6,861 matches
-
Chintelec" (în dialectul săsesc "Kinteln", în , în ) este un sat în comuna Șieu-Măgheruș din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Satul Chintelnic - așezat pe terasa I a râului Șieu, pe malul drept - la linia de trecere între Câmpia Transilvaniei și dealurile Bistriței ardelene, pe un loc plan, înconjurat de o serie de dealuri: Pleșca, Bunguri, Lazuri, se află în județul Bistrița-Năsăud, la o distanță de 18 km de municipiul Bistrița, la 3 km față de centrul de comună Șieu-Măgheruș și la 1 km de
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
anul 1885 și constituie monument istoric, poartă hramul Sf. Arhanghel Mihail și Gavril (dar mai trebuie verificat). (Frentiu Titus) - 1913, donație dr.Ioan Ciordas, la biserica din Sanmartin ...Dr. I. Ciordas a sprijinit în mod constant instituțiile reprezentative ale românilor ardeleni, Biserica și școala. Astfel, în anul 1913 Ioan Ciordas a călătorit prin toate satele din părțile Beiusului și Ceicăi pentru a-I convinge pe români să nu renunțe la școlile confesionale în favoarea celor comunale, prevăzute de Legea lui Apponyi, chiar dacă
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Cătineanu și Iustin Lup, născuți în Ocnița. O personalitate aparte ai cărui părinți sunt din Ocnița este eseistul și filozoful de renume național, profesorul doctor Tudor Cătineanu. Satul a căpătat un renume și prin cântecele și activitatea folclorica a Corneliei Ardelean Archiudean, solista de muzică populară născută în căsuța de sub viile Ocniței. Activitatea misionara cuprinde programe religioase organizate de Sfintele Paști, de Crăciun, de Ziua Eroilor și Ziua Drapelului Național. În timpul celor patru posturi mari sunt invitați monahi de la mănăstiri și
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
Coup d'Pouce Leș Bois, Elveția, s-a înființat ansamblul folcloric "Cunună Grâului". Sunt angrenați în această activitate 30 de elevi dintre cei 96 ai școlii generale din Ocnița. Instructori voluntari sunt Andreea-Denisa Bugnar și Bogdan Pintea, coregrafi și Cornelia Ardelean Archiudean instructor al grupului folcloric. Proiectul care urmărește revitalizarea tradițiilor folclorice bogate ale satului este susținut de părinții copiilor și coordonat de colonelul în rezervă Florentin Archiudean, fiu al satului.
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
un sfert din locuitorii de naționalitate germană. Deși locuitorii țipțeri aparțineau confesiunii catolice, iar sașii erau, fără excepție, evanghelici lutherani, între sași și țipțeri nu au existat în Aldorf nici un fel de conflicte, așa cum au avut loc în alte localități ardelene. În localitate exista și un număr de țigani. Deoarece împărăteasa Maria Terezia a Austriei a interzis utilizarea denumirii de "țigani", în documentele parohiale această etnie apare cu denumirea de "țărani noi" (în ). În jurul anului 1944, în Aldorf trăiau aproximativ 80
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
ca personal de serviciu și ca ciobani comunali. În anul 1944, după evacuarea populației germane din Aldorf, gospodăriile părăsite de aceștia au fost ocupate de coloniști români. De atunci, românii reprezintă aici majoritatea populației. Înainte de 1848, numai în anumite localități ardelene le era permis evreilor să-și stabilească un domiciliu permanent. După acest an, în Aldorf au început să se stabilească și evrei. În 1880 erau 7 evrei, iar până în anul 1930 numărul lor a crescut la 37. Aceștia se ocupau
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
mare însemnătate pentru evoluția ulterioară a românilor a fost înființarea Bisericii Române Unite cu Romă (Greco-Catolica) prin unirea religioasă de la sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. Reformismul austriac a marcat debutul procesului de instituționalizare a educției pentru românii ardeleni. După înființarea graniței militare s-au luat măsuri de mare importanță cu privire la dezvoltarea învățământului. Grănicerizarea locuitorilor și implicarea profundă a Bisericii Române Unite în îmbunătățirea procesului educațional, cultural și patriotic au avut o pondere covârșitoare în dezvoltarea învățământului și a
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
ba nici de picior omenesc, apoi făcând oarece poiană prin tăierea pădurii spre nutrirea caprelor, s-a format comuna Leș, după numele leșilor, care mai târziu au dispărut, formându-se comuna prin emigrare mai mult de prin sate bucovinene și ardelene, aflând bune mijloace de trai în creșterea vitelor, căci trăiau numai cu lăptării și carne, vânat de soi, ba și bouri (zimbri), pești în abundență (între alții păstrăvi și lipeni mai mulți)." Profesorul Anton Coșbuc, care s-a referit în
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Mircea Cosbuc. Școala din satul Leșu are un număr de 373 elevi. De la înființarea satului, până în secolul al XVIII-lea, locuitorii Leșului au fost ortodocși. Ei se înșiși se declarau ortodocși în 1761 în fața comisiei care cerceta apartenența confesională a ardelenilor, desi în recensamintele oficiale habsburgice erau inregistrati ca greco-catolici în urma aderării formale a preoților leșeni la unirea cu Roma. Comunitatea revine oficial în sânul Bisericii Ortodoxe Române în 1948, în timpul păstoririi preotului Vasile Coșbuc.( Vezi detalii în Istoria Parohiei) Vechea
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
dat că feud unui nobil ungur Tetros de Kopan. Satul este deasemenea pomenit și în "„Peregrinul transilvan”" al lui I.C. Drăgușanu în 1835: “ înaintea mea este Țara Oltului, ca o grădină măreață, întinsă, țărmuită de Carpații Fagarașului și de malul ardelean, formând râpă dreapta a Oltului la Măgura Regia (Crihalma) până la Tamum (Tălmaciu). Satul e pomenit și de Radu Mihnea în românul sau „Șoimii Carpaților” unde, eroina Contesă Cordelia de Saros-Patek (fiica contelui Cristian de Saros - Patek și nepoata de sora
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
de la Orlat până în 1851 când a fost desființat. Până în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, secol în debutul căruia Principatul Transilvaniei (cârmuit până acum de către principi maghiari de confesiune calvină) a trecut în stăpânirea Imperiului Habsburgic catolic, românii ardeleni din Dejani au fost, ca toți românii, creștini ortodocși. Nici nu putea fi vorba de altă lege atâta timp cât prin tradiție Țara Făgărașului a aparținut Munteniei, nenumărate sate fiind proprietatea domnilor munteni și a urmașilor lor: Legăturile de credință și de
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
dată opera noilor stăpâni, austriecii catolici, acțiuni dirijațe de către iezuiți, cardinalul Kollonich și împăratul Leopold I, el însuși crescut de către iezuiți. Atragerea prin orice metode a românilor ortodocși la unirea cu Biserica Romei, urmărea creșterea rolului politic al ""statului catolic ardelean"" ce se cerea întărit după 150 de ani de dominație maghiară calvină. Așadar, trebuia mărit la maximum numărul catolicilor și aceasta bineânțeles, pe seama românilor ortodocși care trebuiau siliți să-și lepede credința. Urmează o crâncenă luptă de păstrare a credinței
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
boieri, domnul dându-le moșii, păduri, munți, scutindu-i de dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul Făgărașului", se află sub stăpânirea regilor unguri și a principilor ardeleni, de multe ori această țărișoară fiind donată soțiilor voievozilor ardeleni sau altor persoane importante. Din 1690, Țara Făgărașului trece sub stăpânire habsburgică. Țăranii din Sebeș, suportând cu greu condiția de tolerați și iobagi, încet trec la religia greco-catolică, pentru acesti
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul Făgărașului", se află sub stăpânirea regilor unguri și a principilor ardeleni, de multe ori această țărișoară fiind donată soțiilor voievozilor ardeleni sau altor persoane importante. Din 1690, Țara Făgărașului trece sub stăpânire habsburgică. Țăranii din Sebeș, suportând cu greu condiția de tolerați și iobagi, încet trec la religia greco-catolică, pentru acesti fii ai munților, libertatea fiind suprema valoare așa cum se va
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
Astăzi satul face parte din comuna Șuncuiuș. Cătunele din care a fost constituit inițial sunt : Hulpi, Corn, Cărmăzan, Gugu, Bătrânu, Deal, Măguran, Brejești, Valea Mierăie și Tomnatic. Locuitorii satului sunt în exclusivitate români. Predomină câteva familii, în general în funcție de cătune: Ardelean, Brândaș, Cipleu, Lup, Breje, Copil, Popa, Bodea, Iancu și Toderaș. La hotarul satului cu Roșia se află locul numit ,Scaunul Crai” unde se ajunge greu chiar și în zilele noastre, ținutul find împădurit, greu accesibil. In legătură cu acest loc
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
jocul continua în același fel. Dacă fata sau băiatul strigat refuzau să-l sărute pe cel de jos, organizatorul jocului, numit birău, avea dreptul să le dea atâtea lovituri cu ștergura de dus apă, câte cerea cel de jos.( Ana Ardelean) La șezătoare cei care știau cânta din fluier se întreceau între ei, iar cel care „avea glas” era îndemnat să le cânte. Se mai cânta din instrumente improvizate, dintr-o drâmbă confecționată din paie de secară, tulnic din scoarță de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
de munte, si au fost în marea lor parte pastori care au decis să se stabilească pe o ulița a lor, numită și astăzi stradă Românilor. Artistul român Alexandru Andrieș a numit un album din discografia să cu numele satului ardelean, fiind impresionat de frumusețea tradițiilor ungrene din perioada Crăciunului. Albumul "Ungra" a apărut în anul 1996 și a fost primul material de terapie sonoră din România. Prima școala românească din Ungra apare în jurul anului 1860 în locul numit În cruce, având
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
Biluca din Marin, în 1951, la altarul noii biserici din Marin au slujit următorii preoți: Deac Ioan (1951-1952; 1955), Țolescu Ioan (1953-1954), Cazacu Palade (1956-1958), Mosora Ștefan (1958-1959), Roxin Coriolan (1959-1962), Gorea Teodor (1963), Zamfirescu Constantin (1964-1965), Ghiuruțan Gheorghe (1966-1984), Ardelean Ioan (1985-2002), Ardelean Petru (2002-prezent). Biserica Ortodoxă din Marin a fost restaurată, iar infrastructura îmbunătățită. În curtea bisericii a fost construită o capelă în care se țin sfintele liturghii cu diverse ocazii, atunci când vremea permite. Biserica română unită (greco-catolică) a
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
în 1951, la altarul noii biserici din Marin au slujit următorii preoți: Deac Ioan (1951-1952; 1955), Țolescu Ioan (1953-1954), Cazacu Palade (1956-1958), Mosora Ștefan (1958-1959), Roxin Coriolan (1959-1962), Gorea Teodor (1963), Zamfirescu Constantin (1964-1965), Ghiuruțan Gheorghe (1966-1984), Ardelean Ioan (1985-2002), Ardelean Petru (2002-prezent). Biserica Ortodoxă din Marin a fost restaurată, iar infrastructura îmbunătățită. În curtea bisericii a fost construită o capelă în care se țin sfintele liturghii cu diverse ocazii, atunci când vremea permite. Biserica română unită (greco-catolică) a fost reînființată și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
și respect reciproc. La multe evenimente, slujitorii altarului de la cele două biserici servesc împreună, iar credincioșii participă la numeroase acțiuni comune legate de biserică. Începând cu anul 1990, au slujit la altarul Bisericii Române Unite din Marin următorii preoți: Grigore Ardelean, Iulian Cupșa, Iosif Szabo, Iosif Balint (1990-1992), Alexandru Duma (1992), Petru Peștean (1992-1994), Liviu Marian (1994-2004), Mircea Ardelean (2004-2006), Mihai Șofineți (2006-prezent). În toamna anului 2001 a fost finalizată și sfințită capela din cimitirul satului. La Biserica din Marin au
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
numeroase acțiuni comune legate de biserică. Începând cu anul 1990, au slujit la altarul Bisericii Române Unite din Marin următorii preoți: Grigore Ardelean, Iulian Cupșa, Iosif Szabo, Iosif Balint (1990-1992), Alexandru Duma (1992), Petru Peștean (1992-1994), Liviu Marian (1994-2004), Mircea Ardelean (2004-2006), Mihai Șofineți (2006-prezent). În toamna anului 2001 a fost finalizată și sfințită capela din cimitirul satului. La Biserica din Marin au fost cărți vechi bisericești de mare valoare, care au fost transferate spre păstrare, în perioada comunistă, depozitului CRV
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
24.394 pruni, 100 nuci, 13 tufe de arbuști fructiferi. De remarcat prezența masivă a prunului. Din același recensământ aflăm că mărinanii dețineau 9 tăurași, 158 de juninci și 138 de boi. Cele 305 cornute mari aparțineau următoarelor rase: 228 - Ardeleană, 25 - Mocănească și 52 de bivoli. Alte animale prezente în gospodării: 39 de cai, 21 de capre, 184 de porci, 421 de oi, 837 păsări de curte, 46 coșnițe de albine. Măgarii și catârii nu se regăsesc în statistică. În
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
numai tolerată. Pământurile românilor erau acaparate pentru a înzestra cu ele mânăstirile catolice. De aceea cum se auzea că se întemeiază în Moldova „slobozii”, adică sate noi cu scutire de dări și munci, pentru un anumit număr de ani, românii ardeleni treceau granița. În adoua jumătate a anilor 1700, ca urmare a înăspririi oprimării și a constrângerii din partea bisericii unite, mii de familii părăsesc satele, trecând munții. La aceasta se mai adaugă marea secetă din 1816-1817, când, potrivit consulului prusac, Neicebauer
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
manifestat fenomenul de transhumanta, prin deplasarea alternativă și după sezon a oilor dinspre și înspre pășunile de munte sau pășunile de câmpie, cutreierând zone largi între Carpați, Dunăre și Mare. Transhumanta este o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită factorului cultural, dar și datorită scutirii de dârî din Țară Românească. Majoritatea transilvănenilor evitau fiscul excesiv înregistrat peste munți, în localitățile de baștină, preferând comercializarea produselor peste munți. Transhumanta era însoțită adesea de modificarea numelor, a semnelor
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
număr, așezate în Voietenul, Râmniceni, Bolboaca, Gârlești, Cioranca. De frunte sunt: cășăria serdarului Costache Robescu (Gârlești) și, atenție, cășăria lui Grigore Borănescu de pe moșia Râmniceni. Denumirea de "băjenari" din consemnarea condicilor vamale se regăsește în numele localnicilor, Băjenaru, dar și cele ardelene: Rizea, Cernatu și Stănilă. Intensificarea trecerilor peste munți are loc după anul 1761, cînd împărăteasa Maria Tereza a dat ordin că Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei să fie desființată, fapt ce a determinat și dărâmarea a 150 de mănăstiri și desființarea
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]