6,555 matches
-
documentării aduse în discuție. Studiile lui Ion Ghinoiu, coordonatorul corpusului de documente de istorie orală, intitulat Documente etnografice completează substanțial răspunsurile la chestionarele Hasdeu și Densusianu. O serie tematică este intitulată Sărbători și obiceiuri și cuprinde: obiceiuri la naștere, căsătorie, înmormântare, calendaristice, comunitare, mitologie. În Panteonul românesc. Dicționar, autorul prezintă o lume fantastică, atipică în raport cu panteonul greco-roman, având divinități puțin cunoscute la nivelul scrisului, dar foarte active la nivelul culturii orale. Panteonul carpatic ar fi alcătuit din reprezentări mitice transmise exclusiv
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
prin două surse fundamentale: Calendarul popular și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume (Ion, Vasile etc.), sau printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor destinului (Zorile), soțului sau soției postume (bradul, sulița, steagul de înmormântare), substitutelor mortului (stâlpul funerar), adăposturilor postume (sicriul, mormântul, cimitirul, pământul), zeiței morții în ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă (Zâna bătrână, Moartea, Maica Precista, Maica Irodia), ghizilor providențiali (lupul, vulpea, vidra), vameșilor binevoitori, personajelor psihopompe și, în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
realizate de fete în anumite momente sacre, pentru a se mărita. Masa de la nuntă încărcată cu alimente și băuturi care simbolizează prosperitatea noii familii unite prin căsătorie ar putea fi un corespondent al Mesei destinului. Ursitoarele apar din nou la înmormântare; în cântecele funebre, ele sunt numite Zâne și Zori. Pentru ele, se așează pe masă timp de trei zile, cât se priveghează mortul, pâine, apă, vin, zahăr. Sabina Ispas, autoare a unor studii pe teme desprinse din toate orizonturile folclorului
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
adevăratul copil femeii. Să observăm că elementele folosite nu sunt luate întâmplător: cânepa are valențe mitico-simbolice în cultura populară românească. Despre "chinul cânepii" vorbește și Ioana Popescu în cartea Foloasele privirii, unde accentuează prefacerile acestei plante ("Chinul cânepii" începe cu înmormântarea seminței. Ea nu se face niciodată când e lună nouă, nici miercuri sau vineri, pentru că nu se face cânepă. Prelucrarea cânepii este considerată "lucru sfânt"... Dacă înconjori casa de trei ori cu tort de cânepă, nici un râu nu se mai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
spiritele" o provocare și chiar tulburarea liniștii morților. Mai mult, posibilitatea de a "convoca" anumite spirite era un semnal clar că sufletul defunctului se află într-un spațiu intermundan și are nevoie de ajutor pentru a se desprinde. Ritualurile de înmormântare, pomenile, ritualurile de destrigoizare etc. vin să restabilească ordinea și să asigure într-un fel liniștea mortului, scopul final fiind integrarea deplină a defunctului în lumea strămoșilor. În mentalitatea populară românească, nimic nu este mai dureros decât să devii un
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
la un pom roditor sau, la naștere, se plantează un pom care-l va reprezenta pe noul-născut). Ea se mai regăsește în ritualurile nunții 249 (steagul mirelui este împodobit cu ramuri de pom) și ale morții (aici apare pomul de înmormântare sau pomul ca substitut vegetal al mortului 250). Imaginea dublului vegetal pare să-i fi inspirat pe oameni. În esență, viul vegetal reușește să exprime viul uman în întreaga sa devenire. 12.2. Ființele În inventarul instrumentelor și obiectelor de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Nemira, 1998. MANDROU, Robert, Magistrats et sorciers en France au XVIIe siècle, Paris, Librairie Platon, 1968. MARIAN, S. Florea, Ornitologia populară românească, II, Cernăuți, 1883. MARIAN, S. Florea, Nașterea la români. Studiu etnografic, București, Ed. Göbl, 1892. MARIAN, S. Florea, Înmormântarea la români, București, Ed. "Grai și suflet. Cultura națională", 1995. MARIAN, S. Florea, Vrăji, farmece și desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996. MARIAN, S. Florea, Sărbătorile la români, București, Ed. Fundației Culturale Române, vol. I-II, 1997. MAUSS, Marcel, HUBERT, Henri
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
zânelor. Moșteniri antice în mitologia românilor, prefață de Mihai Bărbulescu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004, p. 38. 48 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, op. cit., p. 253. 49 S. Florea Marian, în cele trei volume ale sale: Nașterea la români, Nunta la români și Înmormântarea la români, tratează și aceste momente prevestitoare din perspectiva rolului pe care-l joacă în cele trei mari momente ale trecerii. Ele sunt prezentate aici ca obiceiuri, credințe, uneori superstiții, și mai puțin ca practici divinatorii foarte riguroase. Alte relatări
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu au o cauză limpede. 60 Auguste Bouché-Leclercq, op. cit., p. 112, cu referire la Porphyrios, De abstinentia, III, 5. 61 S. Florea Marian, Ornitologia poporană română, II, Cernăuți, 1883. 62 Elena Sevastos, Călătorii prin Țara Românească apud S. Florea Marian, Înmormântarea la români, București, Ed. "Grai și suflet. Cultura națională", 1995, p. 8. Relatări asemănătoare se regăsesc și în scrierile lui Ion Creangă: "iar găinile cântau cocoșește la casa moșneagului să mai facă a rău, c-apoi nici zile multe nu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se regăsesc și în scrierile lui Ion Creangă: "iar găinile cântau cocoșește la casa moșneagului să mai facă a rău, c-apoi nici zile multe nu mai aveau" (I. Creangă, Scrieri, t. I, Iași, 1890, 294). 63 S. Florea Marian, Înmormântarea la români, ed. cit., p. 10. De asemenea, autorul relatează și alte credințe legate de această pasăre: cântecul ei în cimitir, pe coama casei, pe fântână, pe toaca din clopotnița bisericii sau pe fântână este semn rău. 64 T. Simion
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și alte credințe legate de această pasăre: cântecul ei în cimitir, pe coama casei, pe fântână, pe toaca din clopotnița bisericii sau pe fântână este semn rău. 64 T. Simion, Credințe din Bucovina, Moldova și Transilvania, apud S. Florea Marian, Înmormântarea la români, ed. cit., p. 7. 65 O abordare interesantă a simbolismului șarpelui este oferită de o lucrare ce propune o cercetare interdisciplinară a unor practici șamanice: Jeremy Narby, Șarpele cosmic. ADD-ul și originile cunoașterii. Șamanii, stăpânii haosului, traducere
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
După mersul pomului/ Va fi mersul fătului/ Dacă pomul merge bine/ Fătul crește și se ține/ Dacă pomul nu mai mere/ Fătul scage tăt și piere" (p.143). 250 Mai multe amănunte despre unele ipostaze ale pomului în ritualurile de înmormântare în S. Florea Marian, Înmormântarea la români, ed. cit. 251 Mai multe amănunte despre prezența căiței la naștere în S. Florea Marian, Nașterea la români, ed. cit. 252 Valer Butură, apud Antoaneta Olteanu, Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, ed.
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mersul fătului/ Dacă pomul merge bine/ Fătul crește și se ține/ Dacă pomul nu mai mere/ Fătul scage tăt și piere" (p.143). 250 Mai multe amănunte despre unele ipostaze ale pomului în ritualurile de înmormântare în S. Florea Marian, Înmormântarea la români, ed. cit. 251 Mai multe amănunte despre prezența căiței la naștere în S. Florea Marian, Nașterea la români, ed. cit. 252 Valer Butură, apud Antoaneta Olteanu, Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, ed. cit.,. " Se credea că numai
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
are mai mult de optsprezece ani. ) "N-aș vrea să las impresia că sunt un... " conține cuvântul care descrie ceea ce simte vorbitorul. "N-aș vrea să las impresia că sunt nepoliticos" înseamnă "Voi fi imediat nepoliticos". Toți folosim metalimbajul la înmormântări ca să ne ascundem adevăratele sentimente. Ce se mai poate spune acum?" înseamnă: "Aș prefera să nu vorbesc despre asta". Dacă vă pot fi de folos vreodată cu ceva, apelați la mine" înseamnă: Nu mă chemați dumneavoastră, o să vă sun eu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
a munților, a apelor și a câmpiilor. În partea a doua a lucrării am prezentat informații despre organizarea politică și administrativă a Moldovei: forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, obiceiurile de la înscăunarea domnilor, obiceiuri de nunți, înmormântări etc. În ultima parte a lucrări am inclus informații despre limba moldovenilor. REPORTER: S-a spus că această lucrare prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. DIMITRIE CANTEMIR: Așa
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Actul final de jubilare a prieteniei dincolo de limitele umanului va avea loc în 1889, când, atât Eminescu și Veronica, dar și Creangă își vor continua purcederea spre absolut, ba chiar dincolo de acesta. Creangă va afla de moartea lui Eminescu după înmormântare și felul lui de a-și lua rămas bun de la bădia Mihai prin multe lacrimi și poezie subliniază încă o dată apropierea dintre cei doi. O parte din sufletul său plecase dincolo, iar când în august și Veronica urmează același drum
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mitului. A doua zi, pe 1 ianuarie 1890, apare foaia volantă, prin care se anunță moartea lui Ion Creangă: „IOAN CREANGĂ Profesor, în vârstă de 52 ani, după o lungă suferință a încetat din viață în ziua de 31 decembrie. Înmormântarea va avea loc marți, 2 ianuarie, ora 1 precis, la cimitirul Eternitatea, unde se află depusă rămășițele lui. Fii,(sic) frate și surori roagă pe toți amicii, colegi și cunoscuți a asista la înmormântare. 1890, ianuarie 1” (30, p. 269
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
viață în ziua de 31 decembrie. Înmormântarea va avea loc marți, 2 ianuarie, ora 1 precis, la cimitirul Eternitatea, unde se află depusă rămășițele lui. Fii,(sic) frate și surori roagă pe toți amicii, colegi și cunoscuți a asista la înmormântare. 1890, ianuarie 1” (30, p. 269 ) Se pare, totuși, că nu a fost să fie plâns de prea multă lume, așa cum își dorea. La înmormântare, săracă dealtfel, au luat parte doar câțiva prieteni, poate și din cauza perioadei sărbătorilor. De funeralii
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Fii,(sic) frate și surori roagă pe toți amicii, colegi și cunoscuți a asista la înmormântare. 1890, ianuarie 1” (30, p. 269 ) Se pare, totuși, că nu a fost să fie plâns de prea multă lume, așa cum își dorea. La înmormântare, săracă dealtfel, au luat parte doar câțiva prieteni, poate și din cauza perioadei sărbătorilor. De funeralii s au ocupat tipograful Ioan S. Simionescu și Miron Pompiliu. Vasile Pogor, primarul orașului la acea vreme aprobă un loc de clasa I pentru mormânt
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
părți din perete s-a reușit plecarea. Prilej, poate, pentru ironizarea sarcastică a adunării de către duhul lui Creangă, ce ar fi vegheat. O ultimă imagine a povestitorului este făcută de N. Iorga, student în Iași la acea vreme, martor la înmormântare: „stătea în biserică, și avea două lumânări la cap. Se uită multă lume la dânsul și oameni învățați, dacă nu chiar de la Junimea, unde făcuseră atâta haz de dânsul. Nu era un mort urât... căzuse bun sănătos și era roșu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sănătate a doctorului Șuțu. La Văratec, la 3 august, același an, se stinge Veronica Micle. În ziua de 31 decembrie, în urma unei crize de epilepsie, în bojdeuca sa din mahalaua Țicăului, părăsește lumea aceasta și Ion Creangă. 1890. Ceremonia de înmormântare are loc la 2 ianuarie, la Cimitirul Eternitatea din Iași. Institutorul Toma Săvescu elogiază memoria dascălului, iar Eduard Gruber vorbește despre scriitor. La 5 ianuarie căpitanul Constantin Creangă anunță că cedează moștenirea părintească (9000 lei) pentru publicarea unei ediții a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
, specie folclorică constând dintr-un cântec de jale care însoțește ritualul înmormântării. Este interpretat de femei, care sunt, de regulă, rude apropiate ale răposatului. Inițial, pare să fi fost o incantație împotriva contagiunii morții. Originea b. românesc trebuie corelată cu neniae-le romane, cu care prezintă evidente asemănări. Acestea erau cântece funerare, acompaniate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
intra în agonie. După vârsta și starea civilă a persoanei decedate, b. poate fi: de mamă, de tată, de soție, de soț, de frate, de soră, de flăcău, de fată mare, de copil, de moș. În funcție de context, se intonează la înmormântări și pomeniri, iar locul performării poate fi în casă, pe drum, la poarta cimitirului, la groapă etc. Acestea sunt b. propriu-zise. Pe lângă ele, însă, în zona sud-vestică a țării (Oltenia subcarpatică, Banat și Hunedoara), ritualul înmormântării cuprinde și unele cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
context, se intonează la înmormântări și pomeniri, iar locul performării poate fi în casă, pe drum, la poarta cimitirului, la groapă etc. Acestea sunt b. propriu-zise. Pe lângă ele, însă, în zona sud-vestică a țării (Oltenia subcarpatică, Banat și Hunedoara), ritualul înmormântării cuprinde și unele cântece funerare, cum ar fi: Ziorile, Cântecul mare, Cântecul bradului, Cântecul de leruit ș.a., toate amintind străvechile obiceiuri și credințe care le-au dat naștere. Puternic ritualizate, cântecele funerare se impun prin arhaicitate și prin valoarea artistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
precum și în majoritatea zonelor transilvănene. Create și răspândite de slujitorii bisericii, aceste versuri funebre nu sunt încă asimilate de mediul folcloric. În ce privește structura, b. românesc are o serie de trăsături comune cu cântecele funebre ce răsună, în manieră asemănătoare, la înmormântările grecilor, albanezilor, sârbilor și bulgarilor. Jelirea mortului, plină de o vibrantă compătimire, dă b. un caracter ritual de incantație solemnă. El păstrează o formă echilibrată, în care durerea se convertește în melancolie reculeasă. Aproape în fiecare b., principalele momente se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]