10,749 matches
-
de chipul tatei, de fiecare dată când o vedea pe mama. Îmi amintea de chipul lui Luke, de fiecare dată când ne întâlneam. Puteam să opresc trenul de mare viteză pentru amândoi. — Randall, tu știi că eu te iubesc. Te admir teribil. Ești un om extraordinar, un bărbat minunat. Dar ceea ce avem noi - nu e suficient și cred că și tu simți la fel... — Cum? Ce vrei să spui, Claire? Pentru numele lui Dumnezeu, suntem pe punctul să ne căsătorim - ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-a spus că e bun. Soția profesorului Grant merge acolo și zice că au numai marfă de calitate. — Sunt sigură că așa-i, spuse Eva Wilt, ale cărei raporturi de client cu Felicity Fashions constau doar din faptul că admira vitrina și se întreba nedumerită cine Dumnezeu era în stare să-și permită să cumpere rochii de patruzeci de lire sterline. Oricum, nici unul dintre cunoscuții ei. Cele două femei ajunseră în oraș și se opriră într-o parcare multietajată. între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care nu era sigur că e boală. Nu amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui, care se revoltase împotriva celei de a doua căsnicii a mamei și fugise de-acasă la vârsta de șaptesprezece ani - printr-o atitudine sobră, meditativă, aproape amuzată față de viață și îl admiram pentru fermitatea cu care rămăsese cu picioarele pe pământ. Întreținea legături foarte puține cu tatăl lui, care se mutase rapid în California după divorț, unde se angajase la Los Angeles Times, și, la fel ca sora lui (deși într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-n lună și-n stele în timp ce îți umpli burdihanul? Marina era de jurnă în ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi strâmți și o bluză portocalie. Era o combinație încântătoare, care îmi oferea ceva de studiat și admirat în timp ce se îndrepta către noi (vederea din față a sânilor ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a popoului rotund și destul de masiv). După recenta închipuire a tăvălelii noastre din miez de noapte, eram ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cred că știu care e soluția. Marina păstrează colierul, dar nu-l duce acasă. Colierul rămâne la restaurant. Îl poartă la serviciu, dar apoi îl lasă în casa de marcat peste noapte. Tom și cu mine putem veni să îl admirăm zilnic, iar Roberto nu trebuie să afle nimic. Era o propunere atât de stupefiantă și de murdară, o șicană atât de vicleană și de grosolană, încât Tom și Marina au izbucnit în hohote nestăpânite de râs. — Vai de mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prezența nevăzută care domina micul nostru cămin și indiferent câte întrebări îi puneam, indiferent cât de des încercam să o păcălesc ca să-mi divulge vreo fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în atâta voință la un copil atât de mic, dar pe mine mă înfuria și, cu cât se prelungea acest conflict suspendat, cu atât frustrarea mea era mai mare. — Îți e dor de mama, nu-i așa, Lucy? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat care apărea trecător pe ecran („Uite, Nathan, uite-l pe Franklin Pangborn... uite-o pe Una Merkel... uite-l pe C. Aubrey Smith“). O admiram pentru curajul de a îmi îngădui să îi citesc din Cartea nebuniei omenești și pe urmă, în ignoranța ei veselă, pentru felul în care îmi trata anemicele povestioare ca și cum ar fi fost literatură de primă mână. Da, o iubeam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
l-am văzut în seara asta. De fapt, cred că e cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut în viața mea. Apoi îmi aduc aminte că nu-mi mai plac bărbații frumoși, așa că o să încetez să-l mai admir. În orice caz, sunt sincer mulțumită că am ceva de făcut. Când ești atât de obosit, e mai bine să fii ocupat și să vorbești întruna. Îmi întreb pasagerul de la clasa întâi dacă a dormit bine. Îmi spune că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai mare ca mine, credea că asta îi dă dreptul să-mi facă viața un iad și să-mi dea ordine. Și țipa la mine dacă încercam să socializez cu ea, spunând „Nu ai prieteni, nimeni nu te place“. O admiram acum mulți ani, pentru că era mult mai la modă și mai drăguță decât mine. Și cunoștea băieți și chestii de genul ăsta. Cel puțin se prefăcea că-i cunoaște. Îmi povestea despre băieții cu care se întâlnea în spatele bisericii după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru rolul lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz și am ajuns să fiu unul dintre pitici, am renunțat la actorie. Deseori mă gândesc la faptul că trebuie să fie una dintre cele mai grele profesii. Cred că de-asta îl admir așa mult pe Adam. Închipuiți-vă cum ar fi să înfruntați posibilitatea de a fi respinși. Zi de zi. Adam probabil a trecut prin foc și pară până să reușească. Și într-un fel încă mai trece prin asta. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
căprui închis, par plini de îngrijorare la adresa lui Debbie și nu pot să nu mă gândesc că e o fată foarte drăguță. Păi, nu trebuie să fii geniu să-ți dai seama de asta, subliniez eu. Stăm în magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat în alb și argintiu. Da, știu că e doar noiembrie și suntem în L.A., dar pomul de Crăciun e aranjat și dă o senzație ciudată. De fapt, nu aștept cu nerăbdare Crăciunul anul ăsta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că Donald s-ar putea îndrăgosti de una din celelalte fete? —E un risc pe care trebuie să mi-l asum, ridică Debbie din umeri. Cine știe ce se va întâmpla? Sper că pur și simplu o să se plictisească de celelalte. O admir pe fata asta. Serios. E o atitudine foarte matură. Totuși mă întreb dacă are dreptate. Poate sunt complet lipsită de realism dacă încerc să-l țin pe Adam doar pentru mine. Să adopt atitudinea lui Debbie și să mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să stau într-un scaun gol din spate, uitându-mă la nori. Ador să fac asta. E ceva foarte liniștitor. Privind pe fereastra avionului, deseori îmi închipui că aici sus e cerul. Îmi place să zbor deasupra Alpilor și să admir munții cu vârfurile înzăpezite. Kilometri întregi de zăpadă, cer albastru senin și, cea mai bună parte, kilometri întregi fără oameni, fără case, fără nimic. Doar frumusețe fără de viață și probabil una dintre cele mai frumoase creații ale Domnului. Avionul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
hotel. Gata, Katie. Ridică-te. Poți s-o faci. Hai. Termină odată cu asta. E doar un tip cu care lucrezi. E doar prietenos. Maturizează-te și începe să te porți conform vârstei tale. — Mă întorc imediat, îi spun Lydiei, care admiră priveliștea de la hubloul ușii din spate. Măcar o să am o priveliște mai frumoasă din carlingă! Merg pe culoar și din fericire nu mă oprește nimeni să-mi ceară nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pledant, la parchetul anti-fraudă. Eu, În schimb, am terminat facultatea fără să am nici cea mai mică idee ce o să fac. Prima mea slujbă a fost ca agent imobiliar, și m-am angajat acolo pentru că Întotdeauna mi-a plăcut să admir casele oamenilor, plus că am cunoscut la un târg de joburi o femeie cu niște unghii roșii absolut incredibile, care mi-a spus că a făcut atâția bani, Încât patruzeci de ani are de gând să iasă la pensie. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o verighetă cu diamant Încastrat. Nev conduce firma familiei lui, care e principalul furnizor de echipamente de birotică din țară. El și cu Kerry s-au cunoscut la nu știu ce convenție a tinerilor Întreprinzători. Se pare că au intrat În vorbă admirându-și unul altuia ceasurile Rollex. — Bună, Emma, spune. Ai văzut superbitatea aia din parcare ? — Poftim ? Îl fixez alb, după care parcă-parcă Îmi aduc aminte că, la venire, am remarcat În parcare o mașină nouă și strălucitoare. A, da ! Foarte elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de oameni sunt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra mea. Ai o bluză nouă, Emma ? De unde e ? — Ăă, de la French Connection, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atitudine demnă, de balerin. Înainte să intre Jack Harper În birou, Artemis vorbea cu maică-sa la telefon, dar acum și-a pus ochelarii cu ramă de baga și bate concentrată la computer, oprindu-se din când În când să admire ce a scris, cu un zâmbet gen „Doamne, ce genială sunt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind niște documente pline de grafice, extrem de Încruntat. — Emma ? spune Artemis cu o voce fals-mieroasă. Mi-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întârziat cumva ? — Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram priveliștea. Fac un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă. Oricum ! zic, ridicându-mă rapid. Sinceră să fiu, nu sunt Încă gata. Vrei să intri câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pat, „moștenit“ de la Brașov după moartea ei, mă scol în tăria nopții să scriu, șezând tot pe marginea patului, cu picioarele goale pe-un covor tot de la Brașov - cum să nu fiu plin de amintirea unor ființe pe care le admir doar de la distanță, care au murit înainte de a fi apucat să le cunosc? Nici rugăciunea de seară n-o mai spun, din copilăria mea idilică la Brașov. Acolo, vegheat de bunica, mă rugam de iertare lui Iisus pentru că mă pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
readus toată starea cinică, urâcioasă. Până și Portia, care mi-a inspirat îndârjindu-mă o bună parte, bună să fie, din ce am scris până acum, ne părăsise. Să-ți găsești coechipier pentru secție, surâde bătrânul meu. La birou, îmi admir minute în șir, în oglinda spartă de la closet, mutra intelectuală nebărbierită, peste care nici după bărbierit nu dădeam cu aftershave, lăsând-o să se asprească - tot un fel de frondă împotriva semenilor. Ieșind, dau în afumătoarea cu niște fete sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
săptămâna întreagă la cumpărături, ar trebui să pot și eu, măcar patruzeci și opt de ore. — O să fac toate lucrurile alea drăguțe care se pot face numai la țară, zic, închizându‑mi fardul. — Cum ar fi... — Cum ar fi să admir peisajul... și, poate, să mă duc la o fermă și să mă uit cum se mulg vacile sau ceva de genul ăsta... — Înțeleg. Buzele i se lățesc într‑un zâmbet. — Ce vrei să zici? spun suspicioasă. — O să aterizezi la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un set absolut splendid de perne de la Conran Shop - și, în clipa în care îi întind sacoșa, de firmă își ține respirația. — Vai, Becky! Nu trebuia! Mi‑a făcut plăcere! spun radioasă și mă sprijin de biroul ei, în timp ce le admiră. Ia zi... ce se mai aude? Nimic nu se compară cu o bârfă bună. Mel lasă jos sacoșa și scoate o cutie de caramele și începem un schimb plăcut de informații. Ea îmi spune despre întâlnirea îngrozitoare pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]