198,641 matches
-
românilor transilvăneni ca națiune politică, și mai cerea desființarea iobăgiei. Un moment fundamental l-a constituit atitudinea de dezaprobare a alipirii Transilvaniei la Ungaria. „În ajunul Revoluției de la 1848, în această epocă de deșteptare națională, o seamă de popoare gemeau încă sub asuprirea a trei împărății despotice: Imperiul Habsburgic, Rusia Țaristă și Imperiul Otoman. Mai ales Imperiul Habsburgic a fost zguduit până-n temelii de ridicarea popoarelor pentru o viață liberă, independentă /.../ În calea dezvoltării economice a Transilvaniei stăteau relațiile feudale, privilegiile
CELEBRAREA REVOLUTIEI XI A GENERATIEI DE LA 1848 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Celebrarea_revolutiei_xi_a_gen_pompiliu_comsa_1385364307.html [Corola-blog/BlogPost/347256_a_348585]
-
amintite efectele în general erodante ale timpului: "Nu-i adevărat,/ anii nu sunt o povară/ și, chiar dacă ar fi,/ se va găsi cineva/ să mă ajute să-i car./ Alerg împărțind zâmbete/ în stânga și în dreapta./ Nu am timp de odihnă/ încă mai am/ de împărțit câteva sfaturi,/ câteva încurajări,/ câteva vorbe bune. (...)" (Alerg împărțind zâmbete). Interioritatea sufletească e caracterizată de o profundă atitudine pozitivă care nu poate decât să catalizeze elanurile creative. Astfel, ne întâmpină peste tot un impresionant altruism, nefiind
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1474476149.html [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
ia aminte, Nu-i nimenea stăpân peste cuvinte, Cuvintele de-aici nu au hotare, Le poartă-n gând și-n suflet fiecare, De la-nceputul vremii ne-au fost date Cu dragoste să le rostim pe toate; Ne-asemănăm! vederea noastră încă Nu e atât de clară și de-adâncă, Ba unii dintre noi și-au pus pe chip Câte un strat subțire de nisip Să-i fie altfel de cum dat i-a fost Cel promis în viață de-adăpost Și dacă
DIALOGOS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1422479957.html [Corola-blog/BlogPost/382289_a_383618]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6/2 Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 800 din 10 martie 2013 Toate Articolele Autorului INSULA TEMPLU Am aflat de Insula Templu încă de la prima întâlnire cu Oceanul Indian, dar atunci soarele era deja adormit și nu am putut s-o văd în splendoarea ei. A doua zi, părea o explozie verde încremenită între albastrul oceanului și albastrul cerului, nu știam prea bine unde
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1362942106.html [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
scad din preț, o dată, de două ori, mie mi se pare că deja sunt mult prea mici, dar Klaus nu se oprește, parcă nu mai știe să zică altceva decât ”Nein, nein”. Ajungem lângă o barcă, cei care mai sunt încă în prejma noastră se rispesc sub umbra cocotierilor, rămâne doar un tânăr frumos cu păr negru, cârlionțat. ” Ein Hundert” zice categoric Klaus. ”Nein, drei”, răspunde tânărul. Klaus face, spre disperarea mea, stânga împrejur, mă vreau dincolo, strânsoarea mâinii lui mă
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1362942106.html [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
peste tot, și toate De-am fi rămas în iarnă amândoi ! Dar au rămas idei că, dacă, poate... Aminte iți aduci probabil când În focul pasiunii noi ardeam Acum regreți, dar ți-am rămas în gând De-aceea mă aștepți încă la geam De nu te-ai fi grăbit să dai afară Din sufletu-ți rebel, pe cel ce sunt Ne-am fi iubit cum o făceam odinioară Și nu te mai rugai acum la vânt Plecat sunt prea departe ca să
LA GEAM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1486477281.html [Corola-blog/BlogPost/383022_a_384351]
-
unul dintre cele mai izolate și mai puțin poluate locuri din zona Argeșului. De asemenea, coborârea prin pădurile ce mărginesc lacul Pecineagu este una extraordinar de palpitantă, prilej de a observa bogăția florei naturale și chiar a faunei, pădurile fiind încă populate cu numeroase specii de animale. Din acest punct de vedere, Argeșul și-a păstrat astfel în portofoliu drumul cel mai aproape de cer, numai că promovarea sa de către autorități lasă de dorit. Traseul începe din Lerești, iar la barajul Râușor
Drumul care traversează Masivul Iezer-Păpuşa, traseul care detronează Transfăgăraşanul şi Transalpina by http://uzp.org.ro/drumul-care-traverseaza-masivul-iezer-papusa-traseul-care-detroneaza-transfagarasanul-si-transalpina/ [Corola-blog/BlogPost/93805_a_95097]
-
cu o viață de invidiat: are un serviciu bun, o casă superbă, copii frumoși și este însurat cu iubita din liceu. Asta până când află că soția lui, Emily (Julianne Moore), îl înșeală de ceva timp și ar dori să divorțeze. Încă în stare de șoc, Cal încearcă să se conformeze statutului de burlac, dar cum el n-a mai fost la întâlniri de câteva zeci de ani ... este depășit de situație. Astfel, începe să-și petreacă serile singur într-un bar
Ryan Gosling debuteaza in comedie cu A naibii dragoste by http://www.zilesinopti.ro/articole/674/ryan-gosling-debuteaza-in-comedie-cu-a-naibii-dragoste [Corola-blog/BlogPost/99957_a_101249]
-
și scuturați de rutină ai spectatorilor. De la intrarea în sala te îmbăiai în armonia divină a pianului, frământat de Mădălina Ene. Decorul sumar dar relevant, începutul interactiv al piesei și previzionarea unui rezumat a unei vieți de ființă care ESTE (încă mai era la începutul piesei) te face să fii mai atent la text. ”Trecerea Rubiconului” este exact punctul fără întoarcere pe care trebuie să-l transceandă singură. Pregătirea pentru această trecere se face din ”vorbe” și prin recunoașterea realităților paralele
”FATA DIN CURCUBEU”- REGIA:LIA BUGNAR de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/_fata_din_curcubeu_regia_dalelina_john_1365601197.html [Corola-blog/BlogPost/345803_a_347132]
-
templului trupului. Acel trup care se mistuie în acțiunea plină de mister a povestirii. Lucrarea descrie o întâmplare ce adună personajele pe care le adâncește apoi într-un fantastic revers. „O întâmplare ciudată” este lucrarea Andreei Dogaru care impune cititorului, încă de la început, temerile speranței în dovedirea căutării unei cărări. Un drum ocolitor cuprins de o senzație existențială de teamă. Această teamă îl va urmări pe cititor până la terminarea povestirii. Petrecută într-un straniu specific acțiunilor și imaginilor horror, povestirea se
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1435407481.html [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
era o sală de bal. Mese frumos împodobite, scaunele complet acoperite cu huse albe legate cu fundițe roz la spatele spetezelor, sticlăria care strălucea de parcă era făcută din cel mai fin cristal. Pe masa unde se va aranja bufetul suedez încă nu era nimic, în afara platourilor cu pahare gata pregătite pentru a fi umplute. Patronul a dorit să-i demonstreze profesorului universitar, clientul său din această seară, că la el se pot organiza cele mai elegante și sofisticate mese festive. Chiar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405520483.html [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
au adunat în jurul familiei sale să ciocnească paharul cu șampanie de cel al lui Cristian. Unora mai pretențioși sau mai cârcotași, acest discurs li s-a părut parcă venit din timpurile de care încercau să uite. Desigur, bunicul lui Cris încă nu se putea debarasa așa ușor de cuvântările pompoase rostite pe la tribune de către foștii aleși ai neamului. Cum cei prezenți când îl felicitau îi și înmânau cadoul, singura care nu mai avea cadoul în mână era Andrada, care i-l
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405520483.html [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
șaptezeci și cinci, chiar dacă nu se observa existența lor așa pregnant), nu se dezobișnuise de a-și savura paharul cu băutura sa scoțiană preferată, whisky-ul Johnnie Walker cu două cuburi de gheață. Cu nelipsita-i pipă din lemn de abanos neaprinsă încă în mână și paharul cu whisky în față, la aceeași masă cu soția, fiul și nora, purta o discuție cu familia despre tinerii împrăștiați pe la mese, în grupuri de cum se cunoșteau între ei. De fapt toți colegii lui Cris se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405520483.html [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
Am greșit, plătesc! - Plătești tu pe dracu! a râs, dintr-o dată vesel. Noa dă-l dracu, îi bun ș-așe!... Am legat cu Unchiu Culiță o prietenie frumoasă. Nu mă pot gândi niciodată la el fără să zâmbesc din adâncul sufletului. Încă mulți ani apoi, fiecare colaborare, fiecare vorba schimbată cu el a fost o adevărată lecție. Nu zic, am plătit cu vârf și îndesat pentru toate, dar am făcut-o cu bucurie. - Băăă, mi-a povestit odată, ieream la bună-tu
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” by https://republica.ro/povestea-ca-viata-zunchiu-culita-the-beginning-of-a-beautiful-friendship [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
prin clipe de groază. - Cinci... șase... șapte... Teama ce o simțea acum nu cunoștea cifrele sau nu voia să le audă. Ea creștea, creștea, creștea, cu aceeași repeziciune cu care mâinile apucau știuleții și le desprindea boabele. O găleată, și încă o găleată, un sac plin... Șerban număra cu voce tare, din ce în ce mai tare, trebuia, trebuia să își învingă teama. - O sută zece... o sută unșpe... o sută doișpe... Maria apăru în ușa șoprului. Într-o mână avea oala cu lapte, în
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
o mână avea oala cu lapte, în cealaltă sacoșa. Glasul bărbatului o atrăsese în șopronul din spate iar pe fața ei se citea mirarea. - Da ce numeri acolo de se aude la trei poște, înteabă ea răstit. Șerban încremenise. Sacul, încă nelegat la capăt alunecă ușor din mâinile lui, iar boabele se risipiră la picioare. Își îndreptă fața schimonosită de frică spre ușa șopronului. - No, da ce te-ai spăriat așe‘. Parcă ai văzut pă Necuratu‘. Uite, s-o risipit și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
bucurie? Uite că Dumnezeu pă căile lui neștiute mi-o împlinit o rugăminte... Măria? Va face ea o scenă, o va apuca amețelile și durerile de cap, dar o să-i treacă, va înțelege și la sfârșit va fii fericită. Netezi încă o dată bucata de hârtie, apoi o împături, se ridică vioi, vârîscrisoarea înapoi în buzunar, adună în grabă porumbul risipit, legă sacul și fluierând vesel, cu el pe umăr, ieși din ogradă sub privirile mirate ale femeii, care auzindu-l se
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
că și-o pierdut mințile. Acu numără, acu fluieră ca un flăcău de însurătoare. Masa era așternută și mâncarea îl aștepta gata, pe marginea sobei. Maria tocmai îi punea în servieta de piele maro, roasă pe la colțuri, ce o avea încă de când se angajase la fabrică și la care nu voia să renunțe, pachetul cu mâncare. Îl bătuse de foarte multe ori la cap să-și schimbe servieta, că doar nu era ultimul sărăntoc, atâția bani să își cumpere alta avea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
se auzea în tot satul, apoi începuse să fluiere vesel, nu-l mai auzise niciodată fluierând și har domnului erau de ceva vreme împreună, iar acum îi vorbește despre o copila pe care să o aducă în ograda lor. Revăzu încă o dată în minte filmul acelei zile și conștientiză brusc că bărbatul amintise de o casă de copiii. Brusc, se făcu lumină. Dar ceea ce vedea o enervă atât de tare încât țășni de pe scaun, gata, gata să răstoarne farfuria cu mâncarea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
o dată în minte filmul acelei zile și conștientiză brusc că bărbatul amintise de o casă de copiii. Brusc, se făcu lumină. Dar ceea ce vedea o enervă atât de tare încât țășni de pe scaun, gata, gata să răstoarne farfuria cu mâncarea, încă neatinsă, din fața ei - Ce ai făcut? se rățoi ea. Cum ai putut trimite cerere fără voința mea. Parcă stabilisem că nu înfiem nici un copil. E aici Ionuț, măcar e sânge de-al nostru. Dacă Dumnezeu nu ne-a dat copii
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
parcă îi era frigă că o va frige. O desfăcu și o citi dintr-o suflare. Dar cuvintele de acolo se jucau, sau voiau pur și simplu să își bată joc, că nu înțelegea nimic. O mai citi o dată, apoi încă o dată, nu, nu putea crede ceea ce scria acolo, era mai mult decât o glumă proastă. Își ridică ochii spre bărabtul ei ca și cum i-ar fii cerut ajutor în descifrarea scrisorii, ca și cum ar fii vrut să-i spună că ceea ce citise
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
astea. Cenușă ar trebui să-ți pui în cap, în apă fiartă să te scalzi nu să sari în sus de bucurie pentru astfel de fapte... Șerban nu o mai auzi. Își înșfăcase servieta, luă scrisoarea din mâinile Mariei ce încă era prăbușită în scaun, doar glasul îi revenise și tuna ca un fulger, și alergă spre stație. Trebuia neapărat să prindă cursa. Avea multe de rezolvat, nu putea pierde timpul, nici măcar ca să îi dea femeii o explicație și să o
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
fiecare la comunele noastre. Era lesne de înțeles că, din clipa aceea, doar bunul și milostivul Dumnezeu ne mai poate purta de grijă. Șefii noștri își luaseră mâna de pe noi și fiecare era pe cont propriu. Noi însă nu știam încă acestea. Am mers însoțită de colega, primărița Grasu, să ne luăm salariul de la casierie. Avea să fie penultimul. Când treceam prin fața sălii de consiliu, secretarul Țăpoi, care avea ușa larg deschisă, m‑a apostrofat: - Primărițo, de ce ai stat atât de
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bietul_om_sub_vremi_cap_iii_pr_dorina_stoica_1387609581.html [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
stătusem două zile acasă cu familia. Grupuri, grupuri am plecat spre gară. Eram cu toții îngrijorați și confuzi. Toată lumea se uita la noi. Nu știam că sunt interzise grupurile mai mari de trei persoane. Comentam sinuciderea generalului Milea, fără a înțelege încă gravitatea faptului. Am coborât în gara localității Șesu cu gândul să găsesc o mașină pentru a putea ajunge la comună. Nu m‑am gândit că odată ce a căzut dictatura Ceaușescu, nimeni nu‑mi va mai recunoaște funcția. La coborârea din
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bietul_om_sub_vremi_cap_iii_pr_dorina_stoica_1387609581.html [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne‑au privit cu ură și ne‑au spus cu răceală și răutate încă reținută: - S‑a terminat cu voi, primărițelor! Puteți să vă cărați pe la casele voastre. Nu vă mai recunoaștem de șefi! A căzut comunismul și voi odată cu el! Abia atunci mi‑am dat seama că instructorul nu fusese la ședința de la
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bietul_om_sub_vremi_cap_iii_pr_dorina_stoica_1387609581.html [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]