26,366 matches
-
o ia către marginea mesei. Nu mă bag. Am s-o strâng cu mătura. Imediat o ajunge din urmă paharul. Mă dezmeticesc, dau fuga în cameră. Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu seringa cum m-a învățat Egon. Îl apuc cu stânga de cap ca să-i pot găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Pe asta se bazează și metoda mea. Are o voce caldă. — Haideți să fim prieteni - îmi mai spune, apoi mă leagă cu niște curele de mâini. Scoate un batic negru din buzunar și mi-l leagă la ochi. Așa se apucă de mine. În dosul perdelei e toamnă timpurie. Pe mine au pus lumină artificială. Mă gândesc că poziția mea de acum e cea mai indecentă poziție în care pot să stau în fața Domnului. În timp ce lucrează în mine, plănuiesc ce, cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bărbații întorceau capul după ea și îi și făceau cu ochiul. L-am văzut pe măcelarul nostru făcând asta într-o duminică și știam că are copii pentru că am văzut o fetiță care se juca în magazinul lui. N-am apucat niciodată să-mi dau seama ce făcea tanti Mae pentru că ea avea un boá din pene care-i ascundea fața de mine. Dar cred că le făcea și ea cu ochiul. Și mai purta și fuste până la genunchi și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
el aveau vreo șapte ani și mi se păreau destul de mari. — Ba nu. M-am ridicat de pe pământ și am început să clipesc ca să-mi șterg lacrimile, dar aveam ochii roșii. Ești un pămpălău! Unul din prietenii lui Bruce mă apucase strâns de guler. Am simțit că mi se ridică un nod în gât. Nu știam ce înseamnă cuvântul acela, dar după felul în care l-a spus, mi-am dat seama că nu poate fi nimic de bine. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu se poate să fi făcut asta, nu pentru niște semințe care n-or să crească niciodată. Ce-o să mâncăm săptămâna asta? Nu mai avem pic de mâncare în casă. Tata a mai urcat două trepte, dar mama l-a apucat din nou. — La dracu’, dă-mi drumul. Pot să-mi cheltuiesc banii cum vreau. Putem scoate bani buni de pe urma dealurilor ăstora, m-auzi, o groază de bani. Dar nu poți folosi banii cu care trăim ca să te-apuci de treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
l-a apucat din nou. — La dracu’, dă-mi drumul. Pot să-mi cheltuiesc banii cum vreau. Putem scoate bani buni de pe urma dealurilor ăstora, m-auzi, o groază de bani. Dar nu poți folosi banii cu care trăim ca să te-apuci de treaba asta, Frank. Du semințele alea înapoi în seara asta și ia banii. Mama se ținea de mâneca lui. Acum îi era teamă să-i dea drumul. — Dă-te de pe mine. Termină dracului! Poți foarte ușor să faci rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pot să chem doctorul. — Bine, David, cobor, dar lasă doctorul. Nu cred că mai avem vreun ban pe-aici ca să-l plătim. Tanti Mae a coborât scările tremurând. Era albă toată și nu putea să țină mâinile pe balustradă. A apucat-o pe mama de picioare, în timp ce eu o țineam de cap, și am mutat-o pe canapeaua veche din prima cameră. Mama a gemut și a continuat să-și miște capul în stânga și-n dreapta. — Uită-te la ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nou. — Nu-mi dau seama, David, tot ce pot să văd și să simt e un dinte lipsă. Doamne-ajută să nu fie nimic mai mult. Ceva mai încolo, după ce am reușit s-o ducem sus pe mama, tanti Mae a apucat în sfârșit să mă întrebe cum de s-a întâmplat asta. Am început să-i spun, dar mi-am amintit că tata nu trecuse pe lângă mine când eram amândoi pe scări mai devreme. Am sărit să-l caut prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
așa că am început să respir pe gură aerul răcoros de afară. Asta m-a făcut să mă simt mai bine, dar fierbințeala tot îmi mai stăruia în piept și a rămas acolo. Am coborât dealul și am hotărât s-o apuc pe cea mai scurtă cale posibilă. Asta era strada din spatele celei principale, unde erau toate restaurantele și atelierele mecanice. De obicei o luam prin altă parte, pe lângă casele frumoase, fiindcă pe acolo îmi plăcea mai mult. Pe aici erau cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
probabil să aibă de înfruntat ușa închisă, așa că a intrat foarte repede, cu o privire atât de ciudată și cu brațele încrucișate. Nu s-a putut proteja cu brațele și a căzut peste un scaun direct pe podea. Înainte să apuc să fug, s-a ridicat și m-a apucat de guler. Inima mi-a ajuns în gât când am văzut privirea oribilă de pe fața ei. Obrajul pe care căzuse îi era roșu și am văzut prin tot părul care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
intrat foarte repede, cu o privire atât de ciudată și cu brațele încrucișate. Nu s-a putut proteja cu brațele și a căzut peste un scaun direct pe podea. Înainte să apuc să fug, s-a ridicat și m-a apucat de guler. Inima mi-a ajuns în gât când am văzut privirea oribilă de pe fața ei. Obrajul pe care căzuse îi era roșu și am văzut prin tot părul care-i acoperea fața că ochii ei strânși erau plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puternic ajuns atât de slăbit și de speriat. M-a văzut și mi-a făcut semn să mă apropii de targă. Când m-am apropiat suficient, am văzut că expresia de pe fața ei nu era numai de spaimă. M-a apucat de cap și mi-a șoptit la ureche: Nu îndrăzni să spui nimănui despre ce s-a întâmplat. Vei avea mari probleme dacă o faci. Ai înțeles? Unghiile ei s-au afundat în carnea de pe ceafa mea. Respirația îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
prea multe serate dansate în vale. Acum că era și război și că bărbații luptau în ei, nu mai fusese nici una de multă vreme. Tanti Mae s-a dus în spatele unei mese pe care așezaseră niște mâncare și s-a apucat să le ajute pe femeile de acolo. Mama și cu mine stăteam pe un scaun, lângă un aparat mare și gri și ne uitam la lume. După vreun sfert de oră de când eram acolo, a venit o formație. Aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vedeam casa noastră cu luminile aprinse. Mai că simțeam patul sub mine, dar tanti Mae mergea încet. Chiar când am intrat în curte, de puteam auzi cenușa scârțâind sub tălpile noastre, tanti Mae s-a întors către oraș și a apucat-o pe mama de braț. Nu m-am gândit niciodată că o să fiu fericită aici, știi? Apoi a mai aruncat o privire peste dealuri și la cerul plin de stele. După aceea, am început s-o vedem tot mai rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-o vadă pe tanti Mae sâmbăta următoare. În noaptea aceea, orașul arăta ca și cum Bobby Lee ar fi fost din nou acolo. Camioane parcate peste tot, o mulțime de lume, și doar câțiva dintre toți cei care au venit au apucat să intre în cinematograf. Abia dacă-i mai vedeai pe oamenii preotului cu pancartele lor pe strada principală. Oamenii care n-au putut intra s-au întors sâmbăta cealaltă și până atunci, șeriful îi explicase deja preotului că oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
femeie care plângea în față și cu un bărbat la volan, ducând în spate o cutie lungă de lemn care se hurduca tot drumul până acolo. Copiii mici fugeau când vedeau camionul, fiindcă îi speria. După ce ieșeau din oraș, o apucau pe dealul din nord, spre cimitir. Dacă femeia figura pe listele predicatorului, se opreau la biserică să-l ia și pe el cu ei. După o oră, se întorceau și-l lăsau pe predicator să coboare, în timp ce femeia își continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a greșit încă de la început, când a chemat-o în noaptea aceea să aibă grijă de ea. Știam că dacă Florei nu-i plăceau chinezoii, nu avea să îi placă nici de mama, așa cum era. Dacă nu s-ar fi apucat Flora să împrăștie zvonul, nimeni din oraș nu ar fi știut. Mama nu mergea oricum în oraș și nimeni nu venea la noi, poate doar Clyde câteodată, dar el nu-i dădea atenție decât lui tanti Mae și nu băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
închis. A sunat mai târziu și a răspuns domnul Williams. L-am auzit spunându-i că nu pricepe ce s-a întâmplat, scuze, trebuie să fi fost vina centralistei. Mi-a dat comanda și am vrut să plec înainte să apuce să îmi mai dea și adresa. Când am ajuns la ușă, m-a strigat și m-a întrebat dacă știu unde trebuie să mă duc. M-am oprit, m-am gândit puțin și i-am zis că nu. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întrebat de ce. — Nu stăm mult. Vreau doar să văd ce se întâmplă acolo. Am zis bine, așa că am urcat pe drumul pe care îl foloseau muncitorii și camioanele. Era plin de făgașe, și Jo Lynne se tot împiedica, așa că am apucat-o de mijloc ca să nu cadă. Am fost surprins de talia ei fină. A lui tanti Mae era plină și dreaptă. Am ajuns la primul grup de case și ne-am uitat în jur. Jo Lynne se ținea aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și avea ochii sălbatici. Mi-am dat seama că am început s-o sperii, așa că i-am dat drumul. A căzut pe gresie și am încercat s-o ajut să se ridice, dar ea era deja la ușă înainte să apuc să mă aplec. A trântit ușa plângând și țipând că sunt nebun. Am urmărit-o de la geam cum fugea cu părul în vânt pe Main Street. Apoi a trecut o femeie pe lângă geam și a început să se uite lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oraș, trebuia să pleci. De aceea semănau toți atât de mult. Felul în care vorbeau, lucrurile pe care le făceau, ce le plăcea și ce urau. Dacă cineva începea să urască ceva și era persoana potrivită, toți trebuiau să se apuce să urască același lucru, altfel începeau să-i urască pe cei care nu urau lucrul respectiv. Obișnuiau să ne spună la școală să gândim pe cont propriu, dar nu puteai să faci asta în oraș. Trebuia să ai aceleași păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
camera cu trenul și am trântit ușa. Am încercat să deschid geamul ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt. Soarele era peste tot,iar cerul avea acel albastru deschis care-ți dă durere de ochi dacă te uiți la el. Dar era frig și întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la o petrecere. Claire și-a ridicat capul. —Și eu la fel, a spus. Am auzit cum cineva se foiește fără stare în scaun ca și cum ar vrea să spună ceva. Mi-am rotit capul în direcția aceea, dar înainte să apuc să întreb ce se întâmplase, a intervenit Liz. Era asistent social și fusese la numeroase workshop-uri cu privire la tehnicile de comunicare. —Sam, știu că ți-ai pierdut un prieten, a început ea pe un ton tolerant și plin de înțelegere ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
început ea pe un ton tolerant și plin de înțelegere ce mă făcea să simt că îmi vine să o plesnesc, și e normal să fie dureros. Dar nu văd ce bine poți să-i mai faci acum dacă te apuci să stârnești probleme cu poliția. A murit cineva, am spus ridicând vocea. Nu credeți că ar trebui să ne gândim măcar pentru un minut în loc să ne prefacem că nu s-a întâmplat? A urmat o pauză. Apoi Liz a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
șmecherie dintr-asta care mergea perfect cu încuietorile mai mari, dar trebuia să fie alimentată cu curent și făcea o grămadă de zgomot. Am răsuflat ușurată când am văzut că Lee are un singur rând de yale la ușă. Am apucat mânerul și l-am răsucit către stânga cât am putut, atât cât să fac o crăpătură între ușă și cadru. Cardul din plastic laminat, pe care îl folosesc la treburi de genul ăsta, a alunecat destul de ușor înăuntru, iar încuietoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]