6,661 matches
-
și Petre Filioreanu, redactorul-șef al ziarului, doi amici, pe care un hîtru i-a poreclit „frații Petreuș”. Stăteau unul lîngă altul la o masă în jurul căreia ar fi încăput ușor 10 persoane. M-am așezat în partea opusă. Era amiază și lumina soarelui care intra prin geamurile largi și înalte mă izbea drept în ochi. Din această cauză nu prea puteam să privesc în direcția lor, îi vedeam însă răsfrînți ca într-o oglindă în furnirul lustruit al mesei. Petru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vagoane de marfă („bou-vagoane”), zdruncinați, iar după sosire marșul pînă la tabără, pe jos, sub un soare torid și orbitor. Locul era dezolant. Deasupra dunelor de nisip și praf, pe care crescuseră ierburi înalte și scaieți, vibra aerul încins al amiezii. Pe drum, ne-am intersectat cu cîteva camioane. În rest, pustiu, nici o mișcare. După repartizarea în barăci și depunerea echipamentului, am fost adunați imediat pentru a ni se comunica interdicțiile, prima fiind aceea că nu avem voie să trecem dincolo de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost trimiși să ne luăm fiecare ranița, lopata, arma, cartușiera, bidonul, o pătură în bandulieră etc. După cîteva minute am pornit - cu cîntec! - către Corbu de Sus, un sat aflat la o distanță de peste 10 km. Era tocmai în dricul amiezii. Bonetele nu ne protejau decît foarte puțin capetele, iar rubăștile - pe care apăreau tot mai multe pete albe de transpirație evaporată - au început să ne ardă. Jilăvite și cocoloșite, obielele ne provocau eroziuni. Ni s-a interzis să părăsim coloana
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu-mi place să fiu firitisit, dar nici ignorarea nu-mi priește. Zilele onomastice și cele aniversare verifică anumite constante, soliditatea amicițiilor. În fiecare an vezi pe cine mai poți conta, în a cui memorie mai exiști. Puțin trist, la amiază, m-am gîndit la cîți le-am făcut bine, pentru cîți am sacrificat timp, pe cîți i-am avantajat chiar în raport cu propria-mi persoană. O recapitulare ca aceasta mă învață că, fără a deveni egoist și indiferent, trebuie să fiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am simțit obiect, cîrpă de șters colbul coridoarelor, preș. Disprețul celorlalți îmi inspiră disprețul de mine însumi. Dar și pofta de a demonstra contrariul!... * Diminețile scriu ce pot, ce-mi iese. Scriu ca să-mi amintesc, scriu ca să mă curăț. După amiezile fac „croitorie”, adică decupez pasajele asupra cărora merită să revin, arhivez ciornele ori le transcriu pe curat. *Virtutea e rezultatul educației, dar și al șansei. Sînt vremuri și medii în care, oricîte strădanii ar depunde cineva, nu se poate dezvolta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
concert?), lipsa reflexelor ecologice (dacă astea ar exista, n-ar mai fi nevoie de patru plăcuțe cu inscripția „Nu rupeți florile!” pe aleea de la poarta școlii pînă la intrare), lipsa spiritului cetățenesc, a răspunderii față de „urmașii urmașilor noștri” etc. După amiază am citit, în „Steaua”, nr. 9/1988, interviul acordat de Augustin Buzura lui Viorel Cacoveanu și m-am simțit confirmat în felul în care am procedat. Buzura vorbește de stres, de malnutriție, de frică și lașitate, de lipsa libertății și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intimideze. Plesnește de siguranță de sine: toate i se par clare, cu o desfășurare mecanică: se va face cutare, se va face cutare etc. „Programul de lucru în redacție - a început el seria avertismentelor - e de la 9 la 5 după amiază!” Obișnuit să dea indicații, a spus: „Premianții revistei vor fi colaboratori de bază”; „vom publica și băcăuani, dar nu de felul lui Liviu Filimon”. A lăsat la urmă anunțul referitor la cine va conduce revista: „De «Ateneu» se va ocupa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La 4½ începe pregătirile, la 5 mă scoală să ajut la legatul oalelor și cratițelor, la 5½ iese pe ușă. Mă întorc în pat și uneori reușesc să adorm. Lucrurile se schimbă cînd e vorba de tren. Trenul e la amiază. Acolo mă ia și pe mine la cărat. Mașină n-avem, autobuzul (în zi de duminică) circulă rar, prin urmare, la gară, mergem pe jos. Pînă la Liceul Pedagogic (adică primul kilometru), mă opresc doar de două ori. De aci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
realegerea „Tovarășului”, ci întreg poporul). Cînd ai o atare ocazie, trebuie spus direct, nu îmbîrligat! *Apropo de arta „prafului în ochi”! Constantin Azoiței mi-a zis că a intrat în Complexul „Unirea” din Capitală „la trei ore după șef ”, pe la amiază. „Nu mai era nimic. Ca și cum n-ar fi trecut!” *„Cîtă vreme va mai supraviețui imobilismul politic în România?”, întreabă, retoric, Nestor Rateș, într-o „ediție specială”, alcătuită după demisia lui Erich Honneker. „Mult și bine”, ar putea ricana „toarășii”, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la sfârșitul lunei martie și aș dori ca Împrejmuirea curții și aranjamentul grădinei să se facă după indicațiile noastre. 3 (București, 1972) Domnule Dimitriu, Îți trimit filmul și hârtia fotografică 43 cu oarecare Întârziere, deoarece am primit mandatul sâmbătă după amiază. Ieri fiind duminică, 42 Dramaturgul Horia Lovinescu. 43 E vorba de fotocopii după documente necesare „Galeriei oamenilor de seamă”. 544 abia astăzi am putut să le ridic de la Academie. Pentru siguranță, bonul și chitanța pentru suma achitată, le păstrez la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vă dorim Însănătoșire grabnică 115. În toamnă, sau oricând veți avea concediu, 114 La acea dată făceam Încă serviciu la „Galeria oamenilor de seamă” și plecam de dimineață cu autobuzul. Dacă Doamna Ecaterina Petrovici-Pop a ajuns și la Fălticeni, după amiază, eu eram probabil În drum spre casă, la Suceava. Am regretat faptul că nu ne-am cunoscut atunci. Ulterior, i-am făcut o vizită la Iași, În str. Talpalari, lângă Piața Unirii. 115 Nu prea am spus doamnei Maria Mihăescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din ceriu. În dimineața aceasta mi-am notat un gând, venit seara trecută, Înainte 679 de a mă culca, anume: să-mi scriu eu o mică prefață la volumașul de povestiri, la care lucrez de câțiva ani buni. Se apropia amiaza, când m-am gândit să sun la redacția ziarului „Cotidianul” să Întreb dacă a apărut cronica la „Lovineștii”, scrisă de o tânără Laura Bucur, lucrează În redacția respectivă. Am sunat și spre bucuria mea a apărut chiar astăzi. În cartierul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
asupra personalit. lui C. Porumbescu, ați publicat strădaniile d-lui Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de a ne Întâlni pașnic și fără grabă, așa cum ne-am furat timpul acordat după amiezii de la „Ciupercărie”. În Încheiere, trebuie să ți transmit toate salutările afective, cât și cele oficiale de la acei care m-au consemnat s-o fac. Dl. Sturz, Împreună cu conf. ing. Deacu președ. Comit. cultural Îți transmit mulțumirile respectuoase pentru „ora de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, art. 323 Cod penal, fără însă a se preciza infracțiunea. Anchetatorul lor, maiorul Păduraru, a făcut presiuni asupra lor ca să recunoască o presupusă acțiune prin care urma ca cei 12 să oprească în după amiaza zilei de 30 aprilie coloana prezidențială pentru a-i înmâna un protest. Prin această acțiune urma ca cei 12 să tulbure grav ordinea și liniștea publică. Articolul 321 din Codul Penal actualmente în vigoare în RSR arată clar că tulburarea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
însoțit de soție și mari dregători. Părea să fie avanpremiera. Fiecare stand fu cercetat cu atenție, cu toții se serviră din plin mai din toate exponatele. Angelo era fericit, prevăzând o notă bună din partea șefului suprem. în ziua următoare, trecu de amiază fără să apară cel ce urma să intre prin poarta principală împodobită cu drapele, lozinci, flori și tablourile celui mai iubit, aclamat de cei pregătiți pentru această treabă. Căldură mare, atmosferă apăsătoare. Sufletește, ne simțeam parcă ușurați că se va
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
perioada premergătoare: o inundație fonică a sufocat cartiere întregi ale Capitalei. Comenzi urlate la microfoane, marșuri trăsnitoare amplificate sălbatec de difuzoare nemiloase, străzi întregi cu circulația blocată săptămâni de-a rândul. La intrarea pe stadion: percheziție corporală. Copiii aduși înainte de amiază aveau să stea în picioare sau pe caldarâm până după ora 10 seara. La fel acei nefericiți de activiști, al căror rol este doar cel de a-l aplauda spontan pe Ceaușescu la sosire și, la fel de entuziaști, la plecare. O
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
actuale... * Un extraordinar fragment memorialistic despre tatăl ei, publicat În Apostrof, anunță, s-ar zice, viitoare surprize deloc surprinzătoare În scrisul poetei. Dacă timpul mai Îngăduie vârstele noastre viitoare, mi-aș Îngădui speranța să aflu, cândva, de la Marta, Într-o amiază Însorită, „amiaza tinerelor doamne”, În Central Park din New York, mai mult despre o astfel de autoscopie. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 3/2004) Citatetc "Citate" Plecarea din România a dus, firește, la teribile deposedări. Faptul că le prevăzusem nu a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
extraordinar fragment memorialistic despre tatăl ei, publicat În Apostrof, anunță, s-ar zice, viitoare surprize deloc surprinzătoare În scrisul poetei. Dacă timpul mai Îngăduie vârstele noastre viitoare, mi-aș Îngădui speranța să aflu, cândva, de la Marta, Într-o amiază Însorită, „amiaza tinerelor doamne”, În Central Park din New York, mai mult despre o astfel de autoscopie. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 3/2004) Citatetc "Citate" Plecarea din România a dus, firește, la teribile deposedări. Faptul că le prevăzusem nu a diminuat, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
găsi o justificare mai puțin facilă, mai Întemeiată și mai critică, pentru simpatie. Spiritul orașului m-ar atrage nu doar prin luminile și dinamica sa, ci și prin reversul de umbre și de eșec, rană și strigăt. * Într-o frumoasă amiază de iulie, În stația de autobuz de la Rathaus-Schönberg, o tânără femeie a răspuns cu o particulară grație Întrebării mele. A scos din poșetă o hartă, să-mi arate locul unde voiam să ajung. În autobuz, ne-am așezat alături. Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai această bruscă Însingurare aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să se agațe unul de celălalt; era un ireal sentiment de răceală din toate părțile; se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe un ton necăjit că e liber să plece, dar prietenul român să nu mai dea ochi cu el. în coloană de marș am mers la Mitropolie, am ascultat serviciul divin și apoi ne-am întors iar la cămin. După amiază s-a ținut ședință festivă. A luat parte și profesorul Găvănescul. S-au cântat cântecele noastre cunoscute până atunci și au vorbit câțiva inși. A impresionat mai mult decât toate, cuvântarea simplă și răspicată a bătrânului Cristache Solomon de la Focșani
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
început, ne urau noroc în lupta noastră. Cei mai mulți trecători aveau chipuri neplăcute și obosite. Nici unul dintre noi nu era prea îndrăzneț, așa că atunci când cineva nu era prea dispus să dea banul, nu mai insistam și-l lăsam în pace. Pe la amiază neam întors la centru. Adunasem noi ceva bani, dar nu prea mulți. Ne-am odihnit puțin și am plecat din nou. Am mai umblat trei sau patru ceasuri, după care ne-am întors iar la Centrul studențesc. Se reîntorseseră mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se făcea din ordinul Căpitanului, care era și pentru el un semizeu, care știa ce trebuie făcut ca țara să fie salvată. Se părea că zăboviserăm cam mult la Ofcea și nu era bine. Astfel, după ce s-a mâncat de amiază s-au retras în camera ce le era destinată. Cităm din cartea „Sfârșitul unei domnii sângeroase” de Horia Sima: „îl văd pe Petrașcu agitat. Ce i Petre? Nu știu ce am. Nu-mi găsesc locul. Am o presimțire ca și cum s-ar întâmpla
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să întrebe de învățătorul din Cuvin, care îi adăpostea pe Eugen Teodorescu și Boian sau știa unde aceștia așteaptă semnalul de plecare spre țară. Până la întoarcerea lui Dumitriu spre seară, Comandantul și Nicolae Petrașcu au putut să se odihnească. După amiază, la scăpătatul soarelui, Dumitriu s-a întors de la Cuvin, cu știrea că alarma, cu cele întâmplate la Ofcea, ajunsese acolo tocmai când învățătorul îi așezase la masă. Imediat acesta a intrat în panică și i-a rugat să părăsească locul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îi adresă rugămintea: „Fii bun și avizează pe Coșcofag să vină până la cârciuma lui Țăranu, unde îl așteaptă niște domni din România, trimiși de Neagu din Lățunaș, prietenul lui. Spune-i să lase toate și să vină chiar azi după amiază la Vârșeț și va fi răsplătit cum trebuie pentru osteneală”. (pagina 69 din „Sfârșitul unei domnii sângeroase”) Țăranul a făgăduit că îi va spune, cum ajunge în sat, lui Coșcofag, rugămintea domnilor din România. Îl așteptau la hangiu dar Coșcofag
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]