12,606 matches
-
nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În Times și În revistele pentru femei trimise chiar de Angela. Nu prea Îndeaproape. Nu citea prea mult din astea. Cu grijă să-și ocrotească privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste Margotte. Cel mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său, așa cum era, cu picioare ce usturau, respirație subțire, durere la inimă, minte Înlemnită și - o! - o golire temporară de spirit. Ca ecranul de televizor din hol, alb și gri, bâzâind fără imagine. Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta, luna nu prea Îndepărtată de panoul Spry, și rotundă ca un semn de circulație. Această lună circulară sau imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lângă un foc. Ei bine, asta era mai somptuos decât un foc. Inima i se simțea căptușită cu satin orbitor, extatic. Să ucizi omul șisă-l ucizi fără milă, căci era scutit de milă. Se văzuse un fulger, o pată de alb Înflăcărat. Când trăsese din nou fusese mai puțin ca să se asigure de om cât să Încerce din nou fericirea. Să mai bea flăcări. I-ar fi mulțumit lui Dumnezeu pentru această posibilitate. Dacă ar fi avut vreun Dumnezeu. La acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În poală. — Încă doarme? Da, spuse Sammler. Buzele pline ale Angelei, ca și cum vroia să se răcorească, erau deschise; respira pe gură. Panta feței Înfierbântate, acoperite de țesătura deasă a pielii părea foarte Încordată. Fierbințeala i se ridicase până și În albul ochilor. — Chiar Înțelege situația? — Mă Întreb și eu. Dar este doctor și cred că da. Angela plânse din nou și Sammler fu și mai sigur că exista un al doilea motiv pentru lacrimile ei. Și nu suferă de nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stranie de unsoare umană. De pulpă udă de hârtie. Domnul Sammler se lupta cu greața. În timp ce mergea Împreună cu părintele Newell, fuseseră preveniți să nu calce În afara drumului din cauza minelor. Sammler citise cu voce tare pentru preot literele rusești scrise În alb pe verdele tancurilor și al camioanelor: GORKISKII AUTIZAVOD, scria pe majoritatea. Părintele Newell părea să știe multe despre calibrul tunurilor, grosimea blindajelor, razele de acțiune. Cu voce scăzută, din respect față de israelienii care negau folosirea lui, identificase napalmul. Vezi roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
niște oameni. Se băgaseră În apă să se răcorească. Se dusese și el să stea În picioare acolo. Pe o bandă lată de-a lungul plajelor spuma amestecată cu vălurirea căldurii cale de multe mile, În diverse curbe adânci de alb clocotit Între nisip și marele albastru. Pentru puțin timp, În apă, nu mirosise carnea putredă, dar curând trebuise să-și lege o batistă peste față. Batista absorbise repede mirosul. Îi Întinase Îmbrăcămintea. Scuipatul Îi luase gustul. Via Londra, zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zăbovea În oarecare măsură asupra cuvintelor celor mai scurte. Deci, Unchiule? — Deocamdată, la revedere. — La revedere, unchiule Sammler. Bătând În geam, Sammler Încercă să-i atragă atenția Shulei. Înconjurată de florile care se legănau În bătaia vântului, era de un alb care sărea În ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un roșu Închis. Acoperită, mereu oropsită din cauza sărăciei părului ei. Poate că tocmai abundența naturală, puterea de a crește, exuberanța era ce admira ea la flori. Văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mafiei. Făcuse anumite operații. Banii existau cu adevărat. Nu avea timp să se gândească la toate astea, Însă. Închise telefonul și Întorcându-se de la tejgheaua de marmură descoperi că doctorul Cosbie Îl aștepta. Fostul fotbalist de succes cu halatul lui alb strângea din buze. Fața golită de sânge și ochii de un albastru impersonal erau antrenați să transmită mesaje de chirurg. Mesajul era clar. Se terminase. Când a murit? spuse Sammler. Chiar acum? În timp ce ca un prost o Împingeam de la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
artă, face inventarul pantofilor de plastic ai păpușilor. Câteodată adoarme acolo și trebuie să mă duc și s-o trezesc pentru masa de seară. Întotdeauna arată mai degrabă tristă și stranie, așa cum stă azvârlită în patul de prințesă decorat în alb și roz, cu picioarele ei mari și aspre atârnând peste margine. Ca o gigantesă care s-a năpustit în casa greșită. Casa îi aparține acum fratelui ei, Eddie. După ce a murit tatăl Shebei, mama lor a hotărât că e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Asta înseamnă o contribuție utilă? — Eu cred că ar putea fi, am zis. Mi-ai cerut să ofer sugestii și asta am făcut. Am scris ceea ce cred cu adevărat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Pabblem a dat cu pumnul lui alb în birou. A urmat un moment de liniște, în timpul căruia și-a netezit la loc o șuviță de păr care îi intrase în ochi. — Uite ce e, Barbara, a continuat el cu o voce mai liniștită, cerându-ți să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la cină îi adusese lui un credit substanțial. — Draga mea, a zis Richard, scoțându-și capul din interiorul barului, știi cumva să avem pe undeva sherry? Barbara vrea sherry. — Nu, sincer, am protestat eu. E foarte bine și altceva. Vin alb... — Știu, a zis Sheba. Avem niște Marsala în bucătărie. Îl folosesc la gătit. Vrei Marsala, Barbara? — Sigur. Dar vă rog, nu vă deranjați... — O, a țipat Sheba, arătând spre picioarele mele. Eși rănită... M-am uitat în jos și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un tânăr cu părul lung, panicat în ziua nunții, dar Jina nu l-a văzut pe tatăl lui Zach altfel decât calm. Duminicile se îmbrăca în costum, chiar dacă nu se ducea întotdeauna la biserică. Barba atent tunsă era de un alb imaculat. Niciodată nu i-ar fi spus fiului lui că avea nevoie de el. Zach s-a aplecat peste cârligul remorcii. Jina s-a dus pe verandă și i-a luat mâinile bătătorite ale socrului într-ale ei. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca un puști din Idaho să se afle în centrul unor întâmplări extraordinare. Zach i-a aruncat o privire soției, care stătea în paralel cu râul și ținea vâsla așa de strâns încât încheieturile degetelor i se făcuseră de-un alb sclipitor. Se-aude Gunbarrel-ul, a spus ea. Zach s-a întors. În depărtare, apa se năpustea peste bolovani, se-auzeau bărci cu motoare de viteză, cirezi intrate în panică, avalanșe. Inima a început să-i bată mai repede; Zach a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cap și s-a întins în pat, în pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din toate punctele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
locul ăla. Nimănui n-ar fi trebuit să-i facă plăcere exercițiul fizic când ea suferea câte două ore pe zi de kickboxing. În sala mare a terminalului, o orchestră de liceu masacra melodia „America, the Beautiful”. Banner-e în roșu, alb și albastru erau atârnate peste tot cu scopul de a ura bun venit unui grup de bărbați din Garda Națională. O echipă de Channel 7 era prezentă de asemenea, alături de un guvernator zâmbăreț. Tot spectacolul n-ar fi reprezentat altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putut să fie un canal din spatele casei sau una din bălțile pe care le făcea Roger în curte cu furtunul. Dincolo de întinderea de apă liniștită se profila un vârf din rocă roșiatică și cerul albastru. Alice a sorbit niște Fume alb dintr-o podgorie din sudul statului Idaho, ascultând ultimele note dintr-un concert de Bach cântat de pianistul din sala mare a hotelului. Stabilimentul era parcă desprins din Danville și transplantat într-un decor mai frumos. Dacă Irene n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pași grăbiți și s-a lăsat pe vine. Irene ? a zis ea. Am auzit ceva. Tăcere. Apoi fermoarul s-a desfăcut. Irene a scos capul afară. Și ? Alice și-a privit mâinile. Manichiura franțuzească îi era distrusă, vârfurile la început albe ale unghiilor erau acum murdare. Nu-i destul c-am pierdut totul ? a spus ea. Irene i-a zâmbit cu răutate. Nu. Irene - Chiar tu ai zis că noi două n-am fost niciodată prietene. Așa că de ce-ți pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
către mijlocul râului, l-a simțit cum tremura de fiecare dată când un copac era înghițit de flăcări. Numai puștii au continuat să chiuie când ambarcațiunea a trecut de vâltorile de la Bailey, Split Rock și Big Mallard. Naji a rămas alb la față; Irene îl ținea strâns de mână. În ciuda atmosferei sumbre, râul i-a purtat în jos cu repeziciune, departe de incendii, către cer senin și siguranță. La Whitewater Ranch, Jake a fost primul care-a sărit afară din barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aduci soare cald, soare de mai Doar tu știi nemărginirea să-mi dai Azi drumul tău și-al meu s-au întâlnit Și visul imposibil s-a împlinit. Imensitate albă Ce zi frumoasă de iarnă Albastrul marin se-mpletește Cu albul imens ce lucește Și dor de zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înainte să-ți arunci furia sau calmul în tușe adânci. te ascunzi între două linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte arcuri de timp între vorbele nerostite. lasă albul deoparte. roșul îți va readuce un zâmbet stingher. pe fața ta aleargă fire de praf și valurile unei mări pe care ai reinventat o. liniște acum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte arcuri de timp între vorbele nerostite. lasă albul deoparte. roșul îți va readuce un zâmbet stingher. pe fața ta aleargă fire de praf și valurile unei mări pe care ai reinventat o. liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația nu s-a născut. se naște încet
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
priviri obtuze disting închisori cu zece porți ermetice gardieni în uniforme metalice vai se îndepărtează ne apropiem sunt indicatori fosforescenți zece faruri în noapte ghizi însuflețiți ne feresc de drumuri suspecte traversăm în siguranță prin mai verde punctat cu roz alb vară galben pai de pâine caldă toamnă de struguri dulci iarna va fi blândă când vom trece prin poartă cu brațele pline de rod Cristu GEORGI <biography> Cristu Georgi, născut 14.10.1957 , Măcin, Tulcea, inginer, Galați Debut literar: 2011
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cadă ninsoarea cum din frunza de păpădie curge laptele, luniți pomi, mărgelele, colotoriți-mi răcoarea și, dacă Dumnezeu o să împungă pe cer cu acul sferele, să-mi sune toate lin și-n nins, în aromiri argintate, să mi se-aștearn-alela visele în albul cel mai fin... Dincolo de Mai - Dincolo Dincolo de Mai - Dincolo nu există. Nu mai e nici casă nu mai e nici masă nu mai sunt oglinzi nu mai e nici viață nu mai e nici Nimic. Nu - mai - e - nici - nimic
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Pe urmele eroilor neamului”, Tg. Jiu - 2009; Activități literare: Din 2007 membră a Cenaclului Literar “Poesis Moldaviae” - Vaslui; Coordonator al Cercului Literar “Luceafărul” - Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”Oșești; Membră pe Site-urile literare: Confluențe Lirice, Rețeaua Literară, Cronopedia, Negru pe Alb, Însemne Culturale, Poesis Modaviae... </biography> Iubire din dor Iubirea și dorul se-nalță din lacrimi, cu flăcări de lună și aripi de vis, năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]