16,963 matches
-
să mă exprim și eu la modul „academic” precum spurcăciunea cu pricina întrebându-mă și întrebându-vă: Cine dracu' mai este și ciumetele acesta atât de "premiat" de ciracii de azi ai distrugerii României. De unde aia a măsii (am limbaj academic, nu-i așa?) a apărut și acest obiect spurcat, abil tras de sfori de păpușari nevăzuți, numit, dracul să-l ia, care în sinea lui cred știe prea bine că una din etapele distrugerii unui popor este: "Distrugerea sistematică a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut, fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni s-ar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut, fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni sar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII, 2
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
francmasoneriei într-un instrument politic energic și violent. Ideea carbonarismului o avusese cel dintâi un bibliotecar municipal, Arthur Luiz de Almeida, tânăr melancolic și sumbru, lector neobosit al romanelor de aventuri istorice, care organizase încă de pe vremea studenției Junta Revoluționară Academică, nucleu ce avea să dea naștere mai târziu carbonarismului. Împreună cu inginerul Antonio Maria de Silva și Machado dos Santos, Luiz de Almeida alcătuiește un triumvirat al carbonarismului, având conducerea organismului suprem, Alta Venta. Carbonarii activau în același timp și în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tot timpul un student model. Obține întotdeauna, la examene, cele mai mari note pe care le dădeau profesorii din Coimbra. Pasiunea lui Salazar de a servi lucrurile care durează îl face, puține luni după ce ajunge la Coimbra, să frecventeze "Centrul Academic de Democrație Creștină", (C.A.D.C.) Antonio Francisco Cordeiro, împreună cu câțiva studenți, înființează în 1901 acest Centru, ca să apere catolicismul de învinuirea de "reacționar", aruncată de republicani. În 1905, C.A.D.C. are un periodic, Estudos Sotides, care durează până în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
da Silva - continuă să creadă în importanța excepțională a educației, singura în stare să schimbe oamenii. Urmează și alte articole, scrise în aceeași proză limpede și totuși viguroasă, care-l fac cunoscut în cercurile catolice. În curând, ajunge secretarul "Centrului Academic de Democrație Catolică" și, în decembrie 1912, unul din oratorii ședinței solemne de redeschidere este Salazar. "Este perioada importantă când se concretizează tendințele sale în materie socială, când se afirmă surprinzătoarele calități ale spiritului său când i se dezvoltă spiritul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și monarhiștii constituționaliști, Salazar se simțea foarte aproape de mișcarea lui Sardinha. Nu încape îndoială că integralismul îl satisfăcea mai mult chiar decât C.A.D.C., deoarece lusitanismul era mai prezent și mai activ în mișcarea lui Sardinha decât în "Centrul Academic" de la Coimbra. În afară de aceasta, Salazar nu putea să nu recunoască amploarea și frumusețea acțiunii începute de Antonio Sardinha. Mai ales că găsea în ea fervoarea catolică și principiile corporatiste, pe care Salazar nu le-a trădat niciodată. Este de asemenea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
partide republicane. Lucrul acesta se verifica în primăvara anului 1919, când Salazar, împreună cu alți trei profesori, e suspendat din învățămînt. Este perioada care urmează asasinării lui Sidonio Paes și înăbușirii revoltelor monarhiste. Cum se cunoștea activitatea lui Salazar la "Centrul Academic de Democrație Creștină" și cum, fără îndoială, erau destui democrați republicani care voiau să-i ia locul la catedră, a fost acuzat de monarhism și activitate antirepublicană. În ancheta făcută de către comisia Universității, Salazar se apără prin memoriul menționat mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acele detalii, multe sau puține, din viața unui poet, pe care le-am putea califica aici, lejer, de dragul argumentației, drept senzaționale. E genul de idee absurdă căreia nu m-aș feri să-i dau într-o bună zi o turnură academică. Am convingerea că dacă, vreodată, aș cere celor aproximativ șaizeci de fete de la cele două cursuri ale mele de Creație spre Publicare - multe dintre ele senioare din ultimii ani de la engleză - să-mi recite un vers, oricare, din poemul Ozymandias
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o scuză. Întâmplător, fac parte dintr-o catedră de limba și literatura engleză care numără printre membrii ei cel puțin doi poeți moderni, a căror faimă tinde să devină statornică, și un critic literar de mare vogă aici pe Coasta academică de Est, o figură monumentală printre specialiștii în Melville. Aceștia trei (care, vă imaginați, au o mare slăbiciune pentru mine) organizează niște competiții sportive, pe care eu le socotesc prea publice, în toiul sezonului de baseball, pentru câștigarea unui televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Mai mult ca sigur, după sfertul de oră convențional a plecat. Poate, nici el n’ar fi avut răbdare să aștepte...! Totuși, mai putea să aștepte! Dece oare nu a așteptat...? În mod sigur, cine a inventat sfertul de oră Academic, a fost un nătărău...!” Nu reuși să i-a o hotărâre. Să plece ori să mai aștepte? Dacă totuși a Întârziat și ea...? Tot Învârtindu-se În loc, cu o oarecare părere de rău pentru Întârziere, se hotărî să mai aștepte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
resturile de sandvișuri de pe masă. A, nu, a exclamat ea. Să nu mi te bălegești. Treci și te-mbracă ! Mergem la nenorocita aia de petrecere ! Danny a lăsat mai încet sonorul, încântat de prezența unui adult care vorbea mai puțin academic. Nu m-am bălegit, i-a răspuns Jina. Dar încă nu știu ce vreau să-i spun. Cine-a zis că trebuie să-i spui ceva ? O împușcăm chiar acolo, în fața poterei de editori aroganți. Crede-mă, acum știu cum să țintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mine ne-am (re)cunoscut ca exemplare ale aceleiași specii din primele ceasuri ale debutului nostru ca bursieri ai Colegiului Noua Europă. Au trecut șapte ani de atunci. În toamna lui ’99, Mircea a plecat pentru un an în serele academice ale Olandei, unde și-a putut regăsi memoria ținută sub oboroc de „uitarea intenționată” necesară unei vieți orientate spre proiecte, viață din care s-a dezvoltat școala românească de psihologie cognitivă. Fiind om-orchestră al universității clujene ca cercetător, șef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și arhaismul autohton, și exhibarea lui e-mailată. Doamne, când mă uit la ce expresii folosim, rămân mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și treburi de tipul: „Albumul cutărică, BUG Mafia etc., 1998”. Ar fi o crâncenă ironie la adresa faptului că nici să tușim nu putem fără citate, dar și că noi recunoaștem legitimitatea epistemică a altor surse de cunoaștere decât cea canonică academic. O reabilitare a „trivialului”. Doar la origini Trivia însemna Arborele vieții și se află la originea simbolică a altor forme trinitare ale sacrului. Eh, dar asta era pe vremea când sacrul mai era și femeiesc, nu doar așa cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă trăiai în Occident, te îmbătai frumos în beci, în mod organizat, să nu te vadă lumea sobră, academică. După aceea te duceai la councellerul tău să-i spui la ureche că ai făcut-o lată. La noi tout est pris à la legere. Iar noi suntem prea doldora de autenticitate țărănească încât să ne cenzurăm întruna. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lucrat să șlefuiesc o temă de critică a lui Rawls și Susan Moller Okin din perspectiva ideilor mele asupra criteriului convenabilității în etică. Voiam, ca să zic așa, să-mi arăt „mușchii” intelectuali la o audiență din IVY League a mediului academic american. Le-am dat câte un rezumat de idei și am început triumfal: „The main limits of Rawlsian model...”. Am mai apucat să casc gura despre ceea ce numeam erori de interpretare a situației originare și... - Hold one! îmi zice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și total aeriană față de pozitivismul pragmatic și forța Dinei Loghin. Și ele rătăcite în delegație: una bucată jurnalistă, una bucată ONG-istă. E drept, eu am mers acolo din rațiuni prozaice, nu ca să mă transsubstanțializez cu Mica Sirenă. Eram bucata academică a unei delegații parlamentare ce urma să scaneze felul în care danezii asigură egalitatea de șanse. Nu în lozinci, ci în instituții. Și pe cinstite, a fost un șoc. Fir-ar să fie, drăcia exista, funcționa, nu era o frecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
viață înainte de moarte. Acum, la fel ca în Twin Peaks, it happene again. Pe scurt, în fiecare toamnă, pe când profesorii ăștia drăguți din laboratorul oxonian de creiere (că doar între ei mă aflu acuma) își puneau tichiuța să deschidă the academic year, la noi destinul era și el limpede precum cristalul. Mergeam frumușel la rampe de cartofi. Ne înfigeam mâinile care au răsfoit Critica rațiunii practice a tipului din Königsberg și Philosophical Investigations-urile lui Wittgenstein. Căutam printre cartofii stricați, moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
varianta consumului. Aici, în Oxford, locuiesc într-o casă „Jos capitalismul”. Are șase camere, două șemineuri, o grădină romantică in the backyard. Partea și mai spectaculoasă este aceea că actualmente doar Bill lucrează (e lector universitar). Din amărâtul de salariu academic întreține o soție și doi copii. Familia mea din țara lui „jos persoane” are un ministru secretar de stat, o profesoară universitară, un student cu bursă și locuiește într-un bloc proletar din Berceni. In the backyard stă Dacia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Andrei, cu sau fără roți, cu sau fără faruri, după cum se ocupă sau nu peste noapte băieții de cartier de redistribuirea sărăciei. „Nobody will pay a professional thinker” Aseară am avut o lungă discuție cu Bill despre conservatorismul mediilor academice și despre faptul că în Anglia nu e nimeni dispus să plătească a professional thinker, adicătelea un filosof cu carte de muncă. Ei nu au intellectuals, sunt cum nu se poate mai empirici și mai pragmatici. Acum nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
jos la baza aracului! Tu știi ce sunt astea?” Doamna Suciu privea când la Mircea, când la roșii, cu privirea năucă. „Ce, măă, cee?” zice ea pierdută „Pătlăgele cataleptice!”, punctă scurt colegul meu și o privi fix, sobru, cu superioritate academică. Am văzut pentru o clipă chipul ei răvășit, surprins, buimac, neștiind ce să spună, cum să reacționeze, uitându-se la mine de câteva ori, poate-i ofer vreun sprijin. Apoi izbucni, roșindu-se toată, trăgând aer în piept și ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Să ne uităm unii la alții ca la oameni de sexe diferite, fără consecințe în diviziunea puterii, a muncii și în apreciere. Nu mi-a rămas decât să le consolez cu exemple proxime: în St. Hilda este plin de femei academice, cele mai multe nemăritate. După 200 de ani de feminism, femeile plătesc, până și în patria acestuia, un preț enorm dacă vor să facă o carieră de prestigiu. Pretutindeni statisticile demonstrează că bărbații de carieră sunt mai ales cei care au familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unul greu de imaginat în lumea noastră. Am plecat de acasă pe la ora 11. Fiindcă nu pot încă să mă regăsesc în calitate de cititoare și autoare (cu alte cuvinte, citesc tembel și dezordonat, cu un fel de sictir cioranian pe lumea academică în genere), amân încă o vreme un program auster de șoricică de bibliotecă. Pe scurt, am lălăit-o pe drumul până la universitate, ocolind pe străduțele astea fermecătoare pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Recunosc, casa mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spun cine este candidatul la cosmopolitan citizenship îi face el portretul-robot, demn de un sociolog generalist și teoretician de clasă. Da, era acela pe care pariam, occidental, alb, avea și un credit card garnisit și valuable sau măcar era prominent academic și avea respectable passport. După o vastă discuție despre fundamentele date de individualism, universalism, toleranță, după critica lui Rawls și ingrediente Martha Nussbaum, Calhoun face conceptul varză, sau îl mai înțelenește puțin. Într-un stil foarte plăcut. La ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]