cu
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
Kallós își amintește că după eliberare s-a aflat într-un spital din Blankenhain, lângă orașul Weimar (aproape de Buchenwald). Acolo a fost întrebat unde vrea să meargă. Mureșan a venit la el și s-au sfătuit: „este timpul să mergem acasă și să construim o nouă societate”. La mijlocul lui iunie, Mureșan, Nuszbaum, Kallós, Székely László și Imre, împreună cu aproximativ 100 de supraviețuitori din România și Ungaria, au pornit către casă. Cei mai multi aveau sub 35 de ani. Mureșan își amintește că în
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
un grup mic de femei din Ardealul de Nord, majoritatea adolescente, cu care fusese închisă la Alternburg; au ajuns în Cluj în august 1945, sperând să-și găsească părinții, care nu s-au mai întors. Nu a fost nicio „întoarcere acasă” Pentru niciun supraviețuitor și nicio supraviețuitoare nu a fost o „întoarcere acasă”, pentru că nu mai există „acasă”. Cei mai mulți membri ai familiilor lor fuseseră uciși în lagăre, locuințele lor fuseseră între timp ocupate de alte persoane. În multe țări, s-au
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]