11,054 matches
-
diferența esențială dintre schimbul economic și cel politic subminează bazele acestei analogii, pe care se întemeiază neorealismul său. O teorie prea puțin politică a politicii internaționale Theory of International Politics a lui Waltz a oferit o mult dorită limitare a agendei de cercetare în explozie și o binevenită legitimitate a disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum am văzut deja, esențial pentru acest efect paradigmatic a fost recursul la falsificaționism și analogia cu microeconomia. La fel de importantă a fost și încercarea fățișă de a distinge
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
despre organizațiile guvernamentale internaționale, organizațiile neguvernamentale, corporațiile multinaționale, mass media și opinia publică, și altele. Dar s-ar putea să fie nevoie să ne gîndim și la toate acele acțiuni care determină statele să-și lărgească sau să-și diminueze agenda, adică acțiuni care redefinesc ceea ce aparține sau nu domeniului public. Într-adevăr, diplomația clasică referitoare la problema războiului și a păcii constituie o parte din ce în ce mai redusă, deși foarte importantă, a politicii. Ea este completată, de exemplu, de negocierile bilaterale și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a realismului: sfîrșitul sistemului Bretton-Woods și teoria stabilității hegemonice Kenneth Waltz a încercat să salveze suprapunerea dintre teoria realistă și granițele disciplinei relațiilor inter-naționale. Alți realiști au ales o cale mai puțin academică. Ei au încercat să salveze suprapunerea dintre agenda în continuă lărgire a politicii internaționale și un realism redefinit. În timp ce teoria lui Waltz a reacționat la dezordinea disciplinei restrîngînd "plasa" globală la componentele sale clasice, alți realiști au acceptat provocarea și au pornit să-și redefinească categoriile centrale ale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Waltz a reacționat la dezordinea disciplinei restrîngînd "plasa" globală la componentele sale clasice, alți realiști au acceptat provocarea și au pornit să-și redefinească categoriile centrale ale teoriilor, cu scopul de a cuprinde o parte cît mai largă a agendei globale. Poate că nu este întîmplător că aceste teorii realiste au devenit parte a unei ramuri diferite a disciplinei relațiilor internaționale, dacă nu chiar a unei discipline distincte, anume economia politică internațională. Dacă se poate spune că economia politică internațională
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
țară. Criza petrolului și influența din ce în ce mai mare a armelor economice au transferat soluțiile economice în aria politicii de nivel înalt, adică a problemelor diplomației și războiului. Teoria realistă cea mai influentă care s-a dezvoltat ca reacție la această nouă agendă a fost teoria stabilității hegemonice. Dezbaterile din jurul acestei noi teorii subliniază încă o dată legătura strînsă dintre preocupările americane în ce privește politica externă și interesele de cercetare ale mediului academic din domeniul relațiilor internaționale. Teoria aceasta seamănă cu neorealismul, în măsura în care și ea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a oamenilor de știință americani pentru politica externă a SUA i-a jucat o festă unuia dintre teoreticieni. În cele din urmă, deși teoria stabilității hegemonice este o încercare de a pune în acord corpul teoretic al realismului clasic cu agenda în creștere a politicii internaționale, această actualizare a realismului se pare că e insuficientă. Teoria stabilității hegemonice: extensie sau critică a realismului Dată fiind varietatea școlilor din cadrul său, obîrșia lor realistă nu este întotdeauna de aceeași natură. Voi lăsa deoparte
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
relațiilor de putere din economia politică mondială. Caporaso susținea că "a te concentra exclusiv asupra negocierilor concrete dintre actori și asupra diverselor moduri în care actorii își exercită efectiv voința în fața altora înseamnă a ignora faptul că structurarea socială a agendelor poate favoriza sistematic doar unele dintre părți" (Caporaso 1978: 33). De aici rezultă un concept de dependență foarte apropiat de cel al lui Cardoso. "Dependența se concentrează asupra lipsei de autonomie a actorului [...] Autonomia actorului este limitată de fragmentarea internă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru a rezista împărțirii puterii monetare americane" (Calleo și Strange 1984: 114). Strange critică teoria regimurilor, considerînd-o o idiosincrazie puternică, care încă dă prea multă atenție relațiilor interguvernamentale și care este astfel înclinată în favoarea celor bogați și puternici și a agendei lor (Strange 1982b: 17). Este ideologia imperialismului non-teritorial (Strange 1982a: 482). Ținînd seama de toate acestea, mesajul este clar: principala tendință de teoretizare din relațiile internaționale și economia internațională fie prezintă sistemul internațional ca fiind "consacrat de către Dumnezeu sau de către
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
imperialismului non-teritorial (Strange 1982a: 482). Ținînd seama de toate acestea, mesajul este clar: principala tendință de teoretizare din relațiile internaționale și economia internațională fie prezintă sistemul internațional ca fiind "consacrat de către Dumnezeu sau de către Istorie" (Strange 1975: 215), fie îngustează agenda pînă la a cuprinde doar soluțiile în interesul celor bogați și puternici, al managerilor corporațiilor, bancherilor internaționali, oficialilor publici și al elitelor din lumea în curs de dezvoltare. Prin urmare, puterea reală, deci și dinamica de la baza sistemului, trece neobservată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
meta-teoretică germană indică evoluția dezbaterii metateoretice și evită excluderea preocupărilor normative. DECLINUL DISPUTEI PARADIGMELOR Disputa paradigmelor a constituit prima rundă a discuțiilor metateoretice din cadrul disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a trezit conștiința de sine a disciplinei. A ajutat și la legitimarea agendelor de cercetare, care existau în acest domeniu, însă fuseseră pentru un timp neglijate, ca de exemplu relațiile economice și transnaționale, analiza conceptuală și teoria normativă. Disputa paradigmelor a avut totuși două scăpări fundamentale (pentru cele ce urmează, vezi Guzzini 1988
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Dar aceasta nu stabilește încă o legătură necesară cu o anume metodologie folosită de cercetător, cu viziunea asupra lumii implicată de aceasta și cu concluziile analizei. Keohane (1988: 10) are perfectă dreptate atunci cînd se proclamă liberal, în ciuda aspectelor din agenda realistă și din viziunea realistă asupra lumii pe care le acceptă. Iar argumentul funcționează și în celălalt sens. Doar o mică parte dintre așa numiții realiști împărtășesc retorica profund conservatoare, anti-comunistă și geopolitic-militară a ceea ce a ajuns să fie descris
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
matricea metateoretică se poate folosi de chestiunea incomensurabilității într-un mod mult mai subtil, așa încît să cuprindă mai bine discuțiile teoretice din domeniul relațiilor internaționale. Al doilea avantaj al acestei matrici este că ea pune în evidență apropieri și agende paralele de cercetare, acolo unde disputa mai degrabă statică a paradigmelor ar vedea doar paradigme definitive (Guzzini 1988). Cîteva ilustrări vor fi suficiente. Ole Wæver (cel mai recent în 1996) a descris două apropieri importante, care nu prea au sens
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se află la o răscruce. Fie va urma calea științifică, și atunci va continua fragmentarea din interiorul și din afara disciplinei în forma sa restrînsă. Fie se întoarce la rădăcinile sale normative și istorice, dar atunci nu va mai putea acoperi agenda de cercetare a disciplinei relațiilor internaționale, nici nu va mai putea pretinde poziția științifică centrală pe care și-o asumase începînd cu 1945. În trecut, realiștii au făcut față acestei dileme. Această rezistență, manifestată în ambele moduri, a dat un
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
W. (1986) Global Conflict: The Domestic Sources of International Crisis, 2nd end, Brighton: Harvester Press. Buzan, Barry (1991a) 'New patterns of global security in the twenty-first century', International Affairs (London) 67, 3, pp. 431-51. -(1991b) People, States and Fear: An Agenda for International Security Studies in the Post-Cold War Era, 2nd edn, New York et al.: Harvester Wheatsheaf. -(1984) 'Economic structure and international security: the limits of the liberal case', International Organization 38, 4 (Autumn), pp. 597-624. Buzan, Barry, Charles Jones and
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Politik, 2nd edn, Opladen: Leske und Budrich. Halliday, Fred (1990) '"The sixth great power": on the study of revolutions and international relations', Review of International Studies 16, 3 (July), pp. 207-21. -(1987) 'State and Society in International Relations: A second agenda', Millenium: Journal of International Studies 16, 2 (Summer), pp. 215-29. -(1986) The Making of the 2nd Cold War, 2nd edn, London: Verso. Hassner, Pierre (1995) La paix et la violence. De la bombe atomique au nettoyage éthnique, Paris: Editions Esprit. -(1972
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Press, pp. 149-85. -(1995) 'Securitization and desecuritization', in Ronnie Lipschutz (ed.) On Security, Columbia: Columbia University Press, pp. 46-86. -(1993) 'Societal security: the concept', in Ole Wæver, Barry Buzan, Morten Kelstrup and Pierre Lemaitre, Identity, Migration and the New Security Agenda in Europe, London: Pinter, pp. 17-40. -(1992) 'International society theoretical promises unfulfilled?', Cooperation and Conflict 27, 1, pp. 97-128. -(1990) 'Three Competing Europes: German, French, Russian', International Affairs (London) 66, 3 (July), pp. 477-94. -(1989) 'Beyond the "Beyond" of Critical
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
66, 3 (July), pp. 477-94. -(1989) 'Beyond the "Beyond" of Critical International Theory', Working Paper 1/ 1989, Copenhagen: Centre for Peace and Conflict Research. Wæver, Ole, Barry Buzan, Morten Kelstrup and Pierre Lemaitre (1993) Identity, Migration and the New Security Agenda in Europe, London: Pinter. Wallerstein, Immanuel (1984) The Politics of the World-Economy: The States, the Movements and the Civilizations, Cambridge: Cambridge University Press and Paris: Editions de la Maison des Sciences de l'Homme. -(1979 [1974[) 'The Rise and Future Demise
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Carr, Morgenthau și criza securității colective . . . . . 45 3. Evoluția conceptelor realiste fundamentale în timpul celei de-a doua dezbateri . . . . 75 4. Realismul și politica americană de îngrădire . 106 5. Momentul de cotitură al crizei rachetelor din Cuba: managementul crizei și extinderea agendei de cercetare . . . . . 132 6. Epilog: Teorii sovietice în domeniul relațiilor internaționale . . . . . 163 Interludiu. Criza realismului . . . 183 7. Politica destinderii: Kissinger și limitele diplomației "concertului" . . . . . 185 8. Disciplina relațiilor internaționale în derută: disputa paradigmelor . Partea a II-a. Reacțiile realiste la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a doi conducători care au unit principalele teze ale neoliberalismului și le-au transformat într-un program de schimbare economică și politică, la care se făcea referință uneori prin termenii thatcherism și reaganomics. Printre reformele politice și instituționale cheie "de pe agenda" de zi erau: primatul forțelor pieței pentru alocarea bunurilor publice și private; reducerea personalului din serviciul public dar și a importanței politice a acestuia (pe motiv că sectorul privat este aproape întotdeauna mai bun); deregularizarea controlului statului asupra activității sectorului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ea a luat o serie de măsuri pentru a marginaliza uniunile comerciale, atât prin legislație cât și prin permiterea creșterii masive a ratei șomajului, mai ales în sectorul public. Marea Britanie și Statele Unite au mers mult mai departe cu implementarea acestei agende de-a lungul anilor 1980, dar ceea ce începuse în aceste țări s-a extins și spre alte țări europene (incluzând și Franța care constituie subiectul acestei cărți), deși acest lucru a fost exprimat prin prisma tradițiilor diferite specifice acestor țări
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
locale, de la perfect la președinții consiliilor regionale și departamentale (cunoscute drept conseil général și conseil régional). Acest lucru echivala cu o redefinire radicală a rolurilor acestor actori. Înainte, prefectul singur fusese executivul consiliului departamental. Acest lucru însemna că el stabilea agenda consiliului, prezida întâlnirile și supraveghea implementarea deciziilor. Prefectul fusese și executivul vechilor établissements publics régionaux (EPR agențiile publice regionale), precursoarele noilor consilii regionale. Chiar dacă aceste noi consilii, alese prin sufragiu universal, nu vor lua ființă până în 1986, legea din 1982
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fundamental și în același timp prezintă strategia de dezvoltare. Această cartă este elaborată de autoritățile locale în colaborare cu consiliul de dezvoltare (conseil de développement). Abordarea principală este de a promova "dezvoltarea susținută" după cum s-a menționat în programul 39 Agendei 21 a Națiunilor Unite, care încearcă să combine egalitatea socială, creșterea economică și protecția mediului. Carta este alcătuită din următoarele elemente:40 * O analiză a trăsăturilor demografice, sociale, culturale și de mediu a teritoriului unei unități de tip pays de-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai important câștig a fost probabil schimbarea funcțiilor prefectului și ale președintelui consiliului departamental (conseil général). Anterior, prefectul era cel care exercita tutela a priori (tutelle à priori) asupra activităților consiliului și care reprezenta și organul executiv al acestuia, hotărând agenda de lucru, prezidând întâlnirile și implementând deciziile luate. În urma descentralizării acest rol a fost preluat de președintele consiliului. Putem afirma că, în acest fel, consiliul a trecut pragul maturității devenind o autoritate locală cu puteri depline alături de municipalitate. Această trecere
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
este ales de o majoritate absolută a consiliului, în două runde ale alegerilor și de o majoritate simplă, în cazul în care o majoritate absolută nu este atinsă în primele două runde. Principala funcție a președintelui este de a pregăti agenda de lucru a întâlnirilor consiliului și de a implementa deciziile care au fost luate, funcție exercitată înainte de către prefect. De asemenea, pregătește bugetul și este responsabil cu cheltuielile consiliului. Președintele singur este directorul administrației departamentale și răspunde de recrutarea și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
departamentali, o jumătate erau reprezentanți ai diferitelor sectoare economice și ai uniunilor comerciale, iar celălalt sfert, erau persoane calificate din societatea civilă numite de către primul ministru. CODER se afla în totalitate sub controlul prefectului regional care prezida întâlnirile și stabilea agendele. Acest lucru a provocat dezamăgiri în rândul membrilor care aveau sentimentul că acestea erau doar simple decizii aprobate, deja luate de prefect.32 Totuși, în ciuda acestor limite, regiunea se ridica treptat ca nivel-cheie al luării deciziilor în anumite sectoare politice
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]