11,066 matches
-
mâinile și le pune pe umerii lui, apoi se ridică puțin, încât fața lui e acum la aceeași înălțime cu a mea. Aș vrea să țip și să fug, dar, mai mult decât asta, vreau să-l sărut. Așa că se apleacă peste mine, iar eu strâng brațele, încurajându-l să se apropie. Mă ridic puțin în fotoliu, ca să stau mai dreaptă, iar Jake își lipește în sfârșit buzele de ale mele, delicat, încet, fără să se grăbească, ca să-mi dea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cumpărăturilor. Doamne, amândouă zumzăiți ca niște albine azi! zice Davey și se întoarce s-o îmbrățișeze. V-a pus cineva ceva în cafea? M-a sunat Lewis, anunță Daisy, în culmea fericirii. A funcționat toată chestia asta cu Finn! Se apleacă puțin peste tejghea: —O Stella, vă rog! îi zice ea barmanului, care-i face din ochi admirativ și, spre surprinderea mea, se mișcă rapid s-o servească. De fapt, se apleacă și el peste tejghea și se holbează la Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fericirii. A funcționat toată chestia asta cu Finn! Se apleacă puțin peste tejghea: —O Stella, vă rog! îi zice ea barmanului, care-i face din ochi admirativ și, spre surprinderea mea, se mișcă rapid s-o servească. De fapt, se apleacă și el peste tejghea și se holbează la Daisy câteva minute, până când ea se vede nevoită să-i atragă atenția. Oftez. Nu cred că povestea cu Lewis va avea un final fericit. E orgolios și l-a contrariat faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să-mi controlez mușchii și mă ridic puțintel ca să-i văd fața. Nu era asta. Dar am văzut că erai aproape gata, și vorbeam așa ca să te stârnesc un pic. Oh, spune el somnoros. Grozavă strategie. Chiar a funcționat... Se apleacă și mă sărută, nu serios, pasional, ci mai degrabă un pic apăsat, o amintire și o promisiune. Apoi, fericit de capacitatea lui de a mulțumi o femeie, se lasă și el să cadă pe pat lângă mine. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de schimbările psihologice care le modifică personalitatea. Eu și Patrick ne potriveam doar în ceea ce privește sexul. —Să închid muzica? mormăie Jake cu capul în pernă. — Nu, e plăcută. Se ridică cu greu pe jumătate și întinde mâna să stingă lumina. Se apleacă puțin și mă sărută pe umăr; se întoarce apoi cu spatele la mine, pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
subînțeles spre valiza mea, care zace pe jos, trântită la întâmplare, pe jumătate deschisă. Situația e foarte tensionată și sper că o vom scoate la capăt în mod civilizat. Mi-e teamă să nu creadă că o provoc, dacă mă aplec brusc să ridic valiza. — Nu cred că înțelegi care-i treaba... zice Baby Thompson cu tupeu. Vin aici de ani de zile și, până acum, n-a avut nimeni nici o obiecție... —Rebecca? spune Daisy, care intră cu buretele și săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când eu și Jake făceam o baie cu spumă, și tocmai ne ocupam cu niște lucruri foarte „fierbinți“. E Vanessa. Se repede peste peluză spre marginea de beton a piscinei. — Ăsta e șalul meu cel mai bun, strigă ea indignată, aplecându-se să ridice una dintre așa-zisele porți. Finn, tu ai pus ăsta pe marginea piscinei, ca să-l calce toată lumea în picioare? Uite în ce hal e! E ud leoarcă! Finn, care tocmai sărea să prindă mingea, se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în care încap lejer patru adulți pe locurile din spate - ce bine că Daisy și Jennifer sunt atât de slabe! Drumul nu e deloc tihnit, însă Finn insistă să-l ajute pe Ben să se orienteze, așa că tot timpul se apleacă între scaunele din față, ciorovăindu-se cu Ben și gesticulând, ceea ce înseamnă că ne înghiontește și ne înghesuie pe mine și pe Daisy, care stăm de o parte și de alta a lui. Biata Charlotte îi rabdă la început pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avea un ochi nemaivăzut de vânăt; dâre roșii sunt dispuse radial de la orbită spre obraji, frunte, tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare și depărtându-i mâinile ca să vadă rana. —Jim, zice Charlotte țeapănă. Cine era femeia aceea îngrozitoare? — Soția mea, mormăie Jim. Nu e un om rău... doar că se enervează uneori... Se enervează! exclamă Ben, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deodorantul pulverizat, se învârte ca titirezul, încercând să-și găsească tigaia. Eroare tactică: ar fi trebuit să vină mai întâi la mine, să mă sperie, ca să fug de acolo și ea să scape astfel de o amenințare. Dar ea se apleacă și ia tigaia de jos, iar Finn se aruncă asupra ei, răsturnând-o și acoperind-o cu corpul lui bine făcut. Cu o mână, femeia încearcă să pipăie împrejur după tigaie, dar eu îmi fac curaj, mai ales că Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
noi. — Nu mă împinge cum trebuie... Se plânge degeaba, ca de obicei... Aha! zice instructorul, îngrozit de cearta noastră stupidă. Să mai încercăm o dată, și vom vedea ce este în neregulă. Încercăm? Aruncându-i o privire răutăcioasă lui Finn, mă aplec, pun mâinile pe gleznele lui și mă arunc cu picioarele în sus. Orele de yoga m-au făcut să mă simt foarte bine cu capul în jos; Finn a știut ce-a știut când m-a rugat să-i fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
li se vede numai albul, lumea strigă „un medic, un medic“, În momentul ăsta Brambilla cheamă În ajutor Puterea Pentaculelor, iar pupila, care Între timp se așezase pe scaunul fals stil 1600, Începe să se agite, să geamă, Brambilla se apleacă asupra ei, punându-i neliniștit Întrebări, sau punându-i Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro Însuși În persoană. Și iată că Începe partea neliniștitoare, pentru că fata pare că se chinuiește cu adevărat și suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îi va spune: «Aseară n-am Îndrăznit să vorbesc, pentru a nu-i umili pe ceilalți, ce lucru sublim, nu mai vorbesc de referatele de lectură entuziaste, aș zice mai mult, pozitive, dar eu Însumi am petrecut o noapte Întreagă aplecat asupra paginilor dumneavoastră.» Se va Întoarce spre birou, va bate cu palma pe manuscris - deja ferfenițit, tocit de privirea drăgăstoasă a celor patru lectori -ferfenițirea manuscriselor e sarcina doamnei Grazia - și-l va țintui pe ASP cu o privire perplexă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
agathodemonilor. Apoi misterele lui Isis, ale lui Mithra, Morfeu, din Samotrake și de la Eleusis și misterele naturale ale sexului viril, falusul, Lemnul Vieții, Cheia Științei, Bafomet, maiul, misterele naturale ale sexului feminin, Ceres, Cteis, Patera, Cybele, Astarteea”. Domnul Garamond se aplecă În față cu un surâs insinuant: „N-o să-i neglijați pe gnostici...” „Bineînțeles că nu, chiar dacă despre acest subiect mai aparte circulă multe lucruri de duzină, nu prea serioase. În orice caz, orice ocultism sănătos e o Gnoză”. „Asta spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam lumina zilei, când am zărit, aplecându-se pe marginea unuia dintre abisurile acelea, pe cineva care mi se păru cunoscut. Fața lui nu-mi era străină, cenușie și plină de riduri, cu părul alb, cu privirea de bufniță, dar simțeam că Îmbrăcămintea trebuia să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
III, 4, 140) Era prin toamnă. Într-o dimineață m-am dus În via Marchese Gualdi, fiindcă voiam să-i cer domnului Garamond autorizația să comand În străinătate niște fotografii color. L-am zărit pe Agliè În biroul doamnei Grazia, aplecat peste fișierul autorilor Manuzio. Nu l-am deranjat, pentru că eram În Întârziere la Întâlnirea fixată. După ce am terminat conversația noastră tehnică, l-am Întrebat pe Garamond ce căuta Agliè la secretariat. „Ala e un geniu”, mi-a spus Garamond. „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul lui Kafka. Ce, crezi că numai tu știi cum să subliniezi într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace cu degetele groase și galbene, aplecați peste marginea sicriului. Parcă și mirosul emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga sa iubirea mea nețărmurită pentru Mama și mi-ar spune: "Alege!”, m-aș apleca umilă asupra stângii Sale și i-aș spune: ,,Părinte, dă-mi o!”
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
din viața fiecăruia până când Alexandru scoate din mapă niște ziare, reviste, dându-i și Teofanei câteva. — Aruncă-ți privirea peste ele, ca să nu te plictisești. — Uite ce caricaturi am găsit aici, spune Teofana după o pauză. — Ia să văd, se apleacă Alexandru peste ea să privească, amuzându-se amândoi și Teofana încearcă să ghicească cu ce parfum se parfumează Alexandru de degajă o mireasmă atât de plăcută. — Îți place rebusul? — Din lipsă de altceva. — Completăm împreună sau separat?scoate Alexandru o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vine Alexandru, altfel s-ar fi prezentat mormântul — Te-am căutat printre stele atâția ani, mamă, și acum vin să te las printre flori, plânge Teofana, smulgând buruienile și depunând buchetul de flori lângă cruce. — Nu mai plânge, surioară, se apleacă și Alexandru s-o ajute în timp ce Vasile Mocanu aprinde lumânările. — Tată, să găsești o femeie să aibă grijă de mormântul mamei și-ți las bani s-o plătești. — Eu am să mă ocup de lucrul acesta, surioară. Îți promit. Fii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu de o fată cu tălpile tăbăcite?râd amândoi cu hohot. — Ai făcut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
părți! Pe flancuri! Congruente! Două cu două! Să mor eu...! Dar, altă șmecherie zdravănă! Marele Alb nu s-a speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]