6,860 matches
-
m-ați pus să le Învăț pe dinafară. Știu că indignarea sau admirația pot să apară În orice descriere de fapte istorice, dar că ele nu trebuie niciodată să țină loc de explicație, dar... dacă totuși facem loc indignării și admirației, de ce am ezita să facem loc și ironiei, burlescului, tuturor celorlalte sentimente care pot apărea În timpul descrierii? Gândiți-vă puțin la colinde, domnule profesore! Ce fel de istorie este aceea din textul colindelor decât una exactă și sentimentală? Și scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel de istorie este aceea din textul colindelor decât una exactă și sentimentală? Și scrisă (spusă, mai bine zis) de poporul Însuși! Și spusă fiecărui membru al comunității, strigată la fiecare fereastră, democratic. Și Însoțită de umor, de ironie, de admirație, de indignare, Înscenată, jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând deplin examenul psihologic pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Banului”. Dezechilibrul Manuelei va dispărea odată cu regăsirea imaginii sale într o oglindă mare; egocentrică eroina își va manifesta mulțumirea de sine și va putea să-și continue incursiunile imaginare ale străzii în stil baroc, în care predomină o estetică babiloniană. Admirația fățisă a unui trecător regenerează starea de bună dispoziție, trecând ușor de la dezgust la melancolie. Cum starea liniară a eroinei este cea de melancolie, chiar și sărbătorile sunt un lung prilej de meditație, o adevărată alchimie a sentimentelor se manifestă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a începutului și atât, restul rămâne contemplare pasivă, conveniență, vânătoare de iluzii. De abia atmosfera balului o face să considere noțiunea de cuplu ca fiind o rană dureroasă, Vâlsan nu este bine definit în imaginarul eroinei, el poate fi iubire?, admirație?, acceptare?, este un bărbat care ar deveni un bun paravan ce ar feri-o de ceilalți. Portretul lui este expresiv, dar pur imaginar, părând o descoperire de moment: “Se gândi la el: înalt, subțire, dar cu aspectul sănătății morale, cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aparente superiorități. Ea se joacă de-a iubirea ca o fată răsfățată ce nu-și mai primește porția de femeie. Se simte feminină, chiar prea feminină, de aceea este atrasă de imaginea Magdalenei pe care o vede despletită. Atitudinea de admirație pentru cea de a doua evidențiază faptul că eroina este o sămânță a Mikai-Lè din romanul Concert de muzică de Bach. Manuela nu iubește la Fecioară decât ipostaza maternă : ”pe genunchii ei largi ca un leagăn purta, cu sfidarea legii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ascunse Ăsic!) ca apoi să publice în România literară din 1932 amplul articol Viața și moartea în opera doamnei Hortensia Papadat-Bengescu. Rebreanu nu pierde nici o ocazie să o așeze printre marii romancieri ai momentului și numele ei apare pomenit cu admirație în numeroase anchete și bilanțuri literare. „Acum știu și cred. Crezul meu e însoțit de un ison armonios, de un freamăt cald din afară scrisori numeroase pe care cu spontaneitate mi le trimit de pretutindeni necunoscuți. Am frați și surori
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în galeria românilor de seamă. Acestea sunt doar câteva considerații privind subiectul cărții. Nu observații de domeniul „criticii literare” (asta o fac specialiștii) vreau să transmit autorului și prietenului meu Constantin Clisu, ci de altă natură, de natură sentimentală și admirație pentru vigurozitatea creației și a bon-tonusului ce susțin creația lui. Pe măsură ce înaintezi cu lectura, începi să categorisești episoadele: documentare strict (și te întrebi de unde documentul), intuitive și bogate în imaginație, artistice prin abordarea unui destin împletit și cu viață sentimentală
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și trece prin dreptul ferestrei. Gata, a dispărut. Bate și vântul. 7. Cum mă întorc spre tabloul unde tata e tânăr artilerist, îmi reînvie în minte, melancolică, admirația cu care-l priveam în copilărie. Era așezat între ferestrele dinspre uliță, deasupra unei icoane. De câte ori mă uitam la el, eram convins că tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
război, în armata unui imperiu care dispăruse. Important era ce simțeam eu. În genere, când se discută despre copilărie se vorbește, aproape totdeauna, despre puritate. Eu n-am curajul să spun că am fost un copil pur. Am impresia că admirația pentru faptele importante de arme pe care fantezia mea le atribuia tânărului artilerist, omul pe care l-am iubit cel mai mult, a fost una dintre puținele convingeri senine, neclintite, din acea vreme. În rest, defectele mi-au tulburat sufletul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imaginația. Am fost pus, apoi, de câteva ori să spun "Crezul" în biserică, onoare care mi-a dat aripi, îndemnîndu-mă să învăț pe dinafară "Cartea neamurilor" din Geneză, ceea ce i-a uimit pe mulți în sat. Clătinau din cap cu admirație când mă auzeau turuind un sfert de oră numai nume și cifre: că, la vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu și i-a pus numele Set. Că, la o sută cinci ani, Set a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toți băieții erau incapabili în rezolvarea problemelor, iar fetele imediat găseau soluția pe care tot el le-o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii... iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar... era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă! Bănuia, că profesorul fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Pentru el nu era însă decât o ciudățenie fără valoare, așa că atunci când ne-am întâlnit acum câțiva ani și am vorbit despre cartea pe care o scriam, m-a lăsat s-o iau. Simplu ca bună ziua. Findlay oftă, cuprins de admirație. — Splendid, Michael, splendid. Mă uluiește economia mijloacelor tale de investigație. Sper însă că, având în vedere această prăpastie dintre capacitățile noastre, să nu mă consideri cu totul nevrednic de încrederea ta. Cu alte cuvinte, poate că a sosit în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când se pornește vercernia, clopotul tace între pământ și cer, cufundat în respectuoasă admirație față de cele înfăptuite. Nu degeaba sunt turnat după metoda vieneză, deh, finisaj occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ani dintre ei (22 sau poate 24?), este firească o anume nonparticipare involuntară, o discretă alunecare a privirii peste corpul lui marcat de evidente semne ale anilor... Și nu este numai atât. Lui i se pare că îl urmărește cu admirație când divaghează pe temele preferate. Dar ar putea fi doar ascultarea cu respect a unei persoane „mai în vârstă”... Ceea ce nu înseamnă nici aprobare, nici totală înțelegere și acceptare a ziselor sale. Absorbit de un discurs colorat adesea cu accente
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu aruncă atît de ușor „vorbe mari”. Dar nu o dată i-a mărturisit, cu emoție, chiar dacă aparent „retoric”, că este „singura femeie” care l-a făcut să simtă că trăiește cu adevărat. În preajma ei încearcă un inedit „complex de sentimente”: admirația pentru mama devotată; prețuirea pentru inteligența nativă și caracterul integru; „fiorul viril” resimțit în fața farmecului ei feminin. Toate acestea îl fac să se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
idei și inventând ipoteze „originale”. Teodora nu-i spune cât de convingătoare sunt, dar îl ascultă cu atenție, strecurând din când în când, discret, câte o părere personală. Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată față de el, încât, în mod
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Borgia, căruia destinul malign i-a stat împotrivă. Destin se numește otrava de care ducele și tatăl său, papa Alexandru VI, n-au știut să se ferească. Nici o altă figură istorică nu i-a smuls lui Machiavelli atîtea cuvinte de admirație. Poate pentru că Cesare n-a fost decît o promisiune de paradigmă? Finele capitolului VII e un encomion aproape sentimental: "Era ducele atît de aprig, atît de viguros (tanto virtu) și știa atît de bine cum poți să-i cîștigi pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asupra lui s-a coborît harul care-l făcea demn de a vorbi cu Dumnezeu. Să ne gîndim însă la Cirus și la ceilalți care au cucerit sau care au întemeiat regate și vom vedea că toți sînt demni de admirație, iar dacă vom considera acțiunile și modurile lor particulare de a proceda, ele nu ne vor apărea cu totul diferite de acelea ale lui Moise, care totuși a avut un maestru mai mare decît toți20. Cercetînd faptele și viața lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i pese în nici un fel de faima cruzimii lui; căci armatele n-au fost niciodată strîns unite și gata de acțiune, dacă nu au avut în fruntea lor oameni care să se bucure de această faimă. Între faptele demne de admirație ale lui Hanibal se numără și aceasta. Deși armata lui era foarte mare, fiind alcătuită din nenumărate neamuri amestecate și deși el a purtat-o să lupte pe pămînturi străine, nu s-a ivit totuși niciodată vreo neînțelegere nici în mijlocul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit și a uneltit mereu acțiuni mărețe care au întreținut așteptarea și admirația în sufletele supușilor care erau tot timpul preocupați de rezultatul acțiunilor lor. Războaiele lui se nășteau unul din altul, în așa fel încît între unul și altul nu a rămas niciodată timp oamenilor să poată unelti și acționa împotriva lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu atîta putere, încît timpurile pot influența cu greu, fie în bine, fie în rău, impresia pe care ele o produc asupra noastră. Nu este vorba aici decît despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mărite cu un străin. Se opri. Cineva, o prietenă foarte bună, mi-a spus odată: „Nici un străin nu-i poate fi un soț bun unei fete din America“. Nu, bănuiesc că nu, spuse nevastă-mea. Doamna din America Își manifestă admirația față de haina soției mele și reieși că acum douăzeci de ani Își cumpăra și ea hainele de la aceeași maison de couture din Rue Saint Honoré. Îi luau doar măsurile și o vendeuse care o cunoștea și-i intuia gusturile Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o mică floare de mușchi de o frumusețe extraordinară. „Deși planta aceea“, ne spune el, „nu era mai mare decât un deget de-al meu, nu puteam să-i contemplu rădăcinile delicate, frunzele și capsulele fără să simt o profundă admirație. Ar putea aceea Ființă care a plantat, a udat și a adus la perfecțiune, În ținutul acesta uitat de lume, un lucru care pare așa de lipsit de importanță, ar putea ea să nu ia În considerare suferințele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]