KorAP: Find »[drukola/base=învârti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...246 247 248 ...314 >

7,848 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

stranie. Se puse pe treabă: atașă dispozitivul de ascultare al telefonului și Începu să răsfoiască revistele pornografice mai vechi. Marfă ieftină, probabil produsă În Mexic: coafuri hispanice pe niște drogate slăbănoage. Brusc Îl cuprinse o amețeală și simți că se Învîrte pămîntul cu el, ca după o doză zdravănă de stupefiante. Drogurile de pe rafturi Îl făceau să saliveze. În mintea lui imaginea lui Karen se amesteca printre poze. Păși În cameră, găsi un loc care suna a gol și trase covorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
era prietenul tău. Ce părere ai? — Cred că era o jigodie. Toată lumea Îl ura. Va trebui să treci printre suspecți tot Los Angeles-ul! Hei, las-o mai moale! Liniștește-te! Știu că Îi strecurai informații lui Hudgens și știu că Învîrteați ceva afaceri Împreună. Dacă nu Îi dau de cap În cîteva zile, o să-ți cer o declarație. Duane Fisk stătea la taclale cu Morty Bendish: documentarea pentru un articol de prima pagină În Mirror. Jack spuse: — O s-o dau, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Așadar, cum ai spus și tu, poți fi cumpărat. Cu cît? — Ceea ce vreau eu se află În dosarele de colo. — Și ce oferi...? — Știu despre tine și celelalte fete păstorite de Patchett. Știu totul despre Fleur-de-Lis și despre toate porcăriile Învîrtite de Patchett, inclusiv pornografia. Nici o tresărire. Femeia Își pusese o mască de piatră. — Unele din revistele voastre porno au fotografii retușate cu cerneală. Roșie, ca sîngele. Am văzut fotografii ale cadavrului lui Hudgens. A fost „ajustat“ ca să semene cu pozele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Da. Unde sînt magnetofonul și stenografa? — Nu am vrut să fie aici. Jack ridică scaunul În aer. — Căpitane, ce anume vrei? — O să-ți răspund cu o Întrebare: vrei să se aleagă praful de cariera ta sau vrei să te mai Învîrți pe aici cîteva luni și să-ți Încasezi pensia după douăzeci de ani de serviciu? Las-o moale! Ce față o să aibă Karen cînd o să-i spui. — Bun, intru În joc. Acum, ce vrei? Exley se aplecă spre el. — În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
companie de mare clasă, Încheiat citatul. E clar că e vorba de Patchett, care e legat fără doar și poate de un aspirant la statutul de distribuitor de materiale pornografice, pe nume Duke Cathcart. E evident că Patchett s-a Învîrtit pînă În gît În afacerea asta și că va avea parte de niște necazuri pe care nu și le dorește, iar tu Îl poți ajuta să le evite. Lynn Își aprinse o țigară. — Într-adevăr, ești foarte, foarte deștept. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
aici săptămîna viitoare și scrie-mi cînd capeți un pic de creier. — Așa deci? — Neanderthal, dacă știam, ascundeam eu așa ceva de un bătăuș ca tine? Bud Îi arse un șut și-l doborî de pe scaun. Penzler lovi podeaua, Scaunul se Învîrti și apoi căzu. Bud Întinse mîna sub birou și scoase de-acolo o boccea legată cu sfoară. Un picior pe ea, nodul smuls: cămăși curate, negre, de cowboy. Penzler se ridică În picioare. — Lincoln Heights. În pivniță la Sammy Ling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
ridică și Începu să tragă după o țintă În mișcare - Vachss se retrăgea spre bucătărie. Un pistol de rezervă la brîul lui White. Ed se ridică și Îl Înhăță. Două pistoale Îndreptate spre Vachss. Ed trase - punct lovit. Vachss se Învîrti pe călcîie, ținîndu-se de umăr. White trase pe alături. Vachss căzu, se tîrÎ și se ridică - cu pistolul la tîmpla unei chelnerițe. White se apropie de el. Vincennes venea ocol pe la stînga, Ed pe la dreapta. Vachss trase și Îi zbură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

îi și place. Aha, nu umbli haimana! De fiecare dată îi spune același lucru, încât chiar și atunci când uită să-l spună e ca și cum l-ar fi spus și vorbele răsună în capetele amândorura. Andrei Vlădescu o privește cum se învârte după ibric, zahăr și cafea, prelungind gesturile numai ușor obosite, mai mult așteptând izbucnirea lui, dar el și-a prins pixul între dinți, strângându-l ca pe un căluș, fără să mai scoată o vorbă, întorcând doar ochii și capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ea voia să uite, teama ce-o cuprinsese de câteva zile și pe care nu vrea s-o recunoască. S-a ridicat, și-a târât picioarele până la televizorul vechi, urcat pe măsuța înghesuită lângă ușa-glasvand ce despărțea camerele, și a învârtit din butoane. S-a retras, a așteptat până când din puricii tremurați s-a alcătuit lent o imagine clară și a urmărit-o și pe aceasta un timp. Era ce voia. Întorcându-se la locul ei, a strigat spre bucătărie: „Hei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vine și te umple de nervi. Dar așa începeau întotdeauna, până în clipa în care mai multe cuțite o sfâșiau pur și simplu, transpira de durere, gemea ușor, mușcându-și buza de jos și stăpânindu-se să nu țipe. S-a învârtit un timp fără rost, neștiind ce să facă și nevrând să facă nimic. Prea devreme pentru culcare. Și n-are chef de citit! Poate niște muzică? Radioul matusalemic transmitea un concert. Cam bănuia ce este, dar nu putea spune cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de clavecin și, repetate mereu aceleași, deveneau enervante, încât le-a îndepărtat cu mâna de lângă ea, apoi, întorcând capul într-o parte, și-a zărit fiul îndreptându-se spre ea cu un mers încet, în cerc, pașii lui tăcuți se învârteau în jurul ei, o privea cu reproș, fără să clipească, dar fără o vorbă și ea gesticula disperată, cu sfâșieri de inimă atât de intense, încât răspundeau în întreg trupul, în picioare, în brațe, în măruntaie, în creieri, dar el continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de cuvinte - și gândește: nu poate fi asta, mai curând o suferință pentru că eu am avut dreptate, dar cum poți suferi atât de mult? -, încât renunță să mai vorbească, renunță și să mai gesticuleze, rămâne nemișcată în timp ce pașii lui se învârt în continuare în cerc, nici nu-l mai urmărește, întorcând capul după el, așteaptă doar să-i apară din dreapta, îl zărește cu coada ochiului drept, trece prin față, dispare spre stânga, îl zărește cu coada ochiului stâng dispărând, este acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ochiului stâng dispărând, este acum în spatele ei - și gândește: mă justific, de ce să mă justific? nu trebuie să fac asta în fața nimănui, în fața lui în nici un caz, dacă am greșit, toate încep să se clatine, să se tulbure, să se învârtească, mereu mai repede și atunci aude iar tărăboiul îngrozitor și știe că se află într-un salon de reanimare și știe că doar mintea ei ultraexcitată de anestezice deformează sau falsifică lucrurile din jur, dar nu mai are timp să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
tărăboiul îngrozitor și știe că se află într-un salon de reanimare și știe că doar mintea ei ultraexcitată de anestezice deformează sau falsifică lucrurile din jur, dar nu mai are timp să se gândească la ea, pentru că toate se învârt atât de înfiorător de repede, încât e mai mult decât amețită și alunecă dintr-odată, nu alunecă, nici nu are timp să înțeleagă ce se petrece, se prăbușește pur și simplu în ceva fără fund. Dar cum să spună? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
năpădit-o tristețea, voia să stea de vorbă cu cineva, a dat câteva telefoane și nu i-a răspuns nimeni, a privit pe ușa-fereastră a camerei mari spre apartamentul vecinei, dar n-a zărit-o nici pe ea, s-a învârtit un timp ascultând ceasurile ticăind în contratimp. Apoi s-a așezat pe taburetul din fața oglinzii ușor tulbure a noptierei, privindu-se îndelung. S-a trezit cu un ruj în mână, și-a vopsit buzele, le-a șters, și le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană, nevăzându-și chipul, ci privind dincolo de el, la toate câte îi reapar din nou în gând, în cerc, învârtindu-se în cerc, pentru că încă nu înțelege ce se întâmplă și nu există un capăt de care, apucând, să reușești destrămarea ghemului. Acum cel mai rău e să fie singur. Însă doamna Marga Pop e în spital. Fiica ei s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
într-un târziu cu Andrei Vlădescu, o clipă nedumerită în liniștea în care i se părea că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce a știut să facă a fost să se învârtă în cerc, cu brațele întinse în lături, să i se arunce de gât șoptind, printre murmure care aduceau cu o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nu trebuie să-mi fie milă, nu arată mai jalnic decât ultima oară când am văzut-o, nici nu are importanță cum arată, numai ce e în sufletul și mintea ei e important. „La ce te gândești?“, l-a întrebat, învârtind bețișorul subțire prin aer, deasupra capului lui. „Aștept să ascult mai departe.“ „Nu cred. Nu trebuie să minți.“ Cum să spună? zicea mai departe, după o altă pauză. Toate câte le gândise nu fuseseră numai ca să-și alunge plictiseala, închipuindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
întreabă: dacă gândește astfel înseamnă că a greșit? Înseamnă că n-are de ce să se mai lege și că până în ultima clipă n-o să aibă liniște? Că o să moară cu povara asta? Și atunci? Atunci ea ce trebuie să facă? Învârtea dintr-odată cu furie aproape bețișorul prin aer, întorcea într-o parte ochii din nou umezi, privea fix spre capătul terasei, unde doi bătrâni citeau sub umbreluțe colorate, nepăsători la culorile cerului ce se amestecau, calde și aprinse, în timp ce o soră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sfârșit clar că vor ceva și începusem să bănuiesc. „Adică în clipa aia ai știut că se va abandona discuția despre redactorul-șef?“ Nu, nu chiar asta. „Oricum, nici unul n-a putut spune ce-a fost cu el, s-au învârtit în jurul cozii. Și, dacă ziceau ceva, n-ar fi fost același lucru? Oricum îl dăduseră jos.“ Exact, probabil asta gândeai. Cred că și eu gândeam la fel. Oricum, Panaite, ăsta, a spus-o clar că ar trebui să se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
subțiri și pulovăre cu cotiere, o ținută de care câțiva imbecili au râs cândva până li s-a zis că nu e nimic de râs la un om ce, pe lângă serviciu, are grijă și de gospodărie; s-a ridicat, a învârtit de câteva ori în mână un petic de hârtie cât o jumătate de palmă, pe care avea niște însemnări prescurtate, a fixat către prezidiu privirile-i vioriu-cenușii, și-a strâns o clipă buzele subțiri, încât dispăruseră aproape sub o linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
că au izbucnit cazuri de indisciplină sau, mai precis, cei care aveau o predispoziție spre indisciplină au profitat din plin, găsind climatul propice. „Îi plătea polițe, asta făcea, nu-i așa?“ Da, și îmi imaginez că se uita în jur, învârtind fără răgaz peticul de hârtie și devenind, pe măsură ce vorbea, tot mai convulsionat, ca și cum s-ar fi înecat cu indignarea pe care abia reușea s-o înghesuie în cuvinte, iar când a zis că un asemenea element este tovarășul Mihai Marinescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
totul extrem de limpede, am și pus rezoluția, priviți-o, adică nu există nici o lege sau nimic în vreo lege din care să reiasă că tovarășu’ ar fi în drepturi; iar adjunctul de primar întorcându-se din nou spre Andrei Vlădescu, învârtind ușor ochelarii cu ramă groasă în mână, ridicând puțin hârtiile cu ștampile roșii și semnături ca pe o diplomă fără valoare, scuturându-și umerii, ferm, ușor plictisit, înainte de a-i spune cu compasiune: asta-i situația, ați auzit care e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
șaua nasului, Andrei Vlădescu continuând: eu ce fac? și celălalt: îmi pare rău, nu știu, nu e treaba noastră, exact ce vi s-a spus mai înainte, și Andrei Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare din ce în ce mai înceată și mai speriată pentru că, pe măsură ce tăiau și învârteau lamele de oțel vechi, trupul lui invizibil învelit în pojghița de aer încă nerăpit, căpăta contur și apărea vederii înspăimăntate a umbrelor lacome asemenea unui trup de zeu închis într-un sarcofag. Dintr-odată, din trupul lui și de deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]