6,323 matches
-
Procesul", "Castelul"), America de Nord ("America"), Orientul Mijlociu ("Șacalii și arabii"), Orientul Îndepărtat ("Marele zid chinezesc"), Guiana franceză ("Colonia penitenciară"). Lucrările kafkiene par astfel să îmbrățișeze întreg mapamondul. Multe opere kafkiene se află tematic sub triada lege-vinovăție-pedeapsă. Legea, imperativă, dar incognoscibilă, arbitrară și absurdă (ca în "Procesul" și "Castelul") este forma predilectă prin care mitologia obsedantă a tatălui se manifestă în imaginarul lui Franz Kafka. Vinovăția personajelor nu este mereu evidentă, ci fie se „subînțelege” ("Procesul", "Metamorfoza"), fie este indusă printr-un proces de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
forțele haosului, devenind, într-un crescendo de neoprit, obiectul batjocurii, al umilinței, violenței sau stigmatizării. Destinele lor tragice se termină inevitabil prin moarte (suicid în cazul lui Bendemann sau omor în cazurile lui Samsa și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab » ou du
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cadență în spatele unui drapel. » Distorsiunile fantastice ale realității se suprapun astfel peste descrierile mereu atente ale vieții burgheze, aparent banale, descrieri pentru care Kafka aplică tehnica mimesisului, adică reprezentarea fidelă de tip realist. Contrastul dintre fantastic și mimesis potențează efectul absurd al operei. Conform lui Max Brod, Kafka a citit odată cu voce tare primul capitol din "Procesul" prietenilor săi și nu s-a putut abține să nu râdă împreună cu ei. Deși multe interpretări critice ignoră latura comică a operei kafkiene, pierzându
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
prima o ucide pe a doua « din fașă », nepermițându-le personajelor să găsească consolarea nici măcar în măreția tragicului. Mulți din protagoniștii operelor lui Kafka stârnesc râsul prin statornicia cu care rămân fideli unor idealuri mărunte, inadecvate și nefolositoare în lumea absurdă în care plonjează. Samsa nu se poate gândi în dimineața fatidică a transformării, decât la slujba sa și la faptul că a întârziat. K. din "Castelul" intră de bună voie într-un "imbroglio" fără rezolvare, fiind mult prea încrezător în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
par o caricatură a uniformizării sociale. Tot în stilul teatrului idiș este și poanta de final din "Un artist al foamei", când omul care a flămânzit până la moarte dezvăluie cu ultima suflare secretul artei sale: În opera lui Kafka, situațiile absurde se identifică cu cele comice, întrucât și absurdul și comicul operează printr-o îngroșare și exagerare a realității. Modul cum Josef K. este hăituit de un grup de fetițe în timpul vizitei la pictorul Titorelli, consternarea lui când află că în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
descoperit, printr-o coincidență stranie, de unchiul său, senatorul Edward Jacob. Rossmann locuiește cu unchiul o perioadă, dar i se solicită să plece după ce încalcă o interdicție de a vizita un anume prieten al senatorului. Complet abandonat într-o lume absurdă, candidul erou intră în compania nefastă a domnilor Delamarche și Robinson, care îi vând costumul cel bun și îi vandalizează geamantanul. În cele din urmă, Rossmann devine un destoinic liftier la Hotel Occidental. Prieteniile defavorabile ale trecutului îl urmăresc însă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pentru a contracara amploarea procesului, cu toate că procedurile legale îi îngăduie un grad sporit de libertate. În timpul primei audieri din podul îmbâcsit al unui imobil, Josef K. se dezlănțuie într-o tiradă ce îi va fi defavorabilă, împotriva metodelor dezonorante și absurde ale justiției. Abia mai târziu, la insistențele unchiului Karl, îl angajează ca avocat pe domnul Huld, un fanfaron de o inutilitate evidentă. În cele din urmă, protagonistul se îndreaptă spre pictorul Titorelli, un bun cunoscător al justiției, care îi dezvăluie
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Kafka, "Castelul" are subiectul cel mai complicat și diversitatea de personaje cea mai mare. Sosirea protagonistului K. într-un sat de la poalele Castelului, după ce i s-a comunicat că a fost angajat ca arpentor, marchează intrarea într-o lume a absurdului birocratic. Lui K. i se solicită o autorizație pentru a înnopta la han, i se interzice să viziteze Castelul, iar orice întrevedere cu șeful său, domnul Klamm, îi este blocată. Deși i se confirmă telefonic și în scris că își
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
si statuile sau monumentele dedicate măreției și înțelepciunii liderului. Lozincile și citatele din "opera" șefului acoperă pancarte uriașe, zidurile, iar cărțile cuprinzând discursurile și scrierile lui umplu librăriile și rafturile bibliotecilor. Nivelul lingușelii poate ajunge la cote care pot apărea absurde unuia din afară. De exemplu, pe timpul Revoluției Culturale, toate tipăriturile chinezești, inclusiv publicațiile științifice, conțineau citate din Mao Zedong, si toate aceste citate erau tipărite cu litere îngroșate roșii. Alt exemplu este cel al liderului naționalist chinez, Chiang Kai-Shek. Când
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
(n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
și se numește "Elegii pentru ființe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat " Nu !", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul! Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane. Prima lui piesă de teatru, "La Cantatrice Chauve" („Cântăreața cheală”) a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
analogie cu perioada ultimă a lui Goya dar și cu pictura expresionismului german. Critici de artă, cum ar fi Pavel Șușară, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au văzut în acest ciclu de tablouri o reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României. Deși ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta în secolul XX, Baba lucra în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
apel estetic la luciditate, la a nu lăsa cu nici un chip nesupravegheat virusul teribil al intoleranței etnice. Granița dintre cele două atitudini este, până la urmă, extrem de fragilă. Bătrânul cantonier moare în noaptea în care se hotărăște să renunțe la protestul absurd și să mănânce. Prea târziu, răul fusese deja făcut.
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
nonparadoxuri de toate zilele! Exprimate în propoziții naive, zilnice:<br> - contradicții dure;<br> - antiteze puternice;<br> - expresii figurate, interpretate la propriu;<br> - jocuri de cuvinte;<br> - comparații contrariate;<br> - cuvinte puse în mai multe sensuri în același timp;<br> - repetiții absurde;<br> - parodii ale proverbelor.<br> Non-versuri, non-opera.<br> Non-literatura... nu-da!<br> Scrieți, prieteni ai mei, paradoxurile noastre de toate zilele! Paradoxurile vieții: a iubi și a detesta, a fi iubit și a fi detestat în același timp. Programați calculatoarele electronice
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
este foarte criticată, pe motiv că permite o definire mult prea largă a termenului de terorism și creează un potențial pentru abuzuri din partea guvernului. Criticii acestei legi argumentează punctul lor de vedere cu multe exemple ipotetice (unele chiar comice și absurde) cum ar fi cel al unui activist ecologist, care în semn de protest ar amenința numai că va folosi o armă de vânătoare pentru a-și distruge propriul calculator, și conform textului legii ar fi considerat un terorist. Erorile de
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
cele mai radicale din istoria umanității. Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. Marcel Iancu va scrie: "„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaței pornind
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importanți poeți români, devenind autorul
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
marelui dramaturg va fi operațional până la data de 23 noiembrie 2010. Va cuprinde două săli de cinematograf cu tehnologie 3D și o sală de teatru. Inaugurarea complexului va avea loc la data când se sărbătoresc 101 ani de la nașterea părintelui absurdului, Eugen Ionescu. La 24 ianuarie 2006 13 828 de oameni, purtând ecusoane speciale, au format pentru 5 minute și 40 de secunde pe bulevardul A.I. Cuza din Slatina o horă, încercând să doboare un record Guinness World Records, pentru cei mai mulți
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
infime pentru ei, iar uneori, pur și simplu, colonizau teritoriile rămase pustii. Granița răsăriteană se mișca vertiginos spre apus. La bătrânețe, Mihail al VIII-lea s-a transformat într-un tiran crud și suspicios. Pentru cele mai diverse acuzații, adesea absurde, își pierdeau viețile curtenii, ba chiar și cetățenii de rând. Euforia restaurării Imperiului trecuse, în capitală domnea ruina și foametea. Locul admirației față de împărat a fost luat de ură. Când, la [[11 decembrie]] [[1282]], basileul, care se afla în [[Tracia
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și "MadTV" în care actorii prezintă schițe. Schițele sunt o versiune scurtă a emisiunilor de schițe, ca emisiunile australiene "Comedy Inc." și "Fast Forward". "La Întâmplare!" schițează în episoadele din Sonny și steluța ei norocoasă care se axează pe situații absurde. Nico, Grady, Zora, Tawni și Sonny, cinci staruri din La Întâmplare!, participă, scrie și editează schițele emisiunii. Ar trebui notat că ei pot înlocui actorii o dată sau de câteva ori. Mackenzie Falls este o telenovelă imaginara axată pe adolescenți în
Sonny și Steluța ei norocoasă () [Corola-website/Science/317563_a_318892]
-
pe 17 mai 1991 la televiziunea din Leningrad. Subiectul era construit ca un interviu, dat de Kuriohin. Serghei Kuriohin a generat un mit potrivit căruia Lenin consuma în cantități mari ciuperci halucinogene și s-a transformat în ciupercă. Această teză absurdă nu a fost dezvăluită telespectatorului imediat. S-a creat treptat iluzia unei discuții logice cu citate din multiple surse. Efectul autenticității a fost creat cu ajutorul manipulării faptelor și a expunerii confuze, care nu avea un oarecare sens, dar expuse ingenios
Lenin - ciupercă () [Corola-website/Science/319155_a_320484]
-
Rowan”. Mr. Bean pare a nu cunoaște aspecte fundamentale despre cum este lumea, în serial folosindu-se de un televizor pentru a înota, redecorează neobișnuit (explozibil în vopsea) și deranjează lumea din biserică. Umorul vine din soluțiile originale (și uneori absurde) la care recurge pentru a rezolva problemele, refuzând să fie ajutat, fiind meschin și uneori invidios. La începutul episodului al doilea, Mr. Bean cade din cer într-un fascicul de lumină, acompaniat de un cor cântând "Ecce homo qui est
Mr. Bean () [Corola-website/Science/315848_a_317177]
-
aparent naive, în mici geometrizări ce transformă personajul uman în marionetă, păcatul originar în sărbătoare generatoare de noi obsesii, materializate în șerpișorii ce se nasc din capul biblicului șarpe, într-un fel copy-paste la scară diferită, dă naștere acestui univers absurd și umoristic totodată. Figurile disparate sunt surprinse uneori în metamorfozarea lor sau într-o halucinantă trecere de la poziția asemănătoare fetusului dintr-o lucrare la precipitarea într-o abisală lume amintind prin mulțimea simbolurilor și cruzimea lor de cea a unui
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
Își are începuturile după cel de-al Doilea Război Mondial, și se caracterizează prin abordarea temelor tabu, folosirea de imagini grotești, de decoruri absurde sau neobișnuite și mișcări lente, supercontrolate ale corpului. Dansatorii sunt deseori aproape goi, au corpul vopsit în alb, iar bărbații au deseori capul ras. Tatsumi Hijikata și Kazuo Ohno sunt considerați a fi părinții acestui stil de dans care a
Butoh () [Corola-website/Science/315244_a_316573]